Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1241/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.1241/COM
Ședința publică de la 28 septembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Monica Costea
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului comercial formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - - cu sediul ales în B,- -11, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1548/COM/02.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială în dosarul nr- (număr în format vechi 1597/com/2005), în contradictoriu cu intimatul - pârât, domiciliat în C,-, județ C și domiciliul procesual ales în C,-, -. C,.43, parter, la Cabinet de Avocatură -, intimata - debitoare SC TRANS SRL, cu sediul în C,-, -A8,.B,.46, județ C - prin administrator judiciar & cu sediul în C,-, județ C, intimații - creditori F - V - DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ - C,-, județ C, P, cu sediulș în C, str. -.- nr.18, județul C, CONSILIUL LOCAL C -, cu sediul în C,-, județul C, intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, având ca obiect procedura insolvenței - art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform disp. art. 87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța constată dosarul în stare de judecată și având în vedere că se solicită judecata în lipsă, conform disp. art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată, la data de 24.06.2008, în dosarul nr- al Tribunalului Constanta Comitetul creditorilor societății debitoare Trans SRL, prin președintele AVAS, a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a pâratului, în calitate de administrator al societății debitoare, în temeiul art.138 alin.1 lit.c și f din Legea 85/2006.
În motivarea cererii s-a susținut ca administratorul societații debitoare se face vinovat de aducerea acesteia în stare de insolvență, având în vedere ca în perioada în care a condus societatea nu a întreprins masurile adecvate pentru funcționarea normala a acesteia, conținând o activitate care ducea în mod vădit societatea la încetarea de plăti (art.138 lit.c).
Administratorul a omis cu buna știința, îndată ce a observat ca societatea se afla în iminenta stare de încetare de plăti, să solicite declanșarea procedurii de reorganizare judiciara a societății, încălcând astfel obligația instituita de art.27 din Legea 85/2006.
În acest context, dispozițiile art.138 lit.c din Legea 85/2006 reprezintă o sancțiune care trebuie aplicata administratorilor care au încălcat dispoziții imperative ale legii care le impun obligația de a solicita stabilirea stării de insolvență, cu mențiunea ca interesul acestora este prezumat, datorita faptului ca mandatul în baza căruia au condus societatea comerciala este unul comercial, prezumat a fi oneros (art.72/L/31/1990 rep.).
Prin raportul lichidatorului se face dovada legăturii dintre fapta ilicita, culpabila a fostului administrator, constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor către aceștia. Este greu de crezut ca o societate comerciala poate funcționa viabil în condițiile în care administratorul sau manifesta dezinteres total în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății.
În drept s-au invocat dispozițiile art.138 lit. c) si f) din Legea 85/2006.
Prin întimpinare, paratul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. În motivare, pârâtul a susținut ca, lichidatorul judiciar a reținut, în raportul sau asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență, cauze obiective care au dus la starea de insolvență, respectiv cauze de natura economica si conjunctură financiară, precizând ca nu se datorează culpei pârâtului în administrare sau relei sale credințe.
Se poate constata ca s-a încercat recuperarea daunelor din partea unei societăți de asigurare, s-a încercat relansarea economica prin schimbarea partenerilor de afaceri, respectiv prin transport internațional. Raportul administratorului judiciar nu menționează ca s-ar fi constatat deficiențe în evidențele contabile, aceste fiind ținute în conformitate cu dispozițiile legale fiind reținută doar nerealizarea de beneficii pentru a se putea achita toate debitele și cheltuielile curente.
Pe de alta parte, reclamantul invoca dispozițiile Legii 85/2006, deși procedura insolvenței a fost deschisa in 2005, anterior legii invocate.
Prin sentința nr.1548/COM/02.03.2009 judecătorul sindic a respins cererea ca nefondată reținând, în esență, că prin raportul suplimentar privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei SC Trans SRL, lichidatorul judiciar a relevat faptul că societatea a intrat în stare de insolvență datorită factorilor economici nefavorizanți corelați cu imposibilitatea recuperării pagubelor suferite de societate în urma accidentului din data de 13.01.2002, astfel că nu exista persoane din administrarea societății cărora le-ar fi imputabila starea de insolvență a societății.
Textul articolului 138 din lege, întemeiat pe răspunderea civila delictuala, instituie o prezumție relativa privind existența raportului de cauzalitate între faptele enumerate și starea de insolvență. Reclamantul trebuie doar să dovedească săvârșirea uneia din faptele enumerate.
În speță, reclamantul nu a făcut dovada interesului personal al pârâtului în continuarea activității debitoarei, element esențial al faptei reglementate de art.138 alin.1 lit.c). Pe de alta parte, raportul lichidatorului judiciar a arătat ca activitatea debitoarei a continuat prin efortul de a se redresa economic, inclusiv prin reorientarea activității principale.
S-a apreciat că, nici fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.f) din Legea 85/2006 nu a fost dovedita, reclamanta neindicând care sunt mijloacele ruinătoare pe care apreciază ca le-a folosit pârâtul în scopul întârzierii încetării de plați.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta AVAS, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și, în consecință, admiterea cererii de atragere a răspunderii administratorului.
A apreciat recurenta că fapta de care se face vinovat fostul administrator se încadrează în dispozițiile art.138, pct.1, lit.f din legea insolvenței iar, această dispoziție stabilește o prezumție legală în ceea ce privește legătura de cauzalitate între fapta cauzatoare de prejudicii respectiv-utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri și prejudiciu-respectiv intrarea în încetare de plăți în dauna creditorilor societății.
Totodată, susține recurenta că pornind de la creanța pe care debitoarea o datora CAS C, aplicarea dispozițiilor art 138 din Legea 85/2006 reprezintă găsirea persoanei vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege.
În drept, recursul s-a întemeiat pe dispzart.304 pct.9, 304 ind.1 din Codul d e procedură civilă și art.137 Legea 85/2006.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând recursul din prisma criticilor formulate Curtea reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Cererea de atragere a răspunderii materiale a membrilor organelor de conducere ori de supraveghere din cadrul societății este circumstanțiată pentru faptele expres și limitativ evidențiate în cuprinsul art. 138 din legea insolvenței.
Potrivit art.138 lit.f) din legea insolvenței, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului ajuns în insolvență să fie suportat de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății dacă aceștia au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri,în scopul întârzierii încetării de plăți.
Mijloacele ruinătoare prevăzute de acest text constau în modalități împovărătoare de obținere a unor resurse în vederea amânării momentului încetării plăților.
Astfel, pentru antrenarea răspunderii pentru săvârșirea faptei ilicite prevăzute de litera f) trebuie să se dovedească faptul că modalitatea prin care au fost obținute fondurile au împovărat foarte mult persoana juridică iar,în speță,recurenta creditoare nu numai că nu și-a probat susținerea dar nici nu a indicat care ar fi aceste mijloace ruinătoare.
Invocarea art.138 nu atrage,în mod automat,răspunderea administratorului societății deoarece,prin Legea 85/2006 nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina pârâtului, prevăzându-se doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi,dar numai după administrarea de dovezi în acest sens.
Răspunderea civilă delictuală trebuie dovedită de cel care înțelege a se prevala de această instituție juridică în scopul reparării unui prejudiciu, nefiind prezumată niciuna dintre condițiile deduse din reglementarea conferită de art. 998 și 999 civ.
În situația în care raportul suplimentar întocmit de către lichidatorul judiciar al debitoarei a concluzionat în sensul inexistenței elementelor ce ar putea fundamenta o acțiune în răspundere materială, creditoarea reclamantă era cea căreia îi revenea sarcina probațiunii, cu toate consecințele deduse din dispozițiile art. 1169 civ.
Cum, din nicio probă administrată nu rezultă că pârâtul ar fi folosit mijloace ruinătoare pentru procurarea de fonduri, în mod corect a apreciat judecătorul sindic că creditoarea reclamantă nu a dovedit îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii civile delictuale.
Pe cale de consecință fată de considerentele sus expuse și de dispozițiile art.312 cod proc. civilă Curtea va respinge recursul menținând ca legală și temeinică hotărârea Tribunalului Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul comercial formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - - cu sediul ales în B,- - 11, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1548/COM/02.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială în dosarul nr- (număr în format vechi 1597/com/2005), în contradictoriu cu intimatul - pârât, domiciliat în C,-, județ C și domiciliul procesual ales în C,-, -. C,.43, parter, la Cabinet de Avocatură -, intimata - debitoare SC TRANS SRL, cu sediul în C,-, -A8,.B,.46, județ C - prin administrator judiciar & cu sediul în C,-, județ C, intimații - creditori F - V - DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ - C,-, județ C, P, cu sediul în C, str. -.- nr.18, județul C, CONSILIUL LOCAL C -, cu sediul în C,-, județul C, intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, având ca obiect procedura insolvenței - art.138 din Legea 85/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 28 septembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
30 septembrie 2009
jud.fond. - jud.sindic
red.dec.jud. - 04.11.2009
2ex/04.11.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Monica Costea
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
