Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1239/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1239
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 2: Geta Sandu
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent LEASING SA ). SC LEASING și pe intimat SC SRL, având ca obiect procedura insolvenței, recurs declarat împotriva sentinței nr. 309/S din 20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, formulat în termen iar recurenta a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei (ordin de plată nr. 9 din 07.07.2009) și timbru judiciar de 0,3 lei.
Instanța constată complinită taxa judiciară de timbru, având în vedere că recursul a fost promovat înainte de schimbarea legi taxelor de timbru și având în vedere că recurenta a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 309/S din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, judecător sindic, s-a respins cererea formulată de creditoarea " LEASING " B, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului " "
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la numărul de mai sus, creditorul " LEASING " a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitorul " ", pentru recuperarea unei creanțe în sumă de 16.913,76 lei, reprezentând rate de leasing și penalități contractuale de întârziere.
Motivează creditoarea că a transmis, în baza unui contract de leasing, folosința asupra unui autoturism Peugeot Boxer contra plății lunare a ratelor de leasing și a celorlalte obligații contractuale.
Or, debitorul nu și-a mai achitat obligațiile de plată de mai mult de 30 de zile, fiind astfel întrunite condițiile legii pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Verificând cererea introductivă, se constată că aceasta nu îndeplinește condiția existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Este adevărat că Legea nr. 85/2006 nu cere un titlu executoriu și că, potrivit art. 379 alin. 3 cod procedură civilă, certitudinea creanței există nu numai atunci când este constatată printr-un titlu executoriu ci și atunci când este constatată printr-un înscris sub semnătură privată, emanând de la debitor sau recunoscut de el, însă, în cauză, dovada existenței creanței reclamate este discutabilă, întrucât facturile anexate nu îndeplinesc condiția impusă de art. 46 cod comercial, aceea de a fi acceptate la plată de debitor sau recunoscute de dânsul.
Prin urmare, in lipsa unei creanțe certe, ca una din condițiile necesare declanșării procedurii Legii nr. 85/2006, cererea introductivă a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea " LEASING " B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
În ceea ce privește caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, sunt îndeplinite condițiile legale, după cum urmează:
1. Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul (art. 379, alin. 3, Cod procedură civilă). În cazul recurentei, creanța rezultă din contractul de leasing nr. 16846/2007,contract acceptat și semnat de către debitoare, rezultând deci caracterul cert al creanței.
Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală. (Art. 379, alin. 4 Cod procedură civilă). Creanța este determinată și determinabilă din contractul de leasing încheiat între părți și recunoscut de către debitoare.
Creanța este exigibilă când aceasta a ajuns la scadență, fapt demonstrat de subscrisă prin contractul de leasing și facturile depuse la dosar.
Instanța de fond consideră că nu sunt îndeplinite prevederile art. 46 în sensul că recurenta nu are dovada acceptării la plată a facturilor, dar nu ține cont de prevederile aceluiași articol și anume că obligațiunile comerciale se probează și prin "acte sub semnătură privată". Or, în speța de față, creanța rezultă dintr-un act semnat și acceptat de către debitoare, respectiv contractul de leasing.
Tot referitor la primirea și acceptarea facturilor de către debitoare, face referire și la art. 5.1. Condiții Generale din Contractul de Leasing nr. 16846/12.03.2007: "Indiferent dacă a primi factura sau nu factura corespunzătoare din partea finanțatorului, utilizatorul este obligat să plătească ratele de leasing și orice alte sume la scadențele prevăzute în Anexa 2 în lei calculate pe baza cursului + 1% din ziua efectuării plății". Prin semnarea contractului de leasing, utilizatorul a confirmat că a primit, citit, înțeles și acceptat condițiile specifice și generale ale contractului de leasing cât și Anexele (art. 6.2 Condiții din Contractul de leasing).
O dovadă în plus a faptului că debitul are caracter cert, lichid și exigibil și este recunoscut și acceptat de către debitoare este și faptul că aceasta (debitoarea) nu a formulat contestație la cererea de deschidere a procedurii insolvenței, deși avea această posibilitate conform Legii nr. 85/2006. Debitoarea nu a contestat creanța, implicit acceptând-
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea cererii.
Recursul este fondat.
Potrivit contractului de leasing nr. 16846/12.03.2007 încheiat între părți, plățile contractului se efectuează conform graficului de plăți detaliat în anexa 2 care face parte integrantă din prezentul contract (art. 3.2), iar ratele de leasing și orice alte sume scadente la datele prevăzute în anexa 2 se plătesc indiferent dacă utilizatorul-debitoare a primit sau nu factura corespunzătoare din partea finanțatorului-creditoarea (art. 5.1 din condiții generale ale contractului de leasing).
Cum prin contractul de leasing părțile, de comun acord, au stipulate ca plata ratelor să se facă la datele și pentru sumele cuprinse în anexa 2, chiar și în lipsa unei facturi emise de creditoare și acceptată la plată de către debitoare, Curtea constată că are caracter cert, lichid și exigibil creanța creditoarei " LEASING "
Raportat acestor considerente, Curtea constată că, în cauză, creditoarea a făcut dovada îndeplinirii dispozițiilor art. 3 pct. 6, pct. 12, pct. 1 din Legea nr. 85/2006, astfel că, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată și va trimite cauza judecătorului sindic pentru deschiderea procedurii împotriva debitoarei " "
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea " LEASING " (fosta " LEASING " ) B împotriva sentinței comerciale nr. 309/S/20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o modifică în tot.
Trimite cauza judecătorului sindic pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei " "
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 oct. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași - judecător sindic:
19.11.2009
2 ex.
Președinte:Cipriana PoianăJudecători:Cipriana Poiană, Geta Sandu, Camelia Gheorghiu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
