Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1213/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1213
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Geta Sandu
JUDECĂTOR 3: Cipriana Poiană
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 319/S din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de taxă de timbru.
Văzând că, prin cererea de recurs s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei de față.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 319/S din 21 mai 2009 Tribunalul Iași - judecător sindic a respins cererea vizând autorizarea introducerii acțiunii prevăzute de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei SC SA, cu număr de ordine în RC J- și cod unic de înregistrare -. S-a dispus radierea debitoarei SC SA din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale DGFPJ În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței a fost descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura.
În temeiul art.4 alin.4 din Legea privind procedura insolvenței, s-a aprobat decontul prezentat de lichidatorul judiciar Lichidator 2003 și s-a dispus plata către acesta, din fondul de lichidare, a sumei de 2.800 lei din care 786 lei cheltuieli de procedură și 2.014 lei remunerație. În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Jud. I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Mun. Ias olicitat să fie autorizată în vederea promovării acțiunii în responsabilitatea persoanelor care au condus activitatea debitorului, indicând drept temei al unei astfel de acțiuni prevederile art.138 alin.1 lit. a,c,d din Legea nr.85/2006, fără a arăta modul în care s-au săvârșit aceste fapte și fără a indica probe care să susțină săvârșirea lor.
Cererea de autorizare nu întrunește condițiile impuse de prevederile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 pentru a fi admisă. Aceste prevederi nu conferă fiecărui creditor drept individual de a promova acțiune în răspundere personală, ci consacră acest drept numai pe seama comitetului creditorilor și numai dacă administratorul sau lichidatorul judiciar omit să indice - în rapoartele lor - cauzele insolvenței, persoanele culpabile de aceasta sau să formuleze o astfel de acțiune, iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie.
Judecătorul sindic a reținut că, potrivit prevederilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, în cazul în care în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență, judecătorul-sindic, la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau supraveghere din cadrul societății, iar - potrivit alin.3 al acestui articol, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat pentru introducerea acțiunii în răspunderea personală a organelor de conducere ale debitorului numai dacă administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar omit să indice - în raportul lor asupra cauzelor insolvenței - persoanele culpabile de aceasta sau omit să formuleze o astfel de acțiune, iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie.
Din conținutul acestor prevederi legale rezultă că legitimarea procesuală activă pentru un astfel de demers aparține - în primul rând administratorului judiciar sau lichidatorului - și doar în subsidiar și cu îndeplinirea anumitor cerințe, comitetului creditorilor.
Pe de altă parte, aprecierea lichidatorului judiciar - conținută în raportul prevăzut de art.20 din Legea nr.85/2006 - în sensul că de neplata creanței fiscale se face vinovat administratorul debitorului, prin exercitarea unui management necorespunzător și a unei gestiuni frauduloase, ca și simpla constatare a existenței, la un moment dat, în evidența contabilă a debitorului, a unor elemente de activ, nu sunt suficiente pentru încuviințarea autorizării solicitate, în lipsa unui minim probatoriu, care să demonstreze contribuția acestor împrejurări la insolvența societății falite, și - cu atât mai puțin - a faptei ilicite, săvârșită în modalitatea afirmată de creditorul bugetar și aceasta în condițiile în care nu orice greșeală managerială poate fi asimilată faptelor prevăzute expres de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Față de considerentele expuse și de constatarea că în averea debitorului nu există bunuri sau creanțe, care prin valorificare să asigure stingerea pasivului și acoperirea cheltuielilor administrative pe care le presupune procedura și pentru că - în aceste condiții - derularea în continuare a procedurii nu ar avea alt efect decât acela de a genera cheltuieli suplimentare, ce ar greva nejustificat fondul de lichidare, cererea de autorizare pentru promovarea acțiunii a fost respinsă și - în baza disp.art.131 din Legea nr.85/2006 - a fost admisă propunerea administratorului judiciar, privind închiderea procedurii, cu toate consecințele prevăzute de lege pentru aceasta.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond nu a interpretat corect, motivând soluția de respingere a încuviințării autorizării pe faptul că aprecierile lichidatorului judiciar, în raportul asupra cauzelor, întocmit conform art. 20/59 din lege, ar fi insuficiente pentru a demonstra contribuția acestor împrejurări la insolvența societății falite și a faptei ilicite săvârșite, în condițiile în care nu orice greșeală managerială poate fi asimilată faptelor expres prevăzute de art. 138 din lege. Prin urmare, instanța, prin motivarea soluției de respingere a cererii de autorizare, înțelege să se antepronunțe și cu privire la o eventuală acțiune în contradictoriu cu organele de conducere ale societății falite, și pentru care creditorii au singura pârghie în vederea recuperării prejudiciilor suferite, aceea conferită de art. 138 alineat 1 din Legea nr. 85/2006.
Recurenta învederează că - prin art. 138 alineat 3 - legiuitorul pune la îndemâna creditorilor posibilitatea de a-și apăra interesele, în situația în care practicianul în insolvență nu înțelege să-i reprezinte sau nu dispune de toate probele necesare, prin solicitarea acestei încuviințări, de a se îndrepta împotriva organelor de conducere prin care debitorul a acționat și le-a creat prejudicii. Acest demers a fost respins de instanța de fond, deși legea prevede, prin interpretarea articolului menționat, că în situația în care raportul asupra cauzelor indică motivele ajungerii societății în insolvență precum și persoanele responsabile de aceasta, creditorii au posibilitatea de a se îndrepta împotriva organelor de conducere, cu încuviințarea judecătorului sindic. Recurenta susține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 alineat 3 din lege, respectiv: lichidatorul judiciar a omis a introduce acțiunea prevăzută de art. 138 alin. 1; raportul întocmit conform art. 20/59 din lege, indică atât cauzele cât și parte dintre persoanele cărora le sunt imputabile.
Soluția instanței - de a respinge solicitarea organului fiscal de a fi autorizat să introducă acțiunea în temeiul dispozițiilor art. 138 alineat 1 din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care acesta deținea elementele necesare probării acțiunii - este nelegală și netemeinică, raportat și la conținutul solicitării, pretinde recurenta. Astfel, s-a învederat instanței că din formularul de bilanț contabil și balanța de verificare depusă la 31.12.2004, rezultă că unitatea avea clienți de încasat, în sumă de 73.607 mii lei, numerar în casă de 9116 mii lei, în timp ce obligațiile la bugetul consolidat al statului erau în sumă de 80.220 mii lei vechi, ceea ce conduce la concluzia că administratorii și directorul au avut mijloacele financiare necesare să achite obligațiile societății, însă s-a preferat folosirea veniturile societății în folosul propriu ori a altor persoane. Împrejurarea că - la data acumulării obligațiilor - societatea deținea fonduri pentru achitarea impozitelor și taxelor, iar organele reprezentative nu au achitat obligațiile, conduce la concluzia că administratorii societății au prejudiciat societatea și creditorii acesteia, veniturile realizate fiind folosite în scopuri contrare intereselor societății.
De asemenea, fiind o societate pe acțiuni, răspunderea pentru daunele și prejudiciile create societății revine administratorilor și directorului în funcție, cu excepția celor care s-au împotrivit în luarea anumitor decizii, regulă consacrată în dispozițiile art. 144 indice 2 din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale.
În lumina dispozițiilor Legii nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atât o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată, cât și o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea, în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor, în caz de insolvență. Răspunderea administratorilor este atrasă chiar și pentru culpa cea mai ușoară a acestora, fapt de notorietate atât în doctrină cât și în jurisprudență, câtă vreme administratorul este un mandatar al falitei și are obligația de a administra patrimoniul societății cu mai multă diligență și grijă decât propriile sale bunuri.
În drept, recurenta invocă punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă, art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, art. 2, 138 alineat 3 și alineat 1 literele a), b), c), și d) din Legea nr. 85/2006 și articolul 73 din Legea nr. 31/1990.
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului curtea constată că recursul este nefondat. Punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă nu este incident în speță atât timp cât - respingând cererea creditoarei, de autorizare a introducerii acțiunii prevăzute de articolul 138 alineat (1) din Legea nr. 85/2006 - judecătorul sindic a interpretat și aplicat judicios dispozițiile legale relevante și în primul rând alineatul (3) al aceluiași articol 138. În egală măsură, criticile care exced cadrului articolului 304 Cod procedură civilă - și care se examinează potrivit articolului 304 indice 1 Cod procedură civilă - se vădesc nefondate, în măsura în care judecătorul sindic a stabilit corect situația de fapt.
Curtea de apel constată că tribunalul nu s-a antepronunțat în ce privește soluția unei eventuale acțiuni în răspundere, întemeiate pe alineatul (1) al articolului 138. Interpretarea pe care o dă recurenta alineatului (3) al articolului 138 este diferită de cea din jurisprudența și doctrina în materia insolvenței, interpretarea judecătorului sindic fiind cea corectă.
Raportat considerentelor expuse curtea, în aplicarea art. 312 alineat 1 teza a II-a a Codului d e procedură civilă, va respinge recursul, menținând sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 319/ 21 mai 2009 Tribunalului Iași - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
11.11.2009
Tribunalul Iași - judecător sindic:
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Geta Sandu, Cipriana Poiană
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
