Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2622/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2622/2009
Ședința publică din data de 26 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de debitoarea - SRL, împotriva sentinței civile nr. 1267 din 01.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații - SRL și. PROF. 2007, având ca obiect procedura insolvenței - contestație deschiderea procedurii.
În data de 23 octombrie 2009 s-a depus la dosarul cauzei concluzii scrise din partea recurentei - SRL.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2009, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1267 din 1 iunie 2009 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus respingerea contestației formulate de către debitoare, admiterea cererii creditoarei - SRL Z și deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL, fiind desemnat administrator judiciar soc. prof. 2007 - adm..
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut, în esență, că debitoarea este în stare de insolvență, raportat la creanța certă, lichidă și exigibilă invocată de către creditoare și la refuzul la plată al biletelor la ordin emise de către societate, pentru lipsa disponibilităților bănești.
De asemenea, s-a constatat că există o creanță mai mare decât valoarea prag, atestată de facturile fiscale anexate cererii, primirea mărfii nefiind contestată, precum și de biletele la ordin emise de către debitoare.
Prin recursul declarat împotriva acestei sentințe de către debitoarea, aceasta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației formulate și respingerii cererii de deschidere a procedurii formulate de
În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea poziției procesuale, debitoarea a arătat că nu este în insolvență, întrucât efectuează plăți curente, inclusiv față de creditoarea -, solicitând chiar o suplimentare a liniei de credit cu suma de 4 miliarde.
De asemenea, s-a relevat că creanța invocată în cererea introductivă nu este certă, lichidă și exigibilă, fiind inferioară cuantumului indicat de către creditoare, subliniindu-se și performanțele financiare anterioare ale debitoarei.
Această parte a depus la dosar și concluzii scrise, prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol, în condițiile în care cererea de amânare a cauzei a fost respinsă de către instanța de recurs.
Astfel, s-a arătat că, la data de 12.10.2009, reprezentantul legal, respectiv domnul avocat a renunțat la contractul de asistență juridică încheiat cu debitoarea, fiind în imposibilitate de a-și pregăti o apărare calificată. De asemenea, principiul oralității este de esența desfășurării litigiului ca de altfel și principiul egalități părților din proces, iar prin respingerea acestei cereri s-a creat un dezechilibru în detrimentul debitoarei care nu a avut posibilitatea de a formula concluzii orale în fața instanței și nici apărări față de susținerile părții adverse.
Cu privire la recursul formulat, s-a menționat că ntr-adevăr pe rolul instanței de judecată mai există două dosare în care s-a solicitat deschiderea procedurii față de debitoare, respectiv dosar nr- și dosar nr-, iar modul în care a procedat judecătorul sindic este nelegal, raportat la faptul că aceste dosare trebuiau conexate toate la dosar nr- și numai după această conexare să se analizeze cererile de deschidere a procedurii.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a menționat că încă de la început faptul că debitoarea nu se află în insolvență și dispune de fondurile bănești necesare acoperiri datoriilor certe și exigibile.
Mai mult, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii și a săvârșit o gravă eroare de apreciere cu privire la raporturile dintre părți.
Astfel instanța de fond a reținut faptul că creanța este certă motivat de faptul că aceasta este atestată prin facturile redactate pe formular tipizat și faptul că debitorul în viitor și-a propus să facă plăți.
Este adevărat faptul că între cele două societăți au fost derulate relații comerciale pe o durată mai lungă de timp, însă, pe de o parte, debitoarea nu a beneficiat niciodată de marea parte a produselor înscrise în facturile prezentate de către creditoare, iar pe de altă parte prețurile unitare ale produselor nu au fost acceptate și însușite de aceasta. Acesta este și motivul pentru care nu sunt semnate aceste facturi și nu au fost achitate sumele cuprinse în acestea.
S-a mai menționat faptul că plățile efectuate de către debitoare către societatea creditoare până la această dată vizau alte produse și servicii prestate debitoarei de către creditare, produse recepționate și asupra cărora părțile au convenit prețurile.
În ceea ce privește biletele la ordin emise și decontate de către creditoare, s-a menționat de asemenea faptul că acestea vizau cu totul alte facturi decât cele prezentate în susținerea cererii introductive și plata acestora nu poate constitui un temei legal pentru a considera acceptate alte facturi, cu care bilete emise nu aveau nici o legătură.
Deși aceste aspecte au fost învederate instanței de fond consideră că aceasta a procedat la o "judecare formală" a prezentei cauze, neanalizând fondul raporturilor juridice dintre părți și s-a limitat la o analiză lapidară și nici măcar formală a facturilor emise în mod unilateral de către creditoare.
Instanța a considerat ca probă certă un act emis unilateral de către creditoare, ceea ce este inadmisibil, fiind evident și dincolo de orice putință de tăgadă faptul că un act unilateral nu poate crea el însăși obligații în sarcina unei alte persoane.
Astfel, instanța de fond de fapt nici nu a cercetat fondul cauzei, iar soluția nu se întemeiază pe probele existente la dosarului cauzei.
Analizând recursul declarat Curtea constată că el este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea recurată, la cererea creditoarei -"" SRL Z, a fost deschisă procedura insolvenței debitoarei -" "SRL Z, constatându-se că există o creanță certă, lichidă și exigibilă, mai mare decât valoarea prag, dovedită prin facturile fiscale și biletele la ordin atașate cererii introductive.
De asemenea, a fost respinsă contestația formulată de către debitoare, în condițiile în care biletele la ordin emise au fost refuzate la plată pentru lipsa disponibilităților în cont, plățile făcute pe parcursul soluționări cauzei nefiind în măsură să ateste o stare de fapt contrară.
Prin recursul declarat de către debitoare, se relevă că în mod greșit s-a reținut că există o creanță certă lichidă și exigibilă, întrucât facturile anexate cererii nu au fost semnate de primire, iar societatea efectuează plăți curente, inclusiv în favoarea creditoarei.
Mai mult, deschiderea procedurii insolvenței pune societatea în imposibilitate de a finaliza demersurile începute în vederea majorării liniei de credit cu suma de 4.000.000.000 lei, trebuind luate în considerare și condițiile economice actuale.
Prin concluziile scrise depuse la dosar de către debitoare, aceasta a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei și a dezvoltat motivele pentru care apreciază sentința ca nelegală, acestea fiind legate, în principal, de faptul că hotărârea se întemeiază pe existența unor facturi nesemnate de primire, iar marfa a cărei contravaloare a fost consemnată în aceste înscrisuri nu a fost livrată, existând divergențe și în ceea ce privește prețurile unitare ale produselor.
În ceea ce privește cererea de repunere pe rol, Curtea a considerat că nu este necesară o asemenea măsură procesuală, raportat la motivele pentru care a fost respinsă cererea de amânare a judecății formulată de către debitoare, la termenul din data de 19.10.2009 și consemnate în încheierea ședinței publice de la acest termen, legate de nerespectarea prev. art. 72 pr.civ.
Referitor la modul nelegal în care ar fi procedat judecătorul sindic prin faptul că nu ar fi dispus conexarea celor trei cereri de deschidere a procedurii insolvenței formulate împotriva debitoarei de către trei creditori și înregistrate separat pe rolul Tribunalului Sălaj, Curtea constată că aceste critici nu sunt întemeiate, întrucât nu se relevă care ar fi vătămarea suferită datorită faptului că nu s-a dispus conexarea la numărul mai mic de dosar.
De altfel, din analiza celor trei dosare de fond, se constată că această conexare s-a dispus la data de 12 iunie 2006, respectiv ulterior pronunțării sentinței recurate.
In plus, se apreciază că nedispunerea conexării anterior pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței este de natură să favorizeze, iar nu să dezavantajeze debitoarea.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate referitoare la inexistența unei creanțe certe, lichide și exigibile, Curtea constată că orice discuție pe marginea relevanței probatorii a facturilor fiscale depuse la dosar la filele 5-10, este neavenită, în condițiile în care creditoarea se afla în posesia unor bilete la ordin, titluri executorii care au fost refuzate la plată din lipsa disponibilităților bănești și a căror valoare este mai mare decât valoarea prag (11-18).
Așa fiind, nu are importanță că aceste bilete la ordin au fost emise pentru plata contravalorii altor mărfuri decât cele cuprinse în facturile fiscale nesemnate de primire, întrucât ele sunt suficiente, prin ele însele, în vederea dovedirii atât a existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, cât și a stării de insolvență.
Celelalte aspecte invederate prin recurs, conform cărora marfa a căror contravaloare este cuprinsă în facturile anexate cererii nu ar fi fost livrată, existând divergențe și în ceea ce privește prețurile unitare, care nu au fost acceptate de către debitoare, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, în acest stadiu procesual.
Pentru a aprecia astfel, Curtea a luat în considerare existența unor titluri executorii care consemnează o creanță mai mare decât valoarea prag, acestea fiind suficiente pentru a sta la baza sentinței de deschidere a procedurii insolvenței, celelalte aspecte litigioase invederate prin recurs urmând a fi soluționate la momentul la care administratorul judiciar va efectua verificarea declarațiilor de creanță depuse în procedură, debitoarea având și posibilitatea formulării unei contestații.
Cu alte cuvinte, sentința de deschidere a procedurii insolvenței nu se bucură de putere de lucru judecat în ceea ce privește cuantumul creanței invocate de către creditorul care a formulat cerere introductivă, obiectul analizei făcute cu acest prilej limitându-se la existența stării de insolvență și a unei creanțe certe, lichide și exigibile mai mari decât valoarea prag, condiții îndeplinite în speță, raportat la existența biletelor la ordin.
Nu sunt fondate nici susținerile conform cărora debitoarea nu se află în stare de insolvență, întrucât a efectuat plăți curente anterior deschiderii procedurii, chiar și în favoarea creditoarei -""SRL, întrucât cuantumul acestor plăți curente nu este în măsură să infirme prezumția instituită prin textul art.3 pct.1 lit.a din lege.
În egală măsură, nici existența unor bunuri imobile în patrimoniu, a unor contracte de livrare de materii prime și mobilă sau posibilitatea majorării liniei de credit contractate de către debitoare nu au astfel de valențe, întrucât starea de insolvență se raportează la insuficiența fondurilor bănești disponibile.
În acest context, important de subliniat este și faptul că administratorul judiciar a invederat, în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, că au existat mai multe instrumente de plată refuzate pentru lipsă disponibil în conturile bancare, fiind pe rol și numeroase dosare execuționale pentru executarea averii debitoarei, dosare în cadrul cărora au fost blocate conturile societății.
De asemenea, la dosar au fost depuse declarații de creanță pentru sume al căror cuantum depășește 1.000.000.000 lei, astfel încât creanța creditoarei reprezintă doar o mică parte din pasivul debitoarei, aspecte care sunt de natură a face inutile orice alte discuții legate de inexistența stării de insolvență.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat urmează a fi respins iar sentința de deschiderea procedurii va fi menținută în întregime, în conformitate cu prevederile art.312 alin.1 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea - SRL Z împotriva sentinței civile nr.1267 din 01.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MB/MB
11.11.09/5 ex.
jud.fond:
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
