Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1137/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1137/
Ședința publică din 08.10.2009
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea T împotriva sentinței civile nr. 771 din 14.05.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Timiș nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului și reține cauza pentru soluționarea excepției.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.771/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de debitoarea SC SRL T și s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006 formulată de creditorul
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că prin cererea înregistrată la data de 08.1.2008, creditoarea a chemat în judecată pe debitoarea SC SRL pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie deschisă procedura insolvenței împotriva debitoarei, invocând o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 382.502 lei, astfel cum rezultă din evidențele fiscale ale acestei instituții.
Prin contestația formulată la termenul din 27.11.2008 debitoarea învederat că, până la data formulării prezentei contestații a fost achitat un debit în cuantum de 314.156 lei, conform documentelor anexate, iar pentru diferența de până la 382.502 lei creanța invocată în cererea de deschidere a procedurii, reprezentanții creditoarei cu au făcut dovada cu titlu executoriu a cuantumului acestei diferențe, motiv pentru care nu au fost achitate.
În ce privește starea de insolvență generată de încetarea plăților, debitoarea a arătat că cererea este neîntemeiată, învederând că din data de 19.03.2008 a achitat creditoarei, cu titlu de obligații fiscale, suma de 314.156 lei, astfel că nu se poate reține că ar fi în încetare de plăți.
A depus în probațiune extrase de cont emise de BRD T - în copie și a cerut ca interogatoriul creditoarei, cu întrebări adresate acesteia (filele 391-414 vol. I dosar).
În ședința publică din 27.11.2008 judecătorul sindic a comunicat interogatoriul reprezentantei creditoarei, acordând termen pentru a răspunde la 22.01.2009.
În ședința publică din 22.01.2009 avocat pentru debitoare a depus la dosar, în copie, alte ordine de plată, învederând că a rămas în discuție suma de 3.200 lei, actele fiind comunicate reprezentantei creditoarei, care a solicitat un termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile respective și de a-și exprima poziția cu privire la acestea și pentru a depune răspunsul la interogatoriul comunicat la termenul anterior.
Cauza a fost amânată la 02.04.2009, părțile având termen în cunoștință.
În ședința publică din 02.04.2009 avocat, în substituire avocat pentru debitoare a depus la dosarul cauzei alte înscrisuri, atestând plata integrală a creanței (filele 49-119 dosar).
Judecătorul sindic a acordat un nou termen de judecată la 14.05.2009, pentru a comunica creditoarei un exemplar din înscrisurile depuse, fiind lipsă la data de 02.04.2009.
În ședința publică din 14.05.2009 reprezentanta creditoarei a depus adresa nr. 41183/13.05.2009 emisă de ANAF-, în care a precizat cuantumul creanței la această dată, de 726.982 lei din care debit 410.398 lei și dobânzi de 315.584 lei.
Conform acestei adrese, comunicată nu instanței de judecată ci oficiului juridic al creditoarei se arată că, în urma analizării fișei de evidență pe plătitor s-a considerat oportună menținerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței prevăzută de Legea 85/2006, având în vedere faptul că, la data de 12.05.2009 creanțele pentru care s-a început executarea silită totalizează această sumă.
La adresa respectivă sunt atașate 13 titluri executorii datate între 07.12.2006 - 12.09.2007 inclusiv, apoi alte titluri executorii, emise după data de 08.01.2008, când a fost înregistrată cererea de deschidere a procedurii insolvenței, inclusiv pe anul 2009, ultimul fiind chiar la 05.05.2009, deci după depunerea și comunicarea contestației cu atașarea ordinelor de plată.
Nici unul din aceste titluri executorii nu au atașată dovada comunicării către debitoare și nu sunt dovedite prin documente justificative (decont TVA, proces verbal de control, etc.), fișa pe plătitor neputând înlocui aceste documente, uneori înregistrările din aceste fișe fiind eronate, și din acest motiv opozabil debitorului și sustras controlului instanței nu poate fi decât un titlu executoriu rămas definitiv prin necontestare, sau respingerea contestației.
Sumele reprezentând fie CAS ASIGURAT, fie CAS ANGAJATOR nu sunt dovedite, de asemenea cu declarații fiscale, procese verbale de control, ca de altfel nici restul sumelor ce apar înscrise în adresa comunicată de ANAF - oficiului juridic. De menționat că, la contestația formulată și ordinele de plată atașate în dovedirea achitării creanței creditoarea nu a depus întâmpinare, nu și-a exprimat în nici un mod poziția, nu a răspuns la interogatoriul comunicat reprezentantei acesteia în ședința publică din 27.11.2008, ceea ce echivalează cu o recunoaștere a susținerilor formulate în apărare de debitoare, prin contestație.
Din cele trei întrebări adresate la interogatoriu (fila 414 vol. I dosar), rezultă în mod clar că la data de 27.11.2008 creditoarea nu avea o situație concretă a titlurilor de creanță pe care s-a întemeiat cererea de deschidere a procedurii insolvenței înregistrată la 08.01.2008, cu atât mai puțin nu a făcut dovada acestor titluri, de unde rezultă concluzia că nu au existat, iar cu privire la plățile efectuate pe parcursul judecării cererii de deschidere a procedurii insolvenței prin neexprimarea unei poziții de recunoaștere sau înlăturare argumentată a ordinelor de plată ca probă în dovedirea stingerii creanței, nu se poate desprinde decât o concluzie, în sensul că, în mod implicit, creditoarea a recunoscut stingerea integrală a creanței de 382.502 lei invocată în cererea introductivă.
În ce privește creanța de 726.982 lei, suma comunicată de reprezentanta creditoarei, fără depunerea unui script adresat instanței de judecată în acest sens se constată că nu este certă.
Astfel, debitul propriu zis parțial se suprapune perioadei ce trebuia să fie avută în vedere la cuantumul creanței bugetare la data de 08.01.2008 deoarece are atașate titluri executorii emise în anii 2006, 2007, desigur, necomunicate debitoarei.
Restul sumelor reprezintă obligații bugetare pentru anul 2008, ce de asemenea nu au fost comunicate debitoare, astfel că nu îi sunt opozabile și nu se poate invoca împotriva acesteia incapacitatea de plată.
Chiar și în ipoteza în care aceste titluri ar fi fost comunicate și necontestate (ceea ce nu corespunde realității, conform actelor depuse), din cumulul sumelor înscrise în titlul executoriu nu rezultă totalul creanței bugetare invocată oral de reprezentanta creditoarei.
Sub aspect procedural, cererea formulată oral, de a se lua în considerare o creanță bugetară actuală de 726.982 lei nu respectă prev. art. 112 și urm. Cod Procedură Civilă, deoarece obiectul cauzei dedusă judecății nu este o acțiune în pretenții pentru obținerea unui titlu executoriu ci o cerere pentru deschiderea executării silite colective ce presupune existența prealabilă, ca o condiție în ce îl privește pe creditor, conform art. 3 pct. 6 din Legea insolvenței a unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Este adevărat că, potrivit art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod Procedură Civilă cererea nu se socotește modificată și nu se va da termen ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute în instanță când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii.
În cauza dedusă judecății, însă, cererea de chemare în judecată nu are ca obiect pretenții, ci deschiderea procedurii executării silite colective, astfel că nu este incidentă prevederea art. 132 alin. 2 pct. 2, deoarece o mărire a cuantumului creanței presupune în ce îl privește pe creditor de a face dovada și pentru acest cuantum că îndeplinește condițiile prev. de art. 3 pct. 6 și 12 din Legea insolvenței - în primul rând caracterul cert, lichid și exigibil al creanței.
Cum supra s-au prezentat argumentele pentru care creanța nu este certă, s-a reținut că nu a fost dovedită de către creditoarea condiția prev. de art. 3 pct. 6 și 12 din Legea insolvenței.
În ce privește starea de insolvență a debitoarei, prin faptul plăților efectuate chiar pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că nu este îndeplinită condiția prev. de art. 3 pct. 1 lit. din Legea 85/2006 în ce privește insolvența prezumată ca fiind vădită.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea T, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006.
În motivare se arată că Tad epus cerere pentru deschiderea procedurii de insolvență prevăzută de Legea 85/2006 înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 08.01.2008, pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 385.502 lei, societatea fiind în încetare de plăți cu mult față de 30 de zile, așa cum prevede textul legal, fiind astfel îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de legea insolvenței, pentru deschiderea procedurii.
Față de motivarea instanței de respingere a cererii creditoarei recurente, prin prisma efectuării de plăți de către debitoare în timpul judecății și că aceasta nu ar fi în încetare de plăți, nu poate substitui elementul esențial al insolvenței, în sensul art.3 din lege, "insolvența poate prezuma ca fiind vădită sau poate fi iminentă". Conținutul și esența stării de insolvență iminentă constau în fapte și împrejurări care probează că debitorul nu-și poate plăti la scadență datoriile exigibile, ceea ce este cazul dedus judecății.
Se mai arată că, faptul că debitoarea a făcut plăți, nu infirmă insolvența iminentă în care se află, care presupune doar existența datoriei și a faptului că aceasta nu se va plăti la scadență.
În drept invocă dispozițiile art. 299 și 304 pct.9 proc.civ. și art. 3, 26, 31 din Legea 85/2006.
Examinând recursul declarat, în conformitate cu prevederile art.3041coroborat cu art.312 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este tardiv introdus, motiv pentru care îl va respinge ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.8 al.2) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței "termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel."
În speță, fiind vorba despre un litigiu comercial având ca obiect procedura insolvenței, termenul de recurs este cel reglementat de articolul mai sus citat.
Ținând seama că recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Taf ost înregistrat la Tribunalul Timiș la data de 10.06.2009, iar hotărârea atacată a fost comunicată recurentei la 29.05.2009, este evident că cererea de recurs depusă la 10.06.2009 a fost introdusă tardiv, cu depășirea termenul legal de 10 zile de la comunicare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de creditoarea T împotriva sentinței civile nr. 771 din 14.05.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Timiș nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr. Dr.
GREFIER
RED./MM/26.10.2009
TEHNORED. /26.10.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Magdalena
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
