Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1162/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1162
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent, recurent, recurent, recurent și pe intimat SC SA PODU, lichidator judiciar COMPANIA LICHIDATORI - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU. DEBITOARE SC SA PODU, intimat, având ca obiect procedura insolvenței ACȚIUNE ÎN ANULARE, recurs declarat împotriva sentinței nr. 289/S din 12.iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru recurenții, și, av. pentru recurentul și cons. jur. - pentru lichidatorul COMPANIA LICHIDATORI - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU. DEBITOARE SC SA PODU, lipsă fiind reprezentantul legal al intimatei-debitoare SC SA PODU și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
-. pentru recurenții, și indică noul domiciliu al intimatului și depune și în scris precizările.
de instanță, toți apărătorii prezenți precizează că nu au alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul cu privire la recursuri.
-. pentru recurenții, și solicită admiterea propriului recurs așa cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată. Depune chitanță onorariu avocat.
-. pentru recurentul solicită admiterea recursului pentru următoarele considerente:
- acțiunea formulată de lichidator este tardivă;
- acțiunea este inadmisibilă, pentru că nu se circumscrie Legii 85/2006, instanța recunoscând că nu se face vinovat de rea-credință cumpărătorul;
- ante-contractul de vânzare-cumpărare era valabil dar debitorul nu s-a prezentat la notariat pentru semnarea contractului;
În continuare precizează că repunerea părților în situația anterioară este imposibilă și solicită obligarea lichidatorului la plata de despăgubiri.
Cons. jur. - pentru lichidatorul COMPANIA LICHIDATORI - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU. DEBITOARE SC SA PODU solicită respingerea recursurilor, considerând că sentința recurată este legală și temeinică. Precizează că în volumul 6 la filele 33-38 există contractele de vânzare-cumpărare tip "zdelcă", care nu conțin datele de identificare ale imobilelor, nefiind indicată nici măcar localitatea în care sunt situate acestea. Cu ocazia licitației din 18 octombrie 2002 nu au fost licitate terenurile, ci mijloacele fixe, procesele-verbale existând în volumul 6. Arată că la filele 46-48 din volumul 6 există facturi cu serii și numere care nu sunt cuprinse în lista cu formulare cu regim special. Precizează că judecătorul sindic a respins excepția tardivității, invocată de recurentul și consideră că nu a fost încălcat termenul de prescripție. Apreciază că recurentul nu a fost de bună-credință, deoarece nu a înregistrat creanța în de insolvență și precizează că judecătorul sindic a apreciat înscrisurile sub semnătură privată ca fiind nule. Învederează instanței că la obiectul contractului s-a prevăzut doar că se transferă dreptul de proprietate asupra terenului de 2000 metri pătraț,i iar din facturi rezultă că s-au vândut terenuri și mijloace fixe. Consideră că aceste contracte de vânzare-cumpărare au și o cauză ilicită și anume sustragerea bunurilor de la urmărirea creditorilor. Solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței.
INSTANȚA
Asupra recursurilor comerciale de față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 289/S din 12 iunie 2008, Tribunalul Iași - judecător sindic a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar Compania Lichidatori în contradictoriu cu debitorul-vânzător "" Podu- și pârâtul-cumpărător și a constatat nul contractul de vânzare-cumpărare nr. 120/19.10.2002 privind imobilul situat în sat, comuna Podu-, compus din teren arabil în suprafață de 4.052,54. cale acces cotă indiviză de 179,34. și teren aferent curți construcții în suprafață de 3.187,69. Pârâtul-cumpărător a fost obligat să restituie averii debitorului-vânzător "" Podu- imobilul obiect al contractului nr. 120/19.10.2002.
S-a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar Compania Lichidatori I în contradictor cu debitorul-vânzător "" Podu- și pârâtul-cumpărător și s-au constatat nule contractele de vânzare-cumpărare nr. 1231/19.10.2002 privind imobilul situat în sat, comuna Podu-, compus din teren arabil în suprafață de 18.686,06. cale de acces în cotă indiviză de 462,83. și contractul de vânzare-cumpărare nr. 123/19.10.2002 privind imobilul situat în sat, comuna Podu-, compus din teren aferent magazie-atelier mașini agricole în suprafață de 1.902,67. și cale de acces în cotă indiviză de 48,11.pl. Pârâtul-cumpărător a fost obligat să restituie averii debitorului "" Podu- imobilele obiect al contractelor nr. 121/19.10.2002 și nr. 123/19.10.2002.
S-a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar Compania Lichidatori I în contradictor cu debitorul-vânzător "" Podu- și pârâta-cumpărătoare și s-a constatat nul contractul de vânzare-cumpărare nr. 122/19.10.2002 privind imobilul situat în sat, comuna Podu-,compus din teren arabil în suprafață de 5.962,49. și cale de acces în cotă indiviză de 147,68. Pârâta-cumpărătoare a fost obligată să restituie averii debitorului "" Podu- imobilul obiect al contractului nr. 122/19.10.2002.
S-a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar Compania Lichidatori I în contradictor cu debitorul-vânzător "" Podu- și pârâtul-cumpărător și s-a constatat nul contractul de vânzare-cumpărare nr. 128/19.10.2002 privind imobilul situat în sat, comuna Podu-, compus din teren aferent curți construcții și arabil în suprafață de 7.441,75. și cale acces în cotă indiviză de 184,32. Pârâtul-cumpărător a fost obligat să restituie averii debitorului imobilul obiect al contractului de vânzare-cumpărare nr. 128/19.10.2002.
S-a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar Compania Lichidatori I în contradictor cu pârâtul și s-a constatat nul contractul de vânzare-cumpărare nr. 164/15.12.2002 privind imobilul teren în suprafață de 2.000. situat în sat, comun Podu-. S-a dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul că pârâtul cumpărător a fost obligat să restituie averii debitorului imobilul obiect al contractului de vânzare-cumpărare nr. 164/12.12.2002 și a fost obligat debitorul-vânzător "" Podu- să restituie pârâtului-cumpărător suma de 6.600 lei, reprezentând prețul vânzării, în condițiile art. 83 alin. 2 teza I din Legea nr. 85/2006.
S-au respins cererile reconvenționale formulate de pârâții-cumpărători, și.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că acțiunile în anulare formulate de lichidatorul judiciar, reunite pentru a se asigura celeritatea procedurii și a se diminua cheltuielile de administrare a acesteia, sunt întemeiate, raportat la prevederile art. 79-80 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora există pentru lichidatorul judiciar posibilitatea promovării unor acțiuni în anularea acelor acte frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, a actelor încheiate cu intenția tuturor părților de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile, a acelor operațiuni încheiate cu persoane aflate în raporturi juridice cu debitorul (administrator, director sau membru al organelor de supraveghere a debitorului) în cauză fiind evident caracterul fraudulos al acestor transferuri.
În acest sens s-a reținut că prin sentința civilă nr. 21/Com/11.01.2006, hotărâre irevocabilă prin decizia nr. 155/15.05.2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași, s-a deschis procedura reglementată de Legea nr. 64/1995 (act normativ atunci în vigoare) împotriva debitorului "" Podu-, la solicitarea creditorului Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. I, pentru recuperarea unei creanțe fiscale în sumă de 739.167 lei, reprezentând impozite, taxe, contribuții și accesoriile aferente datorate bugetului de stat, procedură care - în lipsa unui plan de redresare, care să fi fost propus de subiectele îndreptățite - a continuat sub forma falimentului, conform sentinței comerciale nr. 294/S/18.10.2006 (vol. I 83, 84; vol. II 145).
Cu toate că - odată cu deschiderea procedurii - se impune prioritar determinarea cu certitudine atât a masei pasive cât și a masei active, respectiv a elementelor de patrimoniu ce pot forma obiectul unei executări silite, iar pentru cunoașterea acestora debitorul are obligația să pună la dispoziția procedurii toate informațiile cu privire la activitatea și averea sa, în cauza de față debitorul a tergiversat derularea procedurii, atât prin promovarea repetată a unor căi de atac împotriva hotărârilor de deschidere a procedurii și de trecere la faliment, cât și prin refuzul punerii la dispoziția administratorului judiciar și - apoi - a lichidatorului judiciar a documentelor și informațiilor necesare pentru examinarea situației economico-financiare și a patrimoniului acestuia. Abia la data de 22.02.2007, după formularea unui denunț penal de către creditorul bugetar și lichidatorul judiciar, i s-au predau acestuia din urmă parte din documentele societății, ocazie cu care a avut posibilitatea să constate că - în cursul anului 2002 - debitorul a vândut parte din proprietatea imobiliară către persoane din conducere sau salariați ai săi. Pentru că debitorul a refuzat punerea la dispoziție și a listei mijloacelor fixe, lichidatorul judiciar nu a avut posibilitatea identificării și evaluării proprietății imobiliare aflate în averea acestuia și nici pe a celei dezmembrate și înstrăinate pârâților, contractele de vânzare-cumpărare contestate ca și o serie de documente cadastrale, anexe la cererile formulate, fiindu-i remise de către -
Examinând vânzările a căror anulare se solicită, raportat la materialul probator administrat, judecătorul-sindic a reținut că în cursul anului 2002 debitorul a înstrăinat către pârâți, prin intermediul unor acte sub semnătură privată denumite "Contract de vânzare-cumpărare", parte din proprietatea sa imobiliară după cum urmează:
1. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 120/19.10.2002 încheiat cu pârâtul imobilul situat în sat, comuna Podu-, compus din teren arabil în suprafață de 4.052,54. cale acces cotă indiviză de 179,34 și teren aferent curți construcții în suprafață de 3.187,69. pentru prețul de 6.098,92 lei;
2. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 121/19.10.2002 imobilul situat în sat, comuna Podu-, compus din teren arabil în suprafață de 18.686,05. cale de acces în cotă indiviză de 462,83. pentru prețul de 16.006,09 lei și prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 123/19.10.2002 imobilul situat în sat, comuna Podu-,compus din teren aferent magazie-atelier mașini agricole în suprafață de 1.902,67. și cale de acces în cotă indiviză de 48,11. pentru prețul de 1.857,14 lei, ambele încheiate cu pârâtul;
3. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 122/19.10.2002 încheiat de debitor cu pârâta imobilul situat în sat, comuna Podu-,compus din teren arabil în suprafață de 5.962,49. și cale de acces în cotă indiviză de 147,68. pentru prețul de 4.397,80 lei;
4. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 128/19.10.2002 încheiat cu pârâtul imobilul situat în sat, comuna Podu-, compus din teren aferent curți construcții și arabil în suprafață de 7.441,75. și cale acces în cotă indiviză de 184,32. și
5. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 164/14.12.2002 încheiat cu pârâtul "bunul în suprafață de 2.000.", situat în sat, comuna Podu- pentru prețul de 6.600 lei.
Tribunalul a constatat că și dacă - în principiu - vânzarea este un contract ce poate fi încheiat prin simplul acord de voință al părților, fără îndeplinirea vreunei formalități și fără remiterea lucrului vândut și a prețului în momentul încheierii lui, atunci când vânzarea privește terenuri - indiferent că sunt situate în intravilanul sau extravilanul localităților și indiferent de întinderea suprafețelor - contractul trebuie să aibă regimul juridic adecvat, respectiv forma autentică, condiție impusă de prevederile art. 2 din Legea nr. 54/1998 (act normativ în vigoare la momentul încheierii contractelor în litigiu).
1. Întrucât aceste vânzări, ce au ca obiect terenuri (arabil sau aferente curți- construcții) au fost materializate în înscrisuri sub semnătură privată, denumite "Contract de vânzare-cumpărare" sunt nule absolut, pentru nerespectarea formei autentice, impusă "ad validitatem"la încheierea lor prin art. 2 din Legea nr. 54/1998 iar în prezent de art. 2 al Titlului X din Legea nr. 247/2005, care prin art. 8 al acestui titlu abrogă Legea nr. 54/1998.
2. O altă cauză de nulitate a acestor vânzări este reprezentată și de neîndeplinirea, cu ocazia încheierii lor, a condiției unui obiect determinat, prevăzută de art. 948 pct. 3 Cod civil, atât în ceea ce privește bunul vândut cât și prețul.
În ceea ce privește bunul vândut, art. 964 cod civil prevede că "obligația trebuie să aibă ca obiect un lucru determinat cel puțin în specia sa" iar această condiție nu este îndeplinită de niciuna dintre cele șase vânzări, fie pentru că terenul vândut este determinat doar prin suprafață, prevăzându-se generic teren arabil sau teren aferent curți-construcții, fără a se identifica și individualiza limitele acestuia, prin indicarea vecinătăților și amplasamentului pe care el se află (după cum s-a constatat în cazul contractelor încheiate cu pârâții, și ), fie pentru că bunul vândut nu a fost determinat nici măcar în specia sa, ca în cazul contractului încheiat cu pârâtul, în care la "obiectul contractului" s-a prevăzut doar că se transmite "proprietatea bunului în suprafață de 2.000.", din factura nr. -/15.12.2002, emisă de debitor în vederea încasării prețului deducându-se că este vorba de teren.
Tot din punct de vedere al lucrului vândut, s-a mai constatat că - deși contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu pârâții, și indică drept obiect al vânzării doar teren arabil și teren aferent curți construcții - din cuprinsul facturilor nr. -/18.10.2002, nr. -/18.10.2002, nr. -/18.10.2002, nr. -/18.10.2002, emise în vederea încasării prețului acestor transferuri, rezultă că s-au vândut acestor pârâți și construcții, și anume: microfermă și staul porcine pârâtului, centrală termică și magazie atelier mașini agricole pârâtului, cântar podbasculă și hidrofor pârâtului, fără ca aceste construcții să fi fost individualizate prin contract și fără a li se fi determinat prețul, după cum s-ar fi impus potrivit art. 1303 Cod civil, care prevede că "Prețul vânzării trebuie să fie determinat de părți" având în vedere că obiectul unei vânzări este format și din preț.
În condițiile mai sus expuse, judecătorul sindic a considerat că nu poate converti aceste contracte de vânzare-cumpărare, care nu răspund nici condiției de formă și nici cerințelor de fond prevăzute de art. 948 Cod civil, în acte perfectate, prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, de natură să opereze transferul dreptului de proprietate de la debitorul-vânzător către pârâții-cumpărători, după cum aceștia au solicitat pe cale reconvențională, urmând a se constata nulitatea absolută a acestor vânzări, sancțiune ce nu presupune vreo limitare în timp în ceea ce privește intentarea acțiunii în constatarea ei și, cu atât mai puțin, a sferei acelor cărora se aplică.
Constatarea nulității acestor vânzări va produce și ineficiența facturilor emise pentru încasarea prețului lor, a stabilit judecătorul sindic.
II. Independent de faptul că aceste carențe ale contractelor de vânzare-cumpărare nu pot fi acoperite prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de înstrăinare și că pronunțarea - în această fază de faliment în care se află procedura - unei asemenea hotărâri ar fi în totală discordanță cu scopul lichidării, enunțat de art. 2 din Legea nr. 85/2006 și anume acoperirea pasivului, prin satisfacerea creanțelor tuturor creditorilor, o hotărâre judecătorească în sensul cerut de pârâții-reconvenienți ar semnifica validarea unor vânzări care sunt lovite de o cauză ilicită (dată de scopul mediat al lor, acela de a sustrage bunurile de la urmărirea creditorilor și fraudarea drepturilor acestora) dar și legalizarea - pe această cale - a scopului practic urmărit de părțile semnatare, acela de a dispune de respectivele bunuri în interes personal pentru că, exceptând vânzarea către pârâtul, celelalte transferuri s-au realizat în beneficiul unor persoane aflate în raporturi juridice cu debitorul (fie că sunt acționari, organe de conducere și supraveghere și salariați ai debitorului - cazul pârâților, acționar cu o cotă de participare de 33,-%, președinte al consiliului de administrație și salariat și acționar cu o cotă de participare 1,46500 contabil șef și salariat - fie că sunt numai salariați ai acestuia - cazul pârâților și ).
Frauda reprezintă un act de înșelare a creditorilor de către debitor, prin care acesta din urmă, în mod conștient, își micșorează patrimoniul, sustrăgând bunuri de la urmărire și provocând sau agravând în acest mod starea de insolvență, condiție ce se reține în sarcina debitorului din cauza de față pentru fiecare vânzare contestată care, fiind săvârșită în vederea unei fraude, nu poate produce efectele urmărite astfel încât - și pe acest motiv - se impune invalidarea respectivelor vânzări.
În acest sens s-a reținut că actele de înstrăinare au avut loc într-un moment în care asupra bunurilor societății debitoare existau urmăriri, pentru obligații datând din anii anteriori, executări individuale care au continuat cu înființare de sechestre, de către creditorul bugetar și după data vânzărilor contestate, situație în care este evident că - în calitatea lor de organe de conducere a debitorului - pârâților și le era cunoscută imposibilitatea societății administrate de a-i plăti pe creditori și - în aceste condiții - puteau estima viitorul afacerii, respectiv dacă perspectiva deschiderii procedurii era previzibilă. Numai că aceste urmăriri, care ar fi trebuit să însemne un important indiciu de alertă asupra posibilităților de plată ale debitorului, au fost ignorate de pârâții și care, la data de 19.10.2002 și respectiv 15.12.2002, au procedat la înstrăinarea unor active importante din averea debitorului, unele cu afectare în patrimoniul propriu, diminuând astfel - cu intenție - masa activă și șansele creditorilor de a-și recupera creanțele.
Astfel, a reținut instanța că din contractele de vânzare-cumpărare nr. 122/19.10.2002 și nr. 120/19.10.2002 se poate constata că cei doi pârâți s-au angajat în raporturi contractuale cu ei înșiși, vânzându-și bunurile obiect al contractelor respective, contrar prevederilor art. 1308 Cod civil, care le interzicea să cumuleze și calitatea de vânzător și pe cea de cumpărător. Interesul de a cumpăra cât mai ieftin a primat - însă - interesului pe care trebuiau să îl apere, acela al societății, de a vinde cât mai scump, ceea ce caracterizează conduita lor ca fiind de rea-credință și face ca înstrăinările efectuate să fie încadrabile în dispozițiile art. 80 alin. 1 lit. c, art. 80 alin. 2 lit. c și d din Legea nr. 85/2006.
Reaua-credință a celor doi pârâți rezultă și din împrejurarea că au încercat să amâne momentul deschiderii procedurii și apoi să întârzie lichidarea, prin promovarea repetată a unor căi de atac, prin refuzul de a colabora în cadrul procedurii (în sensul de a pune la dispoziția procedurii și a lichidatorului judiciar actele și documentele necesare examinării activității desfășurate de debitor), în vederea stabilirii situației economico-financiare a acestuia, a verificării modului de evidențiere în contabilitate a actelor de transfer și a modului de folosire a sumelor achitate cu titlu de preț.
În același timp - însă - cei doi pârâți acționau pentru dobândirea calității de proprietar asupra activelor ce și le-au apropriat fraudulos, prin promovarea, la organele abilitate, de cereri pentru delimitarea corpului de proprietate și - la instanța de drept comun - de acțiuni în constatarea dreptului lor de proprietate, acțiuni despre existența cărora lichidatorul judiciar a aflat întâmplător, întrucât citațiile au fost reținute de debitor, care a ascuns instanței situația sa juridică, motiv pentru care lichidatorul a promovat un alt denunț penal împotriva persoanei vinovate.
Nici pârâții și nu pot fi apărați de rea-credință, a constatat judecătorul sindic, întrucât - în calitate de salariați ai debitorului - erau la curent cu situația financiară a acestuia și - din moment au acceptat să cumpere chiar și în aceste condiții și în baza unor contracte inapte de a transmite proprietatea, pe care abia după aproape 5 ani au înțeles să le valorifice, prin promovarea unor acțiuni în constatarea dreptului de proprietate și de delimitare a acestei proprietăți - și-au asumat riscul ca operațiunea imobiliară lovită de nulitate să fie desființată, cu efect retroactiv, față de aceștia probându-se existența situației prevăzută de art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Deși - formal - înstrăinarea acestor active din patrimoniul debitorului apare ca fiind hotărâtă de organul colectiv de decizie, respectiv Adunarea generală a acționarilor, după cum rezultă din înscrisul depus la dosar denumit "Hotărâre din 03.10.2002", această hotărâre - pe lângă faptul că nu a fost supusă publicității în Monitorul Oficial, situație în care potrivit art. 131 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 nu putea fi executată - este și deficitară, întrucât nu indică rațiunile economice sau financiare care să fundamenteze aceste vânzări, modalitatea de stabilire a prețului și nici nu individualizează imobilele de natura construcțiilor și a terenului ce urmau a fi înstrăinate, pe care le indică doar generic, precizând ca modalitate a vânzării licitația și un preț de 8.000 Rol/ teren aferent curți-construcții și 6.000 lei Rol/ teren arabil.
Pentru a stabili motivele ce au determinat pe debitor să vândă, condițiile în care licitația s-a desfășurat dar și pentru a verifica îndeplinirea condițiilor de cvorum și majoritate, impuse de art. 115 din Legea nr. 31/1990 cu privire la hotărârea de înstrăinare a activelor obiect al contractelor contestate, s-a solicitat pârâților și, în calitatea lor de organe de conducere a debitorului, să prezinte procesul-verbal al adunării care a aprobat aceste vânzări și documentația întocmită pentru licitația care a avut loc la data de 18.10.2002, solicitare căreia nu i s-a dat curs, în acest sens depunându-se doar un proces-verbal încheiat la data de 18.10.2002 (vol. IV 157-158) în care este consemnată desfășurarea unei licitații pentru vânzarea unor bunuri mobile și imobile ale debitorului, pentru cele din urmă reprezentate exclusiv de construcții, nespecificându-se măcar date minime de identificare, valoare sau preț de pornire al licitației.
Din conținutul acestui pretins proces-verbal de licitație rezultă că procedura vânzării la licitație a privit doar imobilele construcții, care însă nu au fost cuprinse în contractele de vânzare-cumpărare și pentru care Adunarea acționarilor nici nu a aprobat un preț de vânzare, constatându-se că nu a fost respectată nici această hotărâre a acționarilor, din 03.10.2002, care aprobase vânzarea la licitație și a terenului.
Pârâții, și au evitat - în întâmpinările formulate - să lămurească aceste aspecte și să răspundă faptelor imputate de lichidatorul judiciar, singura apărare a lor fiind în sensul că au plătit prețul real al bunurilor, stabilit de ei prin comparare cu prețul unor terenuri aflate în aceeași zonă cu cele cumpărate de ei.
Tribunalul a constatat că valoarea reală a imobilelor cumpărate de pârâți nu poate fi susținută prin abordarea prin comparație cu valoarea unor terenuri învecinate, pe de o parte pentru că metoda comparației directe-unitare poate fi - eventual - folosită pentru loturi similare de teren și numai atunci când există date comparabile (caracteristici fizice, formă, suprafață, zonare) dar și pentru că pârâții, și au cumpărat și construcții, imobile în cazul cărora există prea puține elemente de comparație cu un teren și a căror valoare este în mod direct influențată de oferta competitivă pe piața imobiliară, ce este dată de numărul de astfel de proprietăți disponibile pentru vânzare pe piață într-o anumită perioadă de timp, astfel că eventuale tranzacții de terenuri învecinate nu pot servi ca bază de determinare a prețului activelor înstrăinate, nici pentru teren și nici pentru construcții, cu privire la care în cauză nu există nicio probă, care să susțină realitatea valorii pretinse prin facturile emise de debitor sau o decizie a organului colegial, care să o fi aprobat.
Că - prin aceste vânzări - s-a urmărit fraudarea creditorilor rezultă și din omisiunea menționării - în actele de transfer încheiate - și a construcțiilor aflate pe terenul obiect al contractelor de vânzare-cumpărare (hidrofor, cântar podbasculă, magazie atelier mașini agricole, centrală termică) și a stabilirii unui preț și pentru acestea.
În aceste condiții este evident că nu poate fi reținută o echivalență a prestațiilor în actele de vânzare-cumpărare, ci o disproporție a lor, respectiv între prețul plătit și valoarea activelor cumpărate și aceasta dacă se are în vedere și împrejurarea că - în luna aprilie 2000 - înainte deci cu doi ani de realizarea vânzărilor contestate, aceeași adunare a acționarilor debitorului, aprobând o serie de vânzări și valoarea lor, a stabilit pentru terenul construit un preț de 15.000 lei Rol/ și respectiv 10.000 lei Rol/ pentru teren liber, inclusiv TVA față de 8.000 lei Rol/ teren construit și respectiv 6.000 lei Rol/ teren arabil, prețuri aprobate de adunarea din 03.10.2002 (vol. III 176-178; 185).
Această disproporție a prestațiilor din contractele încheiate de debitor cu pârâții, și este confirmată chiar de vânzarea către pârâtul căruia, așa cum rezultă din conținutul facturii fiscale nr. -/15.12.2002, i s-a vândut suprafața de 2.000. teren arabil la prețul de 27.732 lei Rol/ față de prețul de 6.000 lei Rol/, ca în cazul vânzării către pârâta și pârâtul, de prețul 7.000 lei Rol/ și respectiv 8.000 lei Rol/ teren curte construcții și cale acces pentru pârâții, și.
Referitor la vânzarea către pârâtul, judecătorul sindic a reținut că nicio probă a dosarului nu a făcut să se constate că acesta cunoștea situația patrimonială a debitorului și împrejurarea că, prin încheierea contractului cu debitorul, va prejudicia pe creditori. Însă, ca urmare a constatării nulității absolute a acesteia pentru motivele mai sus precizate, nici acest pârât nu poate fi apărat contra invalidării vânzării inapte de a transmite proprietatea; lui i se va recunoaște beneficiul bunei-credințe, în condițiile art. 83 alin. 2, teza a I-a din Legea nr. 85/2006, prin înscrierea împotriva patrimoniului debitorului cu creanța reprezentată de prețul plătit, fiind injust a fi privat cu totul de achiziția sa, din moment ce nu i s-a demonstrat complicitatea la fraudă.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții, și.
1. În motivarea recursului său, arată că greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, prin raportare la termenul stabilit de art. 81 din Legea nr. 85/2006. El susține că, față de momentul deschiderii procedurii - 11 ianuarie 2006 - acțiunea lichidatorului, depusă la 30 iulie 2007, apare ca tardivă.
Referitor la fondul pricinii, pârâtul susține că - spre deosebire de celelalte contracte supuse analizei judecătorului sindic - pentru contractul în care el a avut calitatea de cumpărător nu s-au reținut prețul neserios (conform art. 1303 Cod civil) și cauza ilicită (în sensul Codului civil și Legii nr. 85/2006). Recurentul învederează că acțiunile în anulare formulate în temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței vizează numai acele acte care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 79 sau 80. Chiar dacă reclamantul nu a indicat niciunul dintre aceste texte, recurentul susține că - după modul de formulare a acțiunii - motivul anulării actului l-ar reprezenta culpa concurentă a celor doi contractanți, în scopul fraudării creditorilor. Or - susține - aceasta presupunea ca dânsul să cunoască exact situația patrimoniului debitoarei, condiție care nu este îndeplinită și atrage inadmisibilitatea acțiunii întemeiate pe prevederile legii insolvenței.
Pârâtul pretinde că determinarea obiectului vânzării s-a făcut prin schița anexă la contractul sub semnătură privată și că el nu a făcut parte din structura societății debitoare, fiind un terț, care nu avea acces la actele contabile ale societății, neavând cunoștință de situația financiară a acesteia din urmă.
Recurentul învederează că și-a îndeplinit obligațiile care-i reveneau în calitate de cumpărător, plătind integral prețul convenit. El susține că trebuia admisă cererea reconvențională, câtă vreme actul încheiat cu societatea are valoarea unui antecontract (sub forma unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare), fiind aplicabile prevederile art. 5 alineat 2 titlul X din Legea nr. 247/2005.
arată că dânsul a fost cel fraudat, deoarece a plătit un preț serios, la valoarea de circulație a terenului, suma achitată neputând fi recuperată în procedura insolvenței, dată fiind calitatea sa de creditor chirografar, la concurență cu creditori privilegiați.
2., și susțin - în motivarea recursului lor - că toate contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, în urma organizării unor licitații, că prețul plătit a fost unul real la data respectivă și în conformitate cu prețurile practicate pe piața imobiliară și că nu s-a urmărit fraudarea intereselor creditorilor.
Astfel, în ceea ce privește încheierea contractelor de vânzare-cumpărare în formă autentică, recurenții învederează că actele cuprind toate datele necesare, putând fi interpretate ca și antecontracte de vânzare-cumpărare, urmând a fi perfectate în formă autentică. Deoarece acest lucru nu a fost posibil, recurenții au promovat pe rolul Judecătoriei Iași acțiuni având ca obiect pronunțarea unor hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare. În prezent, în ceea ce privește pe, există o hotărâre definitivă și irevocabilă cu privire la terenul cuprins în contractul de vânzare-cumpărare nr. 128 din 19.10.2002, și deși intimata a formulat contestație în anulare, aceasta a fost respinsă de instanța de judecată, în mod definitiv și irevocabil.
Recurenții-pârâți susțin că atât timp cât părțile care au încheiat contractele de vânzare-cumpărare au fost de bună-credință, au plătit prețul stipulat în contract și au intrat în posesia bunurilor, s-au organizat și încheiat procese-verbale de licitație, nu s-a urmărit fraudarea intereselor creditorilor, mai ales că s-au depus la dosar și facturile de plată a contravalorii bunurilor cumpărate.
În ceea ce privește încercarea recurenților de a tergiversa momentul deschiderii procedurii și apoi de a întârzia lichidarea prin promovarea repetată a unor căi de atac, pârâții susțin că era normal și firesc să beneficieze de toate acțiunile și căile de atac pe care legea le conferă, pentru a-și justifica punctul de vedere. Atât timp cât recurenții sunt convinși că au dreptate în demersul lor, că procedura lichidării nu a fost îndeplinită conform legii, au promovat căile de atac necesare, dar nu cu intenția de a amâna cauza.
Lichidatorul judiciar Compania Lichidatori a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ambelor recursuri.
1. Referitor la recursul pârâtului, lichidatorul judiciar arată că acțiunile înregistrate de către lichidatorul judiciar la dosar în perioada 05.07.2007-31.07.2007 au fost introduse în termenul de prescripție de 18 luni, calculat de la data deschiderii procedurii față de debitor, respectiv data de 11.01.2006 când a fost pronunțată sentința civilă nr. 21/Com. Acțiunile reglementate de art. 79 și de art. 80 pot avea ca obiect numai acte ale debitorului încheiate anterior deschiderii procedurii, iar termenul pentru înregistrarea acestor acțiuni la tribunal, în vederea judecării de către judecătorul sindic, se calculează tot de la data deschiderii procedurii. Durata de 3 ani prevăzută de art. 79 nu este un termen de prescripție, ci reper pentru delimitarea perioadei suspecte.
În ce privește susținerea recurentului, că a fost de bună-credință în momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, intimatul învederează că legea privind procedura insolvenței dispune că, după anularea actului de către judecătorul sindic, partenerul contractual de bună-credință, care nu a fost complice la fraudă, va putea să-și înregistreze creanța în dosarul de insolvență, la fel ca și ceilalți creditori, fără a se mai cerceta încadrarea în termenele prevăzute în notificarea reglementată în art. 62. În motivarea sentinței recurate, judecătorul sindic reține că înscrisurile sub semnătură privată sunt nule absolut, având în vedere nerespectarea formei autentice impusă "ad validitatem"la încheierea lor în conformitate cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 54/1998 (act normativ în vigoare la data încheierii actelor), iar în prezent prin art. 2 al Titlului X din Legea nr. 247/2005 (care prin art. 8 al aceluiași titlu abrogă Legea nr. 54/1998) precum și nerespectarea condițiilor esențiale pentru validitatea unei convenții, prevăzute de art. 948 din Codul civil, respectiv un obiect determinat și cauza licită.
În toate cele șase contracte de vânzare-cumpărare terenul vândut este determinat doar prin suprafață,precizându-se generic teren arabil sau teren aferent curți construcții, fără a se indica și individualiza limitele acestuia prin indicarea vecinătăților și amplasamentului. Mai mult decât atât, în cazul contractului încheiat cu, la obiectul contractului s-a prevăzut doar că se transmite proprietatea bunului în suprafață de 2.000. Se deduce faptul că este vorba de teren din factura fiscală emisă de către societatea debitoare în vederea încasării prețului.
Lichidatorul judiciar susține că, deși contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu, și indică drept obiect al vânzării doar teren arabil și teren aferent curți construcții, din cuprinsul facturilor nr. -/18.10.2002, nr. -/18.10.2002, nr. -/18.10.2002 și nr. -/18.10.2002, emise de către debitoare în vederea încasării prețului, rezultă că s-au vândut acestora și construcții, centrală termică, magazie atelier, mașini agricole, cântar și hidrofor, fără ca aceste bunuri și construcții să fi fost individualizate prin contract și fără a li se determina prețul conform dispozițiilor art. 1303 din Codul civil.
Contractele de vânzare-cumpărare încheiate de debitoare sunt lovite și de o cauză ilicită, dată de scopul lor mediat, acela de a sustrage bunurile societății debitoare de la urmărirea creditorilor și fraudarea drepturilor acestora, precum și acela de a dispune de respectivele bunuri în interes personal, întrucât, exceptând vânzarea către,celelalte transferuri s-au realizat în beneficiul unor persoane aflate în raporturi juridice cu debitorul, fie că sunt acționari, organe de conducere și supraveghere din cadrul societății debitoare "" Podu- sau salariați ai debitorului.
Astfel, contractele de vânzare-cumpărare încheiate de debitoare reprezintă acte frauduloase întrucât sunt săvârșite cu rea-credință, în scopul de a leza creditorii și de a obține pentru sine sau pentru o altă persoană un folos necuvenit, prin micșorarea, în mod conștient, a patrimoniului debitoarei, cu provocarea sau agravarea stării de insolvență.
Actele de înstrăinare în cauză au fost întocmite la un moment la care asupra bunurilor societății debitoare existau urmăriri pentru obligații datând din anii anteriori, precum și executări individuale care au continuat cu înființare de sechestre de către creditorul bugetar și după data la care au fost întocmite contractele respective, situație în care este evident că organele de conducere a debitorului,prin director general - și contabil șef -, le era cunoscută situația financiară a societății care se afla în imposibilitate de a-și plăti datoriile exigibile.
În consecință, datorită constatării nulității absolute a contractelor încheiate de debitoare cu membrii organelor de conducere și prin dovedirea fraudei ce a condus la prejudicierea creditorilor, nici contractul încheiat cu nu putea fi apărat împotriva invalidării vânzării inapte de a transmite proprietatea. Însă instanța îi recunoaște beneficiul bunei-credințe în condițiile prevăzute de art. 83 alin. 2, teza I din Legea privind procedura insolvenței, prin înscrierea împotriva patrimoniului debitorului, cu creanța reprezentată de prețul plătit.
2. În întâmpinarea la recursul pârâților, și, intimatul-lichidator judiciar învederează că nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la contractele de vânzare-cumpărare având ca obiect terenuri, ce trebuie încheiate în forma autentică, cerută "ad validitatem", are ca efect nulitatea absolută a actului respectiv, adică desființarea retroactivă a acestuia și restituirea prestațiilor efectuate în temeiul actului anulat. Astfel, nu au fost respectate dispozițiile legale referitoare la forma pe care trebuie să o îmbrace contractele de vânzare-cumpărare ce au ca obiect terenuri. Conform dispozițiilor art. 2, alin. 1 din Legea nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, terenurile - indiferent că sunt situate în intravilanul ori extravilanul localităților și indiferent de întinderea suprafeței - pot fi înstrăinate (dobândite) prin acte juridice între vii, sub sancțiunea nulității absolute, numai dacă actul a fost încheiat în formă autentică.
Actele de vânzare-cumpărare prin care au fost înstrăinate terenurile aparținând societății debitoare "" Podu- nu sunt încheiate în forma autentică cerută de lege, ele fiind astfel nule absolut, susține intimatul, care mai arată că Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din data de 03.10.2002, prin care se aprobă vânzarea de active ale societății debitoare, nu a fost depusă la Oficiul Registrului Comerțului, pentru a fi efectuată mențiunea în registru și pentru a fi publicată în Partea a IV-a, spre a fi opozabilă terților, așa cum prevede art. 131 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale republicată.
De asemenea, nu au existat rapoarte de evaluare, întocmite de evaluatori agreați, din care să rezulte valoarea de piață a activelor ce urmau a fi vândute la licitația organizată la data de 18.10.2002. Terenurile în cauză au fost vândute aproximativ la un preț de 4 ori mai mic decât acela din alte tranzacții, făcute pentru terenuri din aceeași zonă și în aceeași perioadă de timp. Contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate în scopul fraudării intereselor creditorilor, dar și ale celorlalți acționari, învederează lichidatorul judiciar, care susține că este ilicită cauza pentru care au fost încheiate contractele de vânzare-cumpărare, acest lucru rezultând din faptul că actele de adjudecare a terenurilor aparținând debitoarei s-au încheiate între persoane aflate în raporturi juridice cu debitoarea, respectiv de, ce avea calitatea de director și, ce deținea calitatea de contabil șef.
Învederează intimatul că atât cât și cumulează în unele contracte calitatea de vânzător și pe cea de cumpărător. Astfel, conform art. 966 Cod civil, o obligație fondată pe o cauză ilicită nu poate avea niciun efect, una dintre condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții fiind existența unei cauze licite (art. 948 Cod civil).
De asemenea, deoarece a ocupat funcția de contabil șef și pe aceea de director în cadrul societății debitoare, dânșii au avut posibilitatea de a cunoaște starea iminentă de insolvență a societății și - pe cale de consecință - au încheiat acte de transfer de proprietate în scopul de a sustrage terenurile în cauză de la urmărirea creditorilor, lăsând astfel societatea fără active de valorificat, în vederea acoperirii pasivului.
Cu privire la susținerile recurenților, potrivit cărora actele de adjudecare prin care s-au înstrăinat active aparținând "" îndeplinesc toate condițiile necesare, putând fi interpretate ca antecontracte de vânzare-cumpărare, intimatul arată că printr-un antecontract de vânzare-cumpărare nu se transferă dreptul de proprietate asupra unui bun. Actul instituie, în sarcina părților, o obligație de "a face", în sensul obligării acestora la încheierea în viitor a unui contract de vânzare-cumpărare.
Acțiunile în realizarea dreptului, introduse pe rolul Judecătoriei Iași, promovate de, și, prin care solicită instanței pronunțarea unor hotărâri ce să țină loc de act de vânzare-cumpărare, au fost promovate de recurenți după ce lichidatorul judiciar s-a sesizat cu privire la înstrăinările frauduloase din patrimoniul debitoarei și a cerut judecătorului sindic anularea actelor de vânzare-cumpărare nr. 120/19.10.2002; 122/19.10.2002; 128/19.10.2002.
S-a încercat ascunderea - atât față de lichidatorul judiciar cât și față de judecătorul sindic - a faptului că pe rolul Judecătoriei Iași se află introduse acțiuni în realizarea dreptului, făcute de recurenți, acest lucru fiind dovedit de faptul că citațiile trimise către pârâta "" Podu- au fost primite de, în calitate de contabil al pârâtei (acest lucru nu a fost comunicat lichidatorului judiciar, deși avea posibilitatea comunicării termenului și obiectului acțiunii).
În ceea ce-l privește pe nu există o hotărâre definitivă și irevocabilă cu privire la contractul de vânzare-cumpărare nr. 128/19.10.2002, așa cum susține acesta, fiindcă hotărârea prin care s-a soluționat contestația în anulare promovată de lichidatorul judiciar nu a fost comunicată acestuia, în ciuda faptului că au existat două solicitări în acest sens și pe cale de consecință nu a putut fi atacată.
Mai susține intimatul că facturile fiscale și chitanțele în baza cărora s-au achiziționat terenurile vândute prin licitație publică la data de 18.10.2002 - și care fac obiectul contractelor de vânzare-cumpărare anterior menționate - nu sunt cuprinse în listele transmise de Administrația Finanțelor Publice Comunale
În recurs părțile au depus înscrisuri, potrivit art. 305 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Recursurile nu sunt motivate în drept, dar dezvoltarea motivelor permite încadrarea - pentru ambele cereri - în punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă. Textul procedural nu este - însă - aplicabil în cauză, atât timp cât judecătorul sindic a interpretat și aplicat judicios prevederile legale relevante. Criticile care exced cadrului articolului 304 Cod procedură civilă, și care se examinează potrivit articolului 304 indice 1 Cod procedură civilă, se vădesc nefondate, în măsura în care tribunalul a stabilit corect situația de fapt, care își găsește pe deplin corespondent în dovezile administrate.
1. Referitor la recursul pârâtului, cu titlu preliminar se cuvine a verifica incidența prescripției dreptului la acțiune. Această critică este neîntemeiată, în măsura în care judecătorul-sindic a făcut aplicațiunea prevederilor art. 81 alineat 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Chiar și dacă nu ar fi fost îndeplinite cerințele textului menționat, se observă că în cauză s-a pronunțat nulitatea convenției, iar regula generală, din articolul 2 al Decretului nr. 167/1058 privitor la prescripția extinctivă consacră imprescriptibilitatea acțiunii în constatarea nulității.
Curtea constată că buna credință a recurentului la încheierea actului a fost reținută de tribunal, care a stabilit aplicabilitatea - în ce îl privește - a prevederilor art. 83 alineat (2) teza I din Legea nr. 85/2006. Judecătorul sindic și-a întemeiat soluția - în ce privește convenția încheiată cu acest pârât - pe nerespectarea formei autentice, cerute "ad validitatem" și pe lipsa obiectului contractului, iar nu pe prevederile speciale ale Legii nr. 85/2006, la care se raportează recurentul, actul normativ fiind aplicabil numai referitor al convențiile cu ceilalți pârâți. Este adevărat că și-a îndeplinit principala obligație care-i revenea, în calitate de cumpărător, aceea de plată a prețului convenit, dar acest element nu este de natură a atrage validarea convenției (prin admiterea cererii reconvenționale) în lipsa unui obiect determinat al vânzării.
2. În ce privește recursul pârâților, și, Curtea reține că - în plus față de motivele de nulitate incidente în cazul convenției încheiate de debitoare cu pârâtul - contractele sunt invalidate și de prețul neserios. În același timp, calitatea specială a fiecărui pârât în parte în societatea debitoare și conduita contractuală a acestora (caracterizată de rea-credință) atrag și incidența dispozițiilor din Legea insolvenței, mai precis a articolului 80 alineat (1) litera c), art. 80 alineat (2) literele c) și d), în ce-i privește pe și și a art. 80 alineat (1) litera c) pentru, astfel cum judicios a constatat și judecătorul sindic.
Raportat considerentelor expuse Curtea, în aplicarea art. 312 alin. 2 teza a II-a Cod procedură civilă, va respinge recursurile, menținând sentința judecătorului-sindic, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de pârâții, și împotriva sentinței comerciale nr. 289/S/12.06.2008, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași -judecător sindic:
05.11.2009
2 ex.
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu, Liliana Palihovici
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
