Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1189/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 1189
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nela Ochea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Moleanu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țăndăreanu
Grefier
Pe rol, judecarea recursului formulat de creditoarea DGFP G- Tg. J împotriva sentinței nr. 910 din 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL reprezentată prin lichidator TG J și cu creditoarea CONSILIUL LOCAL TG J - DIRECȚIA PUBLICĂ DE VENITURI, având ca obiect procedura insolvenței - închidere procedură.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier învederându-se faptul că recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, că recurenta este scutită de plata taxei de timbru, în raport de dispozițiile art. 17 din Legea 146/1997, precum și faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 cod procedură civilă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin Sentința nr. 910 din 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială s-au respins obiecțiunile formulate de creditorul DGFP G- Tg. J, s-a admis cererea de închidere a procedurii insolvenței formulată de lichidator și, în temeiul art.131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL. Totodată, s-a dispus radierea societății debitoare din registrul comerțului, descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități cu privire al procedură și îndeplinirea formalităților de publicitate.
Judecătorul-sindic a reținut că în averea debitoarei nu există bunuri care să fie lichidate încât se impune suportarea din fondul de lichidare a cheltuielilor de procedură și că legea insolvenței nu prevede obligativitatea lichidatorului de a pune în executare hotărârea de antrenare răspunderii administratorului social, aceasta putând să fie executată și după închiderea procedurii. Mai mult decât atât, a invocat prevederile art. 136 din OG nr. 92/1993 potrivit cărora obligația de executare a hotărârii de antrenare răspunderii revenea organului fiscal prin organele proprii de executare.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditorul DGFP G- Tg. J, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recurenta susține că în executarea hotărârii de antrenare a răspunderii calitatea de a cere punerea în executare o are lichidatorul și că acesta are obligația, potrivit art.140 din legea insolvenței, să aducă sumele rezultate din urmărirea silită a administratorului social în averea debitorului. Susține că în hotărârea de antrenare a răspunderii, calitate procesuală activă are lichidatorul, și nu creditorii, iar administratorul social este răspunzător față de societatea debitoare.
Pe de altă parte, nici art.142 nu conferă creditorilor dreptul de a exercita silit hotărârea de antrenare a răspunderii.
Lichidatorul a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefundat, invocând prevederile art.136 alin. 6 și 25 alin.2 din codul d e procedură fiscală.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Curtea apreciază că în mod corect judecătorul-sindic a apreciat că se impune închiderea procedurii deși nu s-a executat hotărârea de antrenare a răspunderii administratorilor sociali și nu au fost atrase în averea debitoarei sumele respective. Din interpretarea de ansamblu a dispozițiilor legii insolvenței reiese că, de regulă, lichidatorul are obligativitatea maximizării averii debitoarei în vederea stingerii pasivului, inclusiv prin executarea silită a hotărârii de antrenare răspunderii administratorului social. Însă, art.142 din legea insolvenței permite executarea hotărârii și după închiderea procedurii. Aceasta înseamnă că, de regulă, procedura se poate închide numai după executarea hotărârii de antrenare a răspunderii. Prin excepție, se poate închide și mai înainte de executare dacă executarea ar tergiversa foarte mult procedura, cu consecința majorării nejustificate a cheltuielilor de procedură.
Astfel, se reține că în averea debitoarei nu există nici un bun care să fie lichidat și că în acest moment procedura continuă pe seama fondului de lichidare și prin mărirea pasivului care reprezintă cheltuielile de procedură. Pe de altă parte, în speță, nu lichidatorului prin intermediul unui executor judecătoresc îi revine sarcina de a face executarea hotărârii de antrenare a răspunderii ci chiar creditorului bugetar, în speță recurentei, prin executorii proprii, prin excepție de la dispozițiile art.142 alin.1 din Legea insolvenței, în virtutea art. 136 din codul d e procedură fiscală.
În aceste condiții, curtea apreciază că procedura nu mai trebuie să continue pe seama fondului de lichidare câtă vreme lichidatorului nu îi mai revine nici o sarcină în cursul acestei proceduri, decât eventual aceea de a distribui sumele obținute de executorul propriu al creditoarei din executarea silită Ori, această distribuire o poate face însuși acest executor în baza tabelului definitiv al creanțelor, în temeiul art.142 alin.2 din legea insolvenței, cu atât mai mult cu cât la masa pasivă sunt înscriși doar doi creditori bugetari.
Într-adevăr, titularul principal al acțiunii de antrenare a răspunderii este lichidatorul, însă, acesta acționează în interesul creditorilor și de aceea legiuitorul, prin art.142 alin.2 din legea insolvenței, a dat posibilitatea oricărui creditor înscris la masa pasivă să ceară punerea în executare a hotărârii de antrenare a răspunderii și după închiderea procedurii insolvenței.
Deși art.142 nu prevede expres cine poate pune în executare hotărârea după închiderea procedurii, reiese, în virtutea dispozițiilor de ansamblu ale legii insolvenței coroborate cu dispozițiile art. 25 din codul d e procedură fiscală și art.73 din Legea nr.31/1990, că numai creditorii o pot cere, administratorul răspunzător devenind direct debitor al creditorilor societății.
Față de aceste considerente Curtea apreciază că procedura nu mai poate continua în mod util, numai pentru a se aștepta executarea hotărârii de antrenarea răspunderii, câtă vreme chiar creditorului bugetar îi revine sarcina de aoe xecuta efectiv.
Astfel, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de creditoarea DGFP G - Tg. J cu sediul în Tg. J, str. - nr. 6, Județul împotriva sentinței nr. 910 din 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL reprezentată prin lichidator cu sediul în Tg. J,-, Județul G și creditoarea CONSILIUL LOCAL TG J - DIRECȚIA PUBLICĂ DE VENITURI cu sediul în Tg. J, b-dul -. 25 parter, Județul G, având ca obiect procedura insolvenței - închidere procedură.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 octombrie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
15 Octombrie 2009/ red. NT/28.10.2009 / te hnored. NT/ 3 ex
Președinte:Nela OcheaJudecători:Nela Ochea, Ecaterina Moleanu, Nicoleta Țăndăreanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
