Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 3028/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 3028/2008
Ședința publică din data de 16.12.2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 3: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr. 2714 din 23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul cu nr. unic -, în contradictoriu cu intimații: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, CFR B - SUCURSALA REGIONALĂ CF T, COM - LICHIDATOR AL SC SRL, având ca obiect procedura insolvenței angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită prin publicarea citației în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 4839/05.12.2008.
Recurenta este scutită de plata axelor judiciare de timbru pentru recursul promovat, potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 86 din OUG nr. 51/1998.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2. civ.
Curtea, în urma deliberării, în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2714 din 23 septembrie 2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. - al Tribunalului Maramureșs -a respins acțiunea formulată de reclamanta-creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice, în contradictoriu cu pârâții și.
S-a respins cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că, prin cererea formulată creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Mas olicitat angajarea răspunderii administratorilor debitoarei pentru suma de 49.086 lei, reprezentând pasiv bugetar, inclusiv dobânzile și penalitățile aferente, în baza dispozițiilor art.137 lit.a și d din Legea 64/1995 incidente la momentul sesizării instanței.
S-a susținut că nu au fost puse la dispoziția lichidatorului toate actele contabile ale societății, ceea ce denotă faptul că administratorii ar fi folosit bunurile acesteia în folosul propriu, ar fi ținut o contabilitate fictivă, ar fi făcut să dispară unele documente contabile și nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Prin cererea de intervenție în interes propriu, AVAS Bas olicitat atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor societății, pentru suma de 6.315,15 lei reprezentând creanța AVAS preluată de la CAS M, invocând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.138 lit.d, e și f din Legea nr.85/2006.
S-a susținut în esență că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, pârâții cauzând ajungerea societății în încetare de plăți prin faptele enumerate expres în art.138 din Legea 85/2006.
Acțiunea creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice M este neîntemeiată.
Faptele care pot atrage răspunderea conducătorilor în sensul obligării lor de a suporta o parte din pasivul rămas neacoperit, sunt limitativ enumerate în art.137 alin.1 din Legea 64/1995.
Întrucât raportul lichidatorului constituie prima sursă de informare a judecătorului sindic cu privire la cauzele insolvenței și persoanele cărora le este imputabilă, și cum în speță, lichidatorul a raportat că nu există probe privind săvârșirea de către administratori a unei dintre faptele enumerate în art.137 alin.1 din lege și că principala cauza care a dus la încetarea de plăți a fost blocajul financiar, acțiunea va fi respinsă.
Pentru aceleași argumente și având în vedere că nici creditoarea intervenientă nu a făcut dovada săvârșirii faptelor prevăzute de art.138 lit.d,e și f din Legea 85/2006, de către pârâți, cererea de intervenție în interes propriu a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B solicitând admiterea acestuia,în principal casarea sentinței în baza art 312 pct 5 Cod procedură civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în baza art. 312 pct 3 Cod procedură civilă în sensul admiterii cererilor de atragere a răspunderii patrimoniale a intimaților administratori, dispunerea obligării acestora la plata sumei de 6.315,15 RON, reprezentând creanța AVAS preluată de la CAS M, cu titlu de creanță prioritară a statului nerecuperată în procedura falimentului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea-recurentă arată că instanța de fond a respins acțiunea DGFP și cererea de intervenție în interes propriu a instituției recurente motivând într-o singură frază faptul că: "lichidatorul judiciar a raportat că nu există probe privind săvârșirea de către administratori a uneia dintre faptele enumerate de art. 137".
Codul d e procedură civilă nu instituie condiții particulare în legătură cu forma sau conținutul considerentelor. Art. 261 alin 1 pct 5 Cod procedură civilă se referă doar la necesitatea redactării motivelor de fapt și de drept "care au format convingerea instanței" precum și a celor "pentru care s-au înlăturat cererile părților".
Doctrina a reținut faptul că motivarea trebuie să îndeplinească anumite condiții, apreciindu-se că trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă, într-un cuvânt să aibă putere de convingere.
Din considerentele hotărârii criticate nu rezultă sub nici un aspect motivele care au constituit baza luării acestei hotărâri, fiind o simplă concluzie a instanței de fond.
Din rapoartele de activitate depuse în cadrul dosarului de faliment de către lichidatorul judiciar, cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la încetarea de plăți, rezultă că administratorii societății debitoare se fac vinovați de această situație, reținându-se în sarcina lor următoarele fapte și operațiuni care intră sub incidența dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Deoarece cererea creditorului DGFP Maf ost formulată la data de 14 noiembrie 2005, s-a apreciat că în speță calitatea procesuală activă a acestui creditor este recunoscută potrivit prevederilor art. 137 din Legea nr. 64/1995 în vigoare la data sesizării instanței. Acest aspect a fost reținut de instanța de recurs prin decizia civilă nr. 450 din 19 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj prin care hotărârea judecătorului sindic pronunțată la data de 3 decembrie 2007 respectiv sentința civilă nr. 3727/2007 a Tribunalului Maramureșa fost casată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Din această perspectivă judecătorul sindic a analizat atât cererea creditorului DGFP cât și cererea de intervenție formulată de AVAS B prin care s-au invocat existența în cauză a prevederilor art. 137 lit a, d, e și f din Legea nr. 64/1995 actualmente dispozițiile art. 138 lit a,d,e și f din legea nr. 85/2006.
Față de faptele invocate a fi săvârșite de administratorii statutari ai debitoarei și și în raport de probele existente judecătorul sindic a apreciat că în speță nu sunt întrunite nici una din aceste fapte așa încât acțiunea formulată a fost respinsă constatând că principala cauză ce a dus la încetarea de plăți a fost blocajul financiar.
Așadar, deși se susține de către recurenta AVAS B că prima instanță nu a expus pe larg considerentele sau motivele de fapt și de drept care au condus la pronunțarea acestei hotărâri, în speță se constată că acest aspect nu este întrunit deoarece hotărârea judecătorului sindic conține toate elementele impuse de prevederile art. 261 alin (1) pct 5 Cod procedură civilă permițând instanței de recurs să exercite controlul judiciar.
În concluzie, nu se poate susține că hotărârea judecătorului sindic este una nemotivată care să determine casarea cu trimitere spre rejudecare.
Totodată, recurentul AVAS B invocă și aspecte de nelegalitate cu privire la fondul cauzei dedusă judecății.
Sub acest aspect se arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece din rapoartele de activitate depuse în cadrul dosarului de faliment de către lichidatorul judiciar, rapoarte ce privesc cauzele și împrejurările care au dus la încetarea de plăți rezultă că administratorii societății debitoare se fac vinovați de această situație.
Deși se invocă aceste împrejurări, din analiza tuturor rapoartelor existente în dosar nr. - și respectiv nr. 5417/2005 a Tribunalului Maramureș - respectiv raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la încetarea de plăți- 5 decembrie 2005 (8-9 dosar nr. 5417/2005) rezultă fără dubiu că în sarcina administratorilor statutari ai debitoarei nu pot fi reținute nici una din faptele prevăzute de art. 137 din Legea nr. 64/1995.De asemenea, prin raportul depus de lichidatorul judiciar la data de 30 noiembrie 2006 (36-38 din același dosar) acesta a arătat că încetarea de plăți a debitoarei se datorează unor cauze obiective independente de orice activitate desfășurată de administratorii debitoarei, sens în care a apreciat că în speță nu sunt întrunite condițiile prev de art. 137 lit a și d din Legea nr. 64/1995 în prezent art. 138.
Este bine știut faptul că, atât dispozițiile art. 137 din Legea nr. 64/1995 cât și prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 reglementează câteva cazuri expres determinate în care membrii organelor de conducere ai persoanei juridice ajunse în stare de insolvență sau orice altă persoană care a cauzat această stare vor putea fi obligați să suporte pasivul debitorului insolvent dacă prin activitatea lor au contribuit la provocarea insuficientei fondurilor bănești disponibile ca stare a patrimoniului debitorului. Ori, în speță tocmai această situație este relevată în sensul că, nu s-a putut stabili o legătură de cauzalitate între starea de insolvență a debitorului și așa-zisele fapte prezumate și invocate de către creditorul recurent care însă nu au avut drept consecință încetarea de plăți a debitorului ci dimpotrivă aceasta a fost determinată de condiții obiective astfel cum a relevat însuși lichidatorul judiciar.
Cum în speță doar s-a afirmat fără a se face dovada nici uneia din condițiile impuse de lege pentru angajarea răspunderii administratorilor debitoarei, în mod legal judecătorul sindic a respins acțiunea formulată de creditorul DGFP M precum și cererea de intervenție în interes propriu a recurentei AVAS
Față de cele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de intervenienta AVAS
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței civile nr. 2714 din 23.09.2008 pronunțată in dosarul nr. - al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./18.12.2008
Jud.fond.-
CĂTRE
CASA NAȚIONALĂ DE PENSII
ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE
Str. - nr. 8, sector 2 B
DIRECȚIA EVIDENȚĂ CONTRIBUABILI
Subsemnata - -, domiciliată în C-N, str. județul C, CNP, posesoarea seria nr., în calitate de contestator (solicitant în baza cererii nr. 4652 din 27.11.2008), cu respect, în termenul prevăzut de art. 207 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată și actualizată, înaintez prezenta
CONTESTAȚIE
Împotriva Dispoziției de Restituire nr. 927 din 27.11.2008, emisă de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale B, prin care vă solicit să binevoiți a dispune:
- anularea Dispoziției de Restituire nr. 927/27.11.2008 în privința sumei de 118 lei, reprezentând drepturi de creanță aferente perioadei 2001-2007;
- recalcularea sumei reprezentând contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la subsemnata, în plus față de plafonul maxim admis prin prevederile Legii nr. 19/2000, conform Ordinului nr. 1646/17.10.2007 a Ministerului Economiei și Finanțelor și Ordinului nr. 67/31.01.2008 a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse;
- stabilirea sumelor reale încasate de la subsemnata în plus de la plafonul maxim admis din prevederile Legii nr. 19/2000, concret, pentru fiecare lună, a fiecărui an din perioada 01.04.2001-31.07.2007;
- constatarea dreptului de creanță al subsemnatei pentru aceste sume reale;
- restituirea sumelor reprezentând acest drept de creanță, în cuantum de în favoarea subsemnatei.
MOTIVE
ÎN FAPT:
Prin cererea nr. 4652/27.11.2008, formulată în temeiul Ordinului nr. 1646/17.10.2007 a Ministerului Economiei și Finanțelor și Ordinului nr. 67/2008 a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, subsemnata am solicitat să-mi fie restituite sumele reprezentând contribuția individuală la asigurări sociale încasate în plus față de plafonul maxim admis prin prevederile Legii nr. 19/2000, pentru perioada 01.04.2001-31.07.2007.
Prin Dispoziția de Restituire nr. 927/27.11.2008 s-a soluționat cererea formulată de subsemnata, în sensul că s-a stabilit dreptul de creanță pentru suma de 118 lei concomitent cu dispoziția de restituire a acestei sume.
Față de conținutul extrem de sumar al Dispoziției de Restituire, obiect al prezentei contestații, care se limitează doar la a certifica dreptul de creanță al subsemnatei pentru suma de 118 lei și la a dispune restituirea acestei sume, fără nici un fel de alte precizări și detalieri a modului în care s-a ajuns la acest cuantum al dreptului de creanță - fără să se indice concret, defalcat pentru fiecare lună, a fiecărui an, care este cuantumul sumei încasată în plus de la subsemnata, peste plafonul maximal admis de legislația în vigoare -, este de prezumat că, în realitate, nu s-a făcut un asemenea calcul detaliat și concret, în conținutul Deciziei de Restituire neexistând nici un considerent care să explice care a fost modalitatea de calcul și cum anume s-a ajuns la suma de 118 lei.
Prin Ordinul nr. 1647.07 s-a prevăzut că toate sumele reprezentând contribuții individuale de asigurări sociale plătită în plus față de plafonul maxim admis prevăzut de Legea nr. 19/2000, se restituie la cerere, în condițiile prevăzute de acest act normativ, subsemnata parcurgând întreaga procedură de restituire prevăzute de Ordinul nr. 1647.07.
Potrivit Ordinului nr. 67/2008, art. 1 alin. 2 din acest act normativ plafonul maximal de calcul al contribuției individuale de asigurări sociale pentru perioada 01.04.2001-31.07.2007 a fost următorul:
- pentru anul 2001, 12.445.959 lei;
- pentru anul 2002, 16.746.000 lei;
- pentru anul 2003, 34.810.000 lei;
- pentru anul 2004, 38.410.000 lei;
- pentru anul 2005, 46.055.000 lei, respectiv 4605 RON;
- pentru anul 2006, 5.385. RON;
- pentru anul 2007, 6.350 RON.
Din adeverința nr. ____________________________________________, emisă de Curtea de Apel Cluj - Serviciul contabilitate rezultă faptul că subsemnatei i s-au reținut pentru perioada iulie - decembrie 2005-2006 și 01.01.2007-31.07.2007, cu titlu de CAS, următoarele sume:
- pentru anul 2005, perioada iulie - decembrie 2005 suma de 2.292 RON, câte 368 RON în lunile iulie, august, septembrie 2005, câte 384 RON în lunile octombrie - noiembrie 2005 și 480 RON în luna decembrie 2005;
- pentru anul 2006, suma totală de 5947 RON, câte 512 RON pentru lunile ianuarie, aprilie - decembrie 2006, 402 pentru luna februarie 2006 și 425 RON pentru luna martie 2006;
- pentru anul 2007, suma totală de 4567 RON, din care 541 RON pentru luna ianuarie 2007, 1011 RON pentru luna iulie 2007 și câte 603 RON pentru lunile februarie-iunie 2007;
Din adeverința nr. _______________________________________________, emisă de Tribunalul Cluj - Serviciul Contabilitate rezultă faptul că subsemnatei i s-a reținut pentru anii 2001- iunie 2005, cu titlu de CAS, următoarele sume:
- pentru anul 2001, luna ianuarie - 1.006.215 lei; luna februarie - 1.006.215 lei; luna martie - 1.006.215 lei; luna aprilie - 1.339.903 lei; luna mai - 1.210.333 lei; luna iunie - 1.280.333 lei; luna iulie - 1.210.333 lei; luna august - 1.210.333 lei; luna septembrie - 1.210.333 lei; luna octombrie - 1.352.983 lei; luna noiembrie - 1.197.140 lei; luna decembrie - 1.305.731 lei;
- pentru anul 2002: ianuarie - 2.291.884 lei; februarie - 1.034.947 lei; martie - 1.293.684 lei; aprilie - 1.470.154 lei; mai - 1.293.684 lei; iunie - 1.293.684 lei; iulie - 927.707 lei; august - 1.293.684 lei; septembrie - 1.293.684 lei; octombrie - 1.519.280; noiembrie - 1.676.752 lei; decembrie - 1.604.316 lei;
- pentru anul 2003: ianuarie - 3.374.696 lei, februarie - 1.983.379 lei; martie - 1.983.379 lei; aprilie - 2.106.814 lei; mai - 3.321.953 lei; iunie - 3.729.345 lei; iulie - 2.164.079 lei; august - 1.983.379 lei; septembrie - 1.352.304 lei; octombrie - 2.268.343 lei; noiembrie - 4.328.310 lei; decembrie - 2.334.968 lei.
- pentru anul 2004: ianuarie - 4.119.815 lei; februarie, martie, mai, iunie, august, septembrie - câte 2.291.678 lei; aprilie și iulie câte 2.429.153 lei; octombrie - 2.577.388 lei; noiembrie - 2.813.038 lei; decembrie - 2.668.843 lei.
- pentru anul 2005: perioada ianuarie - iunie: ianuarie - 4.629.039 lei; februarie, aprilie, mai și iunie - câte 2.516.466 lei; martie - 2.682.907 lei.
Raportat la prevederile art. 1 alin. 2 din Ordinul nr. 67/2008 și la cuantumul efectiv al sumelor reținute din salariul subsemnatei cu titlu de CAS, apreciez că se impune restituirea sumelor încasate cu acest titlu peste plafonul maximal prevăzut de legislația în vigoare, conform celor anterior evidențiate.
Având în vedere prevederile art. 2 alin. 2 din Ordinul nr. 67/2008, apreciez că cererea reclamantei pentru restituirea CAS-ului încasat peste plafonul maximal este depusă în termen legal de prescripție de 5 ani, pentru fiecare din anii pentru care am solicitat restituirea acestui CAS încasat peste plafonul maximal, având în vedere că dreptul la restituire a luat naștere abia în momentul intrării în vigoare a Ordinului nr. 1646/17.10.2007 - ordin care a consacrat cadrul legal ce permitea restituirea acestor sume -, respectiv, în termen de 3 zile de la momentul publicării acestui ordin în Monitorul Oficial nr. 725/26.10.2007.
Prin urmare, dreptul de a cere restituirea acestor sume s-a născut la momentul intrării în vigoare a Ordinului nr. 1647.07.
În consecință, pentru toate considerentele mai sus expuse, apreciez că se impune admiterea prezentei contestații, conform celor solicitate în petitul acesteia.
Precizez că Dispoziția de Restituire nr. 927/27.11.2008 mi-a fost comunicată de către nr. 9 G din C-N cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire în data de 08.12.2008, deși, a ajuns la acest în data de 05.12.2008, așa cum rezultă din ștampila poștei aplicată pe plicul de corespondență.
În consecință prezenta contestație este promovată în termenul legal prevăzut de art. 207 din OG nr. 92/2003 republicată și reactualizată.
ÎN DREPT:
Art. 205, art. 206, art. 207 din aceeași nr.OG 92/2003 republicată și reactualizată, capitolul II - art. 209 - art. 218 din același act normativ.
În conformitate cu prevederile art. 218 alin. 1 pct. 1 din OG nr. 92/2003, vă solicit să binevoiți a-mi comunica Decizia privind soluționarea prezentei contestații la adresa de domiciliu, din C-N,--22, județul
Anexez:
- Dispoziția de Restituire nr. 927/27.11.2008 în xerocopie;
- plicul de corespondență prin care mi-a fost comunicată această Dispoziție de Restituire;
- adresa emisă de Curtea de Apel Cluj - Serviciul Contabilitate.
C-N, Cu deosebită considerație,
16 decembrie 2008
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Adriana Iluț, Claudia Idriceanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
