Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1155/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1155
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Geta Sandu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
La ordine fiind pronunțarea în recursul declarat de creditorul Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 255/F din 12 mai 2009 a Tribunalului Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din 28 septembrie 2009, susținerile părților prezente la acel termen fiind consemnate în încheierea de ședință, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărîre;
- ca intimatul pîrît, prin apărător, să depună la dosar note de concluzii scrise, Curtea a amînat pronunțarea pentru azi, 5 octombrie 2009. În termenul de pronunțare apărătorul intimatului a transmis prin fax note de concluzii scrise asupra recursului de față.
INSTANȚA
Asupra cauzei comerciale de față;
Prin sentința civilă nr. 255/F din 12 mai 2009 Tribunalului Vaslui - Secția civilă, judecătorul sindic a respins acțiunea formulată de lichidatorul judiciar V împotriva administratorului debitorului în faliment IMPORT EXPORT V:, cu ultimul domiciliu cunoscut în, ohr., Martice 35, okr., Republica.
În temeiul art.131 coroborat cu art.132din Legea privind procedura enței.
A dispus închiderea procedurii falimentului debitorului SC Import Export SRL cu sediul în V,-, județul și radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura enței a descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura enței, a dispus notificarea prezentei sentințe Direcției generale a finanțelor publice, Oficiului Registrului comerțului, Registru Societăților Agricole și altor registre în care debitorul este înmatriculat pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea prin Buletinul procedurilor de ență.
Pentru a dispune astfel judecătorul sindic a reținut următoarele:
Art.138 alin.1 din Legea 85/2006 prevede că în cazul în care raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin.1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de ență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de ență, să fie suportată de membri organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de ență prin una dintre faptele enumerate la lit. a-g ale articolului de lege susmenționat.
În speță, arată instanța de fond că lichidatorul judiciar reclamant nu a făcut dovezi privind îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale a pârâtului, și nici probe concrete ale faptei ilicite, lipsind astfel din motivarea acțiunii condițiile răspunderii, respectiv prejudiciul și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Din Raportul final de activitate din data de 20.12.2006 rezultă că acumularea de datorii către bugetul de stat s-a produs la 11.07.2003 când DGFP Var efuzat rambursarea de TV aferent livrărilor la export cât și efectuarea compensării cu datoriile scadente pe motiv că exportul s-a efectuat pe un alt cod fiscal, până la acea dată agentul economic efectuând operațiuni cu drept de deducere TVA, iar agentul economic era supus periodic verificării fiscale, ocazie cu care se compensau datoriile cu TVA-ul de rambursat, până la data la care verificarea fiscală care s-a finalizat cu refuzul compensării datoriilor, societatea prezentând indicatori de solvabilitate care să-i permită continuarea unei activități în condiții de eficiență economică, suprapunerea acestei împrejurări cu arestarea administratorului neconducând la concluzia că s-a dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți.
Tribunalul Vaslui arată că faptul că administratorul societății nu a luat măsuri de predare pe bază de proces verbal a tuturor documentelor financiar contabile și nu a întreprins măsuri pentru a da relații direct sau prin împuterniciți asupra modului în care au fost valorificate bunurile din patrimoniu înscrise în balanța de verificare sintetică la capitolul imobilizări și stocuri la data deschiderea procedurii, și că pârâtul, în calitatea sa de administrator statutar al agentului economic a fost gestionarul patrimoniului debitorului și a lăsat loc prezumției că bunurile au fost scoase din gestiune în interesul său sau pentru altul, nu poate fi reținută, fiind cunoscut faptul că pârâtul nu mai domiciliază în țară din anul 2005, scopul acestuia de a părăsi țara fiind cu totul altul decât acela de a prejudicia societatea prin nepredarea acestor documente.
Problemele juridice ale pârâtului, urmare a săvârșirii unor fapte de altă natură decât cele economice, l-au pus pe acesta în imposibilitate de a coordona și supraveghea activitatea societății, iar faptul susținut de lichidatorul judiciar reclamant că din balanța de verificare rezultă că societatea avea în patrimoniu imobilizări și stocuri la data deschiderii procedurii iar ulterior nu au fost găsite la sediul declarat alte bunuri decât cele menționate în raport, se datorează faptului că inițial, până la momentul intrării debitoarei în faliment la 24.08.2004, administratorului nu i-a fost ridicat dreptul de administrare iar societatea a beneficiat de acest drept, aflându-se în cursul exercitării normale a activităților comerciale curente vânzând mărfuri, achitând plăți furnizori curenți, alte obligații.
Natura juridica a răspunderii reglementate de Legea nr.85/2006 este o răspundere civilă delictuală specială, cu toate consecințele ce decurg din această calificare, ce conține elemente derogatorii de la dreptul comun al răspunderii delictuale.
Fiind vorba despre o răspundere civilă delictuală, condițiile atragerii răspunderii sunt cele din dreptul comun:
- existenta unui prejudiciu;
- existenta unei fapte ilicite;
- existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;
- existenta vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând in intenția, neglijența sau imprudența celui care a acționat.
Legea enței enumeră limitativ faptele pentru săvârșirea cărora se poate angaja răspunderea persoanelor menționate de către lege.
Deci, spre deosebire de dreptul comun, unde pentru orice faptă care cauzează unei alte persoane un prejudiciu se poate atrage răspunderea patrimonială, în situația prevăzută de legea specială, legea limitează aceste fapte la cele 7 fapte enumerate. Aceste fapte nu pot fi extinse, prin analogie, la alte fapte similare.
Art. 149 din legea 85/2006 prevede: "Dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului d e procedură civilă, Codului civil, Codului comercial român și ale Legii nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat în domeniul enței." Aceasta nu permite aplicarea altor dispoziții legale privind responsabilitatea persoanelor vinovate de starea de ență a debitorului, respectiv adăugarea altor fapte decât cele prevăzute.
Pentru a se putea atrage răspunderea, nu este suficient sa se facă dovada săvârșirii uneia dintre faptele prevăzute de lege și nici a existenței prejudiciului.
În legea privind procedura enței, este prevăzută în mod expres necesitatea stabilirii raportului de cauzalitate între fapta și prejudiciu:".judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului.sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul
societății sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de ență a debitorului.".
Pentru a se putea angaja răspunderea persoanei/persoanelor care au cauzat starea de ență este necesar ca autorul faptei să fi acționat cu vinovăție care poate îmbrăca forma intenției (art.138 lit. a) - c) și f) - g)) sau a culpei (art.138 lit. d).
Și în cazul răspunderii reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 ca și în dreptul comun al răspunderii delictuale, răspunderea celui care a săvârșit una dintre faptele enumerate de către lege, va fi angajată, indiferent ce formă îmbracă vinovăția acestuia: intenție sau culpă (chiar și pentru culpa cea mai ușoară).
În speță, arată judecătorul de fond, nu rezultă probe privind îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale a pârâtului, lichidatorul judiciar reclamant nu aduce probe concrete ale faptei ilicite, și nu se face nici o probă în sensul vinovăției pârâtului, din condițiile răspunderii lipsind prejudiciul și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Nefiind îndeplinite cumulativ cele patru elemente ale răspunderii materiale, nu poate exista răspunderea fostului administrator.
Cu privire la procedură, reținându-se că la 05 mai 2009, BadJ. V în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC Import Export SRL V solicitat aprobarea Raportului final așa cum a fost acesta întocmit și depus la dosarul cauzei la 20.12.2006, închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006, întrucât s-a constatat că societatea debitoare nu are conturi în bănci, nu deține bunuri mobile sau imobile ce ar putea fi supuse valorificării și recuperării creanțelor și nu are sume disponibile în conturi, iar lichidatorul judiciar, a îndeplinit atribuțiile prevăzute de Legea 85/2006, și în această etapă este în imposibilitatea exercitării mandatului și procedura enței nu mai poate continua;
Tribunalul Vasluia aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar și a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC Import Export SRL și radierea debitorului din registrul comerțului în baza art. 131 din Legea nr.85/2006, precum și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la debitor și procedură, și plata retribuției administratorului judiciar și a cheltuielilor materiale de procedură conform Decontului justificativ anexat la raport.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B solicitând admiterea recursului, admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostei conduceri și obligarea acesteia la suportarea, din averea proprie, a sumei reprezentând creanța nerecuperată în cadrul procedurii.
În dezvoltarea motivelor de recurs B arată că deși în cauză a fost formulată cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei, instanța de fond a dispus închiderea procedurii enței debitoarei în baza art. 131 din Legea nr. 85 / 2006, fără angajarea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere.
Hotărârea instanței, arată recurenta, a fost luată fără să se ia în considerare că, în cauză, au fost identificate fapte care fac incidente prevederile legale menționate. Așa cum este menționat și în cuprinsul prezentei hotărâri, lichidatorul judiciar, cu toate diligentele făcute, nu a putut intra în posesia documentelor contabile, deoarece fostul administrator a refuzat orice fel de colaborare.
Mai mult, chiar dacă o astfel de cerere nu ar fi fost formulată nici de lichidatorul judiciar, nici de creditori, în baza autorizării instanței, instanța de fond, în virtutea rolului sau activ, sesizând aspectele indubitabile ale vinovăției foștilor administratori ai debitoarei, ar fi trebuit să pună în discuția părților oportunitatea atragerii răspunderii patrimoniale a foștilor administratori.
Judecătorul sindic, precizează recurenta, nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și următoarele din Legea nr. 85 / 2006. Este evident că faptele fostei conduceri trebuie privite în contextul stării de ență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte, debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea - credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Motivarea hotărârii instanței de fond nu poate fi acceptată fără critici, deoarece s-ar crea o practică judiciară deosebit de periculoasă, creditorii fiind puși în situația de a nu mai avea nici o cale pentru recuperarea creanțelor, chiar dacă administratorii debitoarei ar fi săvârșit vreuna din faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, ceea ce este în totală contradicție atât cu principiile procedurii speciale a enței, cât și cu scopul legii prevăzut la art. 2.
Nu trebuie ignorate nici dispozițiile legale, cu caracter imperativ, cuprinse în art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85 / 2006, prin care "Debitorul aflat în stare de ență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi (Legea nr. 85 / 2006), în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de ență".
Prin descărcarea lichidatorului judiciar și a judecătorului sindic de orice îndatoriri și responsabilități, nu mai poate fi exercitat controlul judecătoresc asupra incidenței prevederilor art. 138 din Legea nr. 85 / 2006, deși în cauză sunt identificate fapte ce fac aplicabile prevederile legale anterior menționate.
a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către instanța de judecată a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului.
Din considerentele hotărârii criticate nu rezultă sub nici un aspect motivele care au constituit baza luării acestei hotărâri, fiind o simplă afirmație a instanței de fond, exprimată printr-o simplă frază. Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în mod constant ca motiv de casare "insuficienta motivare". Astfel, insuficienta motivare este echivalentă cu lipsa motivării în sine, simpla afirmare a unor fapte sau concluzii neputând ține loc analizei pe care instanța de fond este obligată să o facă înainte de a da o hotărâre. Analiza întregului probatoriu reprezintă efectiv arătarea în scris a rațiunilor ce au determinat instanța de judecată să admită sau să respingă o cerere, fiind o lucrare subiectivă care cuprinde tot meritul instanței de judecată și aportul acesteia la aflarea adevărului în cauza dedusă judecății.
. de a motiva hotărârea, în mod convingător și pertinent, cât și îndatorirea instanței de a lua în discuție, ex officio, aspectele care au condus la ajungerea debitoarei în stare de ență și stabilirea persoanelor ce se fac vinovate de acest fapt, reprezintă o reală garanție pentru părți, prin care se dă posibilitatea de a putea exercita un real control judiciar, prin pronunțarea unei hotărâri care se întemeiază atât pe considerentele de fapt, cât și pe cele de drept care au format convingerea instanței.
Judecătorul, arată recurenta, nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85 / 2006 privind ajungerea în stare de ență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte, debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea - credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemână creditorilor a unor proceduri speciale prin care să-și poată acoperi creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Prevederile art. 138 nu conțin în mod explicit cerința culpei sau a greșelii membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunse în încetare de plăți; "această omisiune nu este întâmplătoare, ci vine să sublinieze regimul agravat al răspunderii acestor membrii ai organelor de conducere". ( - "Regimul juridic al enței").
În aceeași interpretare "modul de formulare, în textul legii, a faptelor care atrag răspunderea membrilor organelor de conducere elimină posibilitatea absenței culpei, subliniind dimpotrivă vinovăția acestor membri, noțiune care, în toate ramurile de drept, desemnează intenția și culpa propriu-zisă".
Analizând recursul prin prisma motivelor invocare și având în vedere dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 138 din Legea enței, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de ență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de ență a debitorului, prin una din următoarele fapte:
- au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, s-au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice, au dispus, în interes personal, continuare unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; au ținut contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; au folosit mijloace ruinătoare pentru procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți: în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferințe un creditor, în dauna celorlalți creditori.
În cauză, lichidatorul judiciar a arătat în Raportul final că debitoarea are bunuri în proprietate care prin valorificare ar fi acoperit într-un anumit procent creanțele debitoarei, dar aceste bunuri nu au fost identificate, iar pârâtul nu a pus la dispoziție lichidatorului documentele contabile constând în balanța contabilă sintetică la data deschiderii procedurii, balanța analitică a costurilor de creanțe, o balanță analitică a costurilor de stocuri și disponibilități bănești și nici copii ale documentelor care au stat la baza constituirii debitelor.
Judecătorul de fond, în mod greșit a ajuns la concluzia că în cauză nu există probe privind îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale a pârâtului apreciind că plecarea acestuia din țară din anul 2005 se datorează unui alt motiv decât acela de a prejudicia societatea prin nepredarea documentelor contabile.
Faptul că pârâtul la data deschiderii procedurii era arestat și ulterior a părăsit țara fără acordul autorităților nu-l scutește de obligația de numi un înlocuitor care să-l reprezinte în relația cu lichidatorul judiciar și creditorii în cauză.
Curtea apreciază că pârâtul este răspunzător de faptul că nu a luat măsuri de predare pe bază de proces - verbal a tuturor documentelor financiar contabile și nu a întreprins măsuri pentru a da relații direct sau prin împuterniciți asupra modului în care au fost valorificate bunurile din patrimoniu înscrise în balanța de verificare sintetică la capitolul imobilizări și stocuri la data deschiderii procedurii, această situație ducând la concluzia că făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii personale ale administratorului, Curtea va admite recursul declarat și va admite acțiunea de atragere a răspunderii personale debitorului formulată de lichidator.
În ceea ce privește critica adusă de recurentă referitoare la nemotivarea sentinței atacate, Curtea o consideră neîntemeiată, instanța de fond motivând în extenso soluția pe care a dispus-o în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 255/F/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic, sentință pe care modifică în parte.
Admite acțiunea formulată de lichidatorul judiciar V împotriva pârâtului și în consecință:
Stabilește răspunderea personală a pârâtului pentru partea din activul debitoarei Import Export ce nu a fost recuperat prin lichidarea activului, respectiv pentru suma de 1.127.116 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
24.10.2009
Tribunalul Vaslui
Jud. sindic
Președinte:Geta SanduJudecători:Geta Sandu, Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
