Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1191/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1191/2008
Ședința publică din data de 20 mai 2008
Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR:
JUDECĂTOR 1: Eleonora Gheța
PREȘEDINTE: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței civile nr. 183 din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr- în contradictoriu cu intimații: -lichidator judiciar, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, SC SRL ȘIMLEUL, -, având ca obiect procedura insolvenței -angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal părțile sunt lipsă.
Procedura de citare este îndeplinită prin publicarea citației în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 1805 din 12.05.2008, potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Pentru timbrarea recursului s-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei și s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, după care instanța în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată și îl lasă în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 183 din 28 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis cererea formulată de creditorul SC SRL reprezentată de lichidator și s-a dispus ca o parte a pasivului debitoarei în valoare de 14.550 lei, să fie suportată de pârâții și .
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 1637 din 20 august 2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul acvirat nr-, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL ȘIMLEU-
Pârâtele și, conform evidenței registrului comerțului, au calitatea de administratori statutari ai debitoarei.
Din probele administrate în cauză și din rapoartele lichidatorului rezultă că activitatea debitoarei s-a desfășurat cu pierderi; astfel în anul 2004 pierderea a fost de 4517 lei, în 2005 de 10.834 lei, iar în 2006 de 3138 lei.
În bilanțul întocmit la 30 iunie 2007, debitoarea are evidențiate mijloace fixe în valoare de 626 lei, reprezentând o casă de marcat. Aceasta însă a fost vândută cu factură nr. -/18 octombrie 2006 la SC SA, vânzare care nu a fost ocupată în evidența contabilă.
Activitatea debitoarei fiind cu pierdere, nu și-a onorat obligațiile de plată către bugetul de stat, valoarea acestora fiind de 7846 lei, la care se adaugă majorări de întârziere în plată în valoare de 6.704 lei, în total 14.550 lei.
Debitoarea nu are bunuri în proprietate, prin a căror valorificare s-ar putea acoperi pasivul.
Pârâtele nu au trecut pe costuri valoarea obiectelor de inventar după casarea acestora.
Rezultă că pârâtele nu au ținut evidențele contabile în conformitate cu legea, bunurile care figurează în aceste evidențe au fost casate sau vândute, astfel că debitoarea a rămas fără nici un patrimoniu.
Debitoarea s-a aflat în stare de insolvență, dar nu s-a adresat tribunalului, nerespectând prevederile art. 27 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta solicitând admiterea acestuia, respingerea cererii pentru angajarea răspunderii administratorului, iar în subsidiar, admiterea recursului și dispunerea acesteia în solidar cu cealaltă administratoare la plata debitului de 7.846 RON, fără penalități de întârziere.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta-recurentă arată că societatea funcționa cu pierderi, contabilitatea fiind ținută conform Legii nr. 82/1998, iar în momentul în care s-a vândut casa de marcat, societatea era în dizolvare, iar recurenta personal, așa cum reiese din actele contabile, a acreditat societatea cu 20.000 RON, luând un credit personal pe care îl plătește și în prezent.
Având în vedere că societatea funcționa în pierdere, banii rezultați din vânzarea casei de marcat, respectiv 626 lei, și încă 566 lei personali, au fost depuși la bugetul de stat, prin aceasta plată achitând o parte din datoriile firmei către Statul Român, iar ca drept dovadă este chitanța din data de 11 mai 2007 existând la dosarul cauzei.
Așa cum reiese din bilanțul contabil, societatea a rămas cu datorii foarte mici, iar recurenta a rămas cu un credit personal pe care îl plătește și în prezent, pârâta-recurentă consideră că greșelile care reies din evidența contabilă nu au fost făcute în mod intenționat, în ideea de a însuși anumite sume de bani și a-i folosi în scop personal.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de Apel Cluj constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin (1) din Legea insolvenței nr. 85/2006, judecătorul sindic la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din faptele prevăzute la lit a-g din textul de lege sus citat.
Cererea creditorului s-a întemeiat pe prevederile art. 138 lit d în sensul că, pârâții se fac vinovați de fapta ilicită prevăzută de acest text legal prin aceea că, aceștia au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În practică s-a reținut că răspunderea prevăzută de art. 138 din legea insolvenței este o răspundere cu caracter special, în cadrul căreia administratorul răspunde față de creditorii debitoarei, prin excepție de la regula potrivit căreia acesta nu răspunde față de terți.
unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea unei evidențe contabile în conformitate cu legea nu reprezintă, în principiu activități direct producătoare de prejudiciu însă, ele pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe ceea ce s-a și întâmplat în cazul de față.
De asemenea, înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate reprezintă pentru creditor o garanție că operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate iar creditorii își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate.
După cum rezultă din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar în cazul de față membrii organelor de conducere și supraveghere ale debitoarei nu au înregistrat în contabilitate operațiunile efectuate ceea ce duce la concluzia că aceștia nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu și care determină aplicarea prevederilor art. 138 lit d din Legea insolvenței în ceea ce-i privește pe pârâți.
Drept urmare, susținerile recurentei în sensul că, aceasta a ținut o contabilitate în conformitate cu legea sunt simple afirmații nedovedite de probe motiv pentru care vor fi înlăturate.
Nu poate fi reținută nici apărarea formulată în sensul că, greșelile din contabilitate nu au fost făcute în mod intenționat de vreme ce prin aceasta pârâții și-au însușit sume de bani care nu au putut fi justificate ceea ce determină a se concluziona că s-au folosit în scop personal.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin (1) Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 183 din 28.01.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - -
Red./
2 ex./22.05.2008
Jud.fond.-
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
