Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 112/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 112/2010
Ședința publică din data de 19.01.2010
Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: Pușcașu Danusia
JUDECĂTOR 2: Andrei Axente Irinel
JUDECĂTOR 3: Idriceanu
GREFIER:
S-a luat în examinare în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței comerciale nr. 628/09.07.2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- anexa A, în contradictoriu cu intimații: - - MIXT SRL, intimat LICHIDATOR AL - - MIXT SRL, având ca obiect procedura insolvenței- angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.01.2010, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 628 din 09.07.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, n baza art.138 alin.1 lit.a, e și d și urm. din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, s-a admis acțiunea administratorului judiciar B formulată în contradictoriu cu - și și în consecință s-a stabilit răspunderea materială a pârâților în calitate de administratori statutari și ai debitoarei Mixt B și au fost obligați în solidar la plata sumei de 52.859 lei, parte a pasivului debitoarei, sumă ce a fost destinată acoperirii pasivului respectiv a creanței înregistrate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță analizând întregul material probator administrat, respectiv raportul cauzal înregistrat sub nr. 85/20 februarie 2009 și cel înregistrat sub nr. 115/15 aprilie 2009 precum și tabelul definitiv nr. 91/27 februarie 2009, prima instanță a reținut că în activitatea de administrare a societății debitoare, pârâții în calitate de administratori statutari au săvârșit fapte de natura cauzării stării de insolvență a societății pe care o administrau creând un prejudiciu în valoarea sumei precizate respectiv 52.859 lei față de care potrivit disp. art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 aceasta este de natură a atrage răspunderea administrativă.
Așa fiind, în baza considerentelor de mai sus, a temeiurilor de drept invocate, respectiv art.138 alin.1 lit. a, e și d, instanța de fond a admis acțiunea, în stabilirea răspunderii materiale a administratorilor statutari ai societății aflată în insolvență prin acțiune formulată de administratorul desemnat, ca fiind întemeiată, urmând ca pârâții să suporte din averea proprie din pasivul societății comerciale aflată în insolvență până la concurența sumei de 52.859 lei, sumă care este destinată a acoperi creanța înregistrată și înscrisă la masa credală a debitoarei conform tabelului definitiv înregistrat sub nr. 91/27 februarie 2009.
În final, prima instanță a apreciat în privința cheltuielilor de judecată că deși s-au solicitat, acestea nu au fost justificate, astfel că nu s-au acordat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâții și solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în răspundere administrator formulată de reclamanta față de pârâții recurenți în temeiul dispozițiilor art.138 alin.1 lit. a, e și din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, ca nefondată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozitiilor art. 312 alin. (1) si (2) din Codul d e procedura civilă, raportat la dispozitiile art. 304 pct. 7, pct. 8 si pct. 9, corelat cu art. 3041.pr.civ, pârâții au susținut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, deoarece nstanta s-a limitat la a retine în considerentele hotărârii doar faptul că în activitatea de administrare a societății debitoare pârâtii, în calitate de administratori statutari au săvârsit fapte de natură cauzării stării de insolvență a societății pe care o administrau, creând un prejudiciu în valoare de 52.859 lei, față de care sunt incidente disp. art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
În aceste condiții, pârâții au apreciat că instanța de fond nu a specificat, în mod concret, care sunt faptele pe care le-au săvârsit, de natură a atrage răspunderea materială a acestora, dacă aceste fapte sunt ilicite si intră în categoria faptelor expres si limitativ prevăzute de dispozitiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, dacă sunt îndeplinite si celelalte conditii ale atragerii răspunderii pentru presupusele fapte retinute, respectiv legătura de cauzalitate si vinovatia, nu s-a arătat dacă este vorba despre o folosirea a bunurilor societății sau a creditelor persoanei juridice, dacă folosirea acestor bunuri sau credite s-a realizat in interesul propriu al administratorilor statutari sau în interesul altei persoane.
Pe de altă parte, au mai arătat pârâții, instanta de fond a admis actiunea administratorului judiciar si în baza dispozitiilor art. 138 alin. 1 lit. e si d din Legea nr. 85/2006, fără a retine sau analiza vreun aspect cu privire la aplicabilitatea în speță a acestor dispozitii legale.
Referitor la invocarea de către administratorul judiciar a disp. art. 138 alin. 1 lit. a și e din Legea nr. 85/2006 în cererea privind antrenarea răspunderii materiale, respectiv obligarea în solidar a pârâților si - la plata sumei de 52.859 lei reprezentând creanta B, înscrisă la masa credală a debitoarei MIXT conform tabelului definitiv înregistrat sub nr. 91/27.02.2009, pârâții au arătat că aceasta nu poate fi primită, atâta vreme cât aceste dispoziții nu instituie în sine o prezumtie de vinovăție a pârâtilor, aceasta trebuind să fie dovedită. Sub acest aspect, pârâții au apreciat că sarcina probei revine titularului cererii de atragere a răspunderii, sens în care presupusa vinovăție urma a se deduce din elementele exterioare de comportament ale autorului faptei dovedite prin orice mijloc de proba, dar administratorul judiciar doar a prezumat faptele ca fiind săvârsite de pârâți, neavând în concret dovezi în acest sens, singurele probe în sustinerea cererii de antrenare a răspunderii constituindu-le rapoartele administratorului judiciar si tabelul definitiv, doar aceste acte fiind analizate si de către judecătorul sindic.
Din această perspectivă, pârâții au considerat că nu constituie faptă, în sensul disp. art. 138 alin. 1 lit. a) si lit. e) din Legea nr. 85/2006, împrejurarea că există creante de recuperat de către debitoare, deoarece administratorul judiciar si-a fundamentat sustinerea conform căreia pârâții nu justifică suma de 47.226 lei si că au folosit sume de bani în interes personal sau al altor persoane, tocmai pe ideea existentei unei creante de recuperat de către debitoare în suma de 30.661 lei, iar presupusa omisiune a efectuării demersurilor necesare pentru recuperarea propriilor creante ale debitorului nu constituie fapta prev. de dispozițiile legale enunțate, în sensul măririi pasivului debitoarei.
Și din perspectiva incidenței în cauză a disp. art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, pârâții au arătat că se impune a fi făcute anumite precizări, deoarece oar faptul nedepunerii de către debitor a tuturor actelor solicitate de către intimată, nu constituie dovadă certă pentru atragerea răspunderii, aceasta trebuia dovedită sub toate aspectele. Astfel, au arătat pârâții, atâta vreme cât nu există probe care să fundamenteze concluzia administratorului judiciar conform căreia administratorii statutari ar fi urmărit să ascundă modul în care a fost gestionată activitatea societății, această concluzie poate fi calificată cel mult ca o suspiciune care nu poate determina o sentință de obligare a acoperirii pasivului din averea personală a pârâților-recurenti.
Pe de altă parte, au subliniat pârâții, administratorul judiciar avea posibilitatea ca în cazul în care nu detinea suficiente date despre societatea debitoare să solicite de la organele fiscale sau oficiul registrului comertului relatii cu privire la actele contabile depuse de debitor.
Astfel, în ceea ce priveste prejudiciul la care s-a raportat intimata, respectiv suma de 52.859 lei reprezentând creanta B, pârâții, raportat la dispozitiile art. 138 alin 1 din Legea nr. 85/2006, au arătat că desi în cadrul cererii de atragere a răspunderii se învederează faptul că administratorii statutari s-ar face vinovati doar de nejustificarea sumei de 47.226 lei, reclamanta-intimată a solicitat obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 52.859 lei. Mai mult decât atât, au relevat pârâții, prejudiciul constatat de instanță nu este cert, în conditiile în care societatea debitoare a achitat în perioada ulterioară înregistrării cererii de deschidere a procedurii insolventei o serie de obligatii către creditorul B (Chitanta Seria - nr. -/30 septembrie 2008 - suma de 5.121 lei reprezentând sume pentru buget stat; Chitanta Seria - nr. -/16 octombrie 2008 - suma de 5.407 lei reprezentand Fd som. Asigurati, CASS asigurati; Chitanta Seria - nr. -/25 noiembrie 2008 - suma de 6.929 lei reprezentand CAS asigurati;)
În ceea ce priveste existenta legăturii de cauzalitate, pârâții au arătat faptul că, în conformitate cu dispozitiile 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, raportului de cauzalitate dintre faptele retinute si declansarea stării de insolvență trebuie probată, între faptă si starea de insolvență trebuie să existe o relatie de la cauza si efect, fapta săvârsita trebuind să fie o cauza directă, iar nu o conditie favorabilă.
În raport de cele de mai sus, pârâții au apreciat că nu sunt îndeplinite conditiile esentiale pentru ca faptele retinute să determine atragerea răspunderii lor.
Intimatul B, lichidator al - MIXT prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului declarat de pârâți ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe, motivat de faptul că prejudiciul constatat este cert, lichid și exigibil, fiind incidente dispozițiile art. 1 lit. a e și d din Legea nr. 85/2006, iar faptul că recurenții au susținut că au achitat o parte din datoria la bugetul de stat, nu are relevanță, deoarece aceste plăți au fost făcute anterior depunerii declarației de creanță a creditoarei B, aceasta scăzând sumele achitate de pârâți și depunând declarația de creanță cu sumele rămase de achitat.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs retine urmatoarele:
Potrivit art. 261 pct. 5 Cod proc.civ. redactarea hotărârii trebuie să arate motivele de drept și de fapt care au format convingerea instanței. Motivarea trebuie să fie în strictă concordanță cu măsurile luate de instanță prin dispozitiv. motivării este tocmai acela de fundamenta și explica măsurile adoptate de instanță.
Obligația judecătorului de a demonstra în scris de ce s- oprit la soluția dată, pentru ce admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, este o obligație esențială, prevazuta de art. 261 pct. 5 Cod proc.civ. a cărei încălcare este sancționată cu nulitatea hotărârii, conform art. 105 alin. 2 Cod proc.civ. Obligația de a motiva hotărârea este prevăzută printre altele și pentru exercitarea controlului judecătoresc în căile de atac.
Întrucât legalitatea hotărârii atacate se analizează în funcție de motivele de fapt și de drept reținute de instanța de fond la adoptarea soluției, motive care trebuie să fie în concordanță cu actele existente în dosar și cu celelalte probe administrate, în lipsa indicării unor asemenea motive, instanța de recurs nu poate verifica legalitatea soluției primei instanțe, astfel că nemotivarea hotărârii pronunțate echivalează cu o necercetare fondului cauzei.
În cauză, judecătorul sindic nu indică care sunt in concret faptele de care se fac vinovati paratii din cererea de chemare in judecata, instanta se rezuma doar la a face trimitere la rapoartele lichidatorului judiciar. O astfel de abordare nu raspunde exigentelor unui proces echitabil si lasa loc abuzurilor si arbitrariului. Avand in vedere specificul cererilor de chemare in judecata avand ca obiect angajarea raspunderii fostilor administratori statutari sau a altor persoane care se fac vinovate de savarsirea vreuneia dintre faptele reglementate de dispozitiile art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, sentinta prin care sunt solutionate astfel de cereri trebuie sa identifice foarte clar care sunt faptele comisive sau omisive de care se fac vinovate aceste persoane, incadrarea acestor fapte in dispozitiile art. 138 alin. 1 din legea 85/2006, care sunt probele pe care se intemeiaza aceste retineri (si afirmatiile lichidatorului judiciar din rapoartele periodice trebuie sustinute de un probatoriu), vinovatia persoanelor chemate in judecata, care este prejudiciul produs si mai ales raportul de cauzalitate dintre fata ilicita si prejudiciu.
Sentinta recurata nu cuprinde analiza vreunui astfel de element si se rezuma la a face trimiteri lipsite de consistenta la rapoartele lichidatorului judiciar care nu reprezinta probe in sine ci la randul lor se bazeaza pe un probatoriu care trebuie analizat.
Deoarece hotărârea nu este motivată, în baza art. 312(5) Cod proc.civ. se impune admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, hotărârea pronunțată va trebui motivată cu arătarea motivelor de drept și de fapt care au format convingerea instanței.
Această soluție se impune și din perspectiva art. 6 paragraful 1 din Convenție, care implică, mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă al părților pentru le aprecia pertinența (CEDO, Cauza Albina contra României, Cauza Ionescu contra României).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții și -, domiciliati in B,- G, judetul B N, in contradictoriu cu intimatul lichidator judiciar, cu sediul in B,-, judetul BNî mpotriva sentinței civile nr. 628 din 09 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECATORI
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. /5 ex./
Jud.fond:
Președinte:Pușcașu DanusiaJudecători:Pușcașu Danusia, Andrei Axente Irinel, Idriceanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
