Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1250/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1250
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier: - -
S-au luat în examinare cererile de recurs comercial formulate de creditorii Administrația Finanțelor Publice a municipiului I și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 343/S din 28.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic reprezentantul recurentei-creditoare B, lipsă fiind recurentul-creditor I, intimatul-debitor SC " Com "SRL I și lichidatorul judiciar Lichidator 2003
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, cererile de recurs sunt la primul termen de judecată, declarate și motivate în termen, scutite de taxă de timbru.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, reprezentantul recurentei-creditoare B solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea sentinței comerciale nr. 343/S din 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic cu trimitere în vederea rejudecării cauzei, motivând că în mod greșit, instanța de fond a respins cererea de autorizare având în vedere că, la instanța de fond a invocat dispozițiile deciziei nr. 549/2007 a Curții Constituționale care a stabilit că art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 sunt constituționale și că în condițiile în care nu a fost format un comitet al creditorilor, oricare dintre creditori este îndreptățit să exercite personal toate atribuțiile pe care legea le prevede în sarcina comitetului creditorilor inclusiv aceea de a solicita judecătorului sindic autorizarea introducerii acțiunii privind stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere. Mai mult, arată reprezentantul recurentei B că, această cerere este perfect legală, fiind premergătoare formulării cererii de angajare a răspunderii patrimoniale și care nu are nici o legătură cu fondul cauzei.
De asemenea, susține reprezentantul recurentei B, că în dosarul de faliment au fost înscriși doar doi creditori, comitetul creditorilor nu a putut fi constituit din motive obiective, nefiind îndeplinită condiția impusă de art. 16 alin. 1 din legea nr. 85/2006. Este evident că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 3, teza finală, chiar dacă lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută de art. 138, această acțiunea de răspundere a persoanelor amenință să fie prescrisă.
Față de aceste susțineri și față de înscrisurile depuse la dosar solicită admiterea recursului și pe fond admiterea cererii de autorizarea introducerii acțiunii privind stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere a societății debitoare.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor comerciale de față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 343 S din 28 mai 2009, Tribunalul Iași - judecător sindic respins cererile vizând autorizarea introducerii acțiunii prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, formulate de creditorii Administrația Finanțelor Publice a Mun. I și B și a aprobat raportul întocmit de lichidatorul judiciar Lichidator 2003 În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii simplificate a insolvenței debitorului " COM", având număr de ordine în RC J- și cod unic de înregistrare -.
S-a dispus radierea debitorului " COM" din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura.
În temeiul art. 4 alin. 4 din Legea privind procedura insolvenței, s-a aprobat decontul prezentat de lichidatorul judiciar Lichidator 2003 I și s-a dispus plata către acesta, din fondul de lichidare, a sumei de 2.956 lei, din care suma de 1.056 lei cheltuieli de procedură și suma de 1.900 lei remunerație.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Jud. I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că prin sentința comercială nr. 459/S/02.10.2008 s-a deschis procedura simplificată a insolvenței împotriva debitorului COM" I, constatându-se că acesta face parte din categoria debitorilor prevăzuți de art. 1 alin. 2 lit. "e" din Legea nr. 85/2006, fiind anterior dizolvat. Prin această hotărâre a fost desemnat lichidatorul judiciar și s-au stabilit termenele limită pentru determinarea masei pasive.
Lichidatorul judiciar desemnat în cauză a procedat la notificarea deschiderii procedurii, în condițiile art. 7 din Legea nr. 85/2006, cu precizarea termenelor la care se referă art. 62 din Legea nr. 85/2006 și, în baza cererilor depuse de creditori, a întocmit și înregistrat tabelul preliminar al creanțelor. obligațiilor debitorului, astfel cum a fost definitivat prin încheierea nr. 341/11.12.2008 și încheierea din 19.03.2009, cuprinde pe creditorii Administrația Finanțelor Publice a Mun. I, cu o creanță în sumă de 16.301 lei și B, cu o creanță în sumă de 2.702,72 lei.
Prin raportul înregistrat la data de 18.03.2009, lichidatorul judiciar a învederat că lipsa actelor contabile nu permite stabilirea naturii cauzelor insolvenței și determinarea raportului de cauzalitate dintre starea de insolvență, ca efect al uneia dintre faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, însă analiza indicatorilor analizați permite concluzia că insolvența poate fi cauzată de un management necorespunzător.
Constatând în cadrul procedurii că debitorul nu deține bunuri sau alte elemente de activ, care să poată fi valorificate pentru acoperirea cheltuielilor administrative și plata creanțelor anunțate în procedură, prin raportul înregistrat la data de 13.05.2009 lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii, pe temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Raportul final a fost înregistrat, afișat la ușa instanței și publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 2411/2009, fără ca împotriva acestuia să fie formulate obiecțiuni, însă ambii creditori au solicitat să fie autorizați pentru promovarea acțiunii în răspundere împotriva administratorului debitorului, care a lucrat în detrimentul societății și în interes personal, prin aceea că a continuat în interes personal activitatea societății, însușindu-și capitalul acesteia, sub formă de avansuri ridicate și nejustificate ulterior, sume din care s-ar fi putut plăti datoriile sociale și nu a respectat dispozițiile fiscale speciale, privind organizarea și conducerea contabilității în conformitate cu legea.
Cererile de autorizare formulate de cei doi creditori nu întrunesc condițiile impuse de prevederile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 pentru a fi admise, a constatat judecătorul sindic. Aceste prevederi nu conferă fiecărui creditor drept individual de solicita autorizarea pentru a promova acțiune în răspundere personală, ci consacră acest drept numai pe seama comitetului creditorilor și numai dacă administratorul sau lichidatorul judiciar omit să indice, în rapoartele lor, cauzele insolvenței, persoanele culpabile de aceasta sau să formuleze o astfel de acțiune, iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie.
Astfel, potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în cazul în care în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență, judecătorul-sindic, la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau supraveghere din cadrul societății iar potrivit alin. 3 al acestui articol comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat pentru introducerea acțiunii în răspunderea personală a organelor de conducere ale debitorului, numai dacă administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar omit să indice, în raportul lor asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de aceasta sau omit să formuleze o astfel de acțiune, iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie.
Din conținutul acestor prevederi legale rezultă că legitimarea procesuală activă pentru un astfel de demers aparține - în primul rând - administratorului judiciar sau lichidatorului și doar în subsidiar și cu îndeplinirea anumitor cerințe, comitetului creditorilor.
În cauză nu există desemnat un comitet al creditorilor iar din rapoartele întocmite în cursul procedurii de lichidatorul judiciar se constată că nu există omisiuni, în sensul dispozițiilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, care să îndreptățească autorizarea pentru promovarea unei acțiuni în răspundere, lichidatorul judiciar precizând expres că "lipsa actelor contabile nu permite stabilirea naturii cauzelor insolvenței și determinarea raportului de cauzalitate dintre starea de insolvență, ca efect al uneia dintre faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, însă analiza indicatorilor analizați permite concluzia că insolvența poate fi cauzată de un management necorespunzător", acesta neputând inventa fapte și persoane vinovate și completa rapoartele cu fapte a căror săvârșire nu a putut fi constatată și - respectiv - autori pe care nu i-a putut identifica, doar în baza unor supoziții formulate de creditor.
Nici pe fond demersul în sensul autorizării nu poate fi admis, susținerile creditorilor, în sensul nedeclarării insolvenței societății administrate și continuării activității acesteia de către pârât, fără a se ține evidența contabilă, au în ceea ce privește pe creditorul B caracter general, nefiind în măsură să individualizeze vreo faptă de genul celor la care se face referire în art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
La rândul său, creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun. I impută administratorului debitorului faptele prevăzute de art. 138 lit. "a, c și d" din Legea nr. 85/2006, care presupun ca acesta să fi dispus, în interes personal, continuarea unei anumite activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți sau că s-a ajuns la un astfel de deznodământ prin însușirea bunurilor sau capitalului societății în folos propriu și neținerea contabilității în conformitate cu legea, însă aceste fapte nu pot fi reținute doar din omisiunea declarării insolvenței societății și neîndeplinirea obligației de prezentare a documentelor contabile în cadrul procedurii și nedepunerea lor spre verificarea organelor fiscale deși, în această ultimă situație, creditorul bugetar dispunea de pârghii legale pentru a remedia la timp o astfel de conduită.
Întrucât vinovăția administratorului unei societăți comerciale în insolvență trebuie determinată în raport cu motivele care au cauzat insolvența și nu ca o consecință a faptului că nu a depus documentele contabile și nu a declarat insolvența, fapte omisive care nu sunt suficiente pentru lămurirea legăturii lor de cauzalitate cu starea de insolvență a debitorului, în condițiile în care nu se indică nici o împrejurare concretă din care să se tragă concluzia că activitatea ar fi continuat cu consecințele prevăzute de lege. De altfel, sub aspectul continuării activității, afirmația creditorului bugetar este contrazisă de informațiile furnizate de Registrul comerțului, din care rezultă că societatea debitoare a fost dizolvată pe temeiul art. 30 din Legea nr. 359/2004, încă din anul 2005, conform încheierii nr. 2094/07.04.2005, pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași.
Împotriva sentinței au declarat recurs ambele creditoare.
1. În motivarea recursului, Administrația Finanțelor Publice a mun. I arată că întrucât lichidatorul judiciar nu a înțeles să reprezinte interesele creditorilor, prin promovarea acțiunii specifice, creditorul bugetar a sesizat instanța, prin cererea de autorizare, cu aspecte ce se încadrau în textul de lege menționat, sens în care s-a solicitat încuviințarea promovării acțiunii în răspundere contra persoanelor vinovate de intrarea în incapacitate de plată a societății " COM" I și care au creat un prejudiciu considerabil bugetului de stat. Netemeinicia hotărârii rezultă din faptul că, deși existau premisele angajării răspunderii persoanelor din organele de conducere ale debitorului, instanța nu a apreciat corect asupra lor.
În speța dedusă judecății, fiind înscriși doar 2 creditori, nu exista posibilitatea constituirii unui comitet al creditorilor, astfel încât aceștia au formulat cereri de autorizare, în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 3, întrucât din actele depuse existau suficiente elemente probatorii pentru analizarea sancțiunii prevăzute de Legea nr. 85/2006. Lichidatorul judiciar a întocmit raportul asupra cauzelor doar din studierea unor indicatori prezentați pe site-ul MEF, astfel încât nici nu avea posibilitatea probării unei eventuale cereri de antrenare a răspunderii materiale a organelor de conducere.
Mai mult decât atât, raportul asupra cauzelor nici măcar nu indică aceste cauze (reale) care au condus debitoarea în stare de insolvență, ci reprezintă o simplă formalitate, un raport în care sunt cuprinse simple afirmații bazate doar pe niște indicatori preluați din site-ul MEF. Prin urmare, este nelegală și netemeinică soluția instanței, de a respinge solicitarea organului fiscal de a fi autorizat să introducă acțiunea în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 86/2006, în condițiile în care acesta deținea elementele necesare probării acțiunii. În urma analizei datelor din bilanțurile contabile depuse de către societate, prin reprezentanți legali, s-a constatat că în anul 2000 administratorul societății deținea asupra sa, sub formă de avansuri nejustificate, suma de 10.267 lei, care ar fi fost suficientă pentru achitarea obligațiilor bugetare. Rezultă că administratorul societății a folosit rezultatele financiare ale acesteia în scopuri personale, aspect ce se încadrează în textul de lege indicat.
Învederează recurenta I că este inadmisibil ca administratorul societății să nu răspundă pentru prejudiciile create, cu atât mai mult cu cât este demonstrat - prin actele semnate de acesta - că și-a însușit veniturile firmei debitoare.
Având în vedere că documentele contabile ale firmei nu au fost predate nici lichidatorului judiciar, este evident că nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, aspect ce se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. "d" din Legea nr. 85/2006. Nefiind prezentate documentele din care să rezulte raporturile juridice cu creditorii, lichidatorul judiciar a fost pus în imposibilitatea de a proceda la recuperarea creanțelor, prin formularea acțiunilor specifice și determinarea cauzelor ajungerii debitoarei în insolvență, ceea ce conduce la concluzia că, cu bună știință, administratorul a încercat să scape de o firmă cu datorii și, implicit, de creditorii societății.
În drept, recurenta I invocă punctul 9 al art. 304 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, articolele 2 și 138 alineat 3 și alineat 1 literele a), c) și d) din Legea nr. 85/2006 și art. 73 din Legea nr. 31/1990.
2. Recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - învederează că a formulat o cerere premergătoare celei de angajare a răspunderii patrimoniale, care nu are legătură cu fondul dreptului dedus judecății. susține că sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 3) teza finală, respectiv "dacă lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prev. de art. 138 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1) amenință să se prescrie".
pretinde că motivarea sentinței nr. 343/S/28.05.2009 este în deplină contradicție cu decizia Curții Constituționale nr. 549/2007, care a stabilit ca dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 sunt constituționale și că - în condițiile în care nu a fost format un comitet al creditorilor - oricare dintre creditori este îndreptățit să exercite personal toate atribuțiile pe care legea le prevede în sarcina comitetului creditorilor, inclusiv aceea de a solicita judecătorului sindic autorizarea introducerii acțiunii privind stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere.
Recurenta arată că în dosarul falimentului debitoarei " COM" L Comitetul Creditorilor nu s-a constituit, din motive obiective, pentru că nu era îndeplinită condiția impusă de art. 16 alin. 1 sau alin. 4 din Legea nr. 85/2006. Astfel, comitetul creditorilor se constituie dintr-un număr minim de 3 creditori, înscriși în tabelul preliminar. În lipsa acestui număr minim, legiuitorul apreciază că proporțiile și complexitatea cauzei nu necesită organizarea acestei entități.
Cu toate acestea, lipsa acestui comitet și reglementarea lacunară a dispozițiilor Legii nr. 85/2006 cu privire la acest aspect nu trebuie să limiteze dreptul creditorilor la acționarea în temeiul art. 138, sub aspectul calității procesuale, a legitimării procesuale, întrucât sunt încălcate chiar dispozițiile art. 2, care stabilesc scopul Legii insolvenței (instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului). În această situație obiectivă, consideră recurenta că este discriminatoriu ca oricare dintre creditorii izolați să fie lipsiți de vocația la acțiunea pentru recuperarea unor sume de bani, care le-ar putea servi indirect la plata creanțelor, iar accesibilitatea și previzibilitatea legii presupune aplicarea sa uniformă, atunci când situațiile sunt identice; aplicarea literală a textului - în acest caz - nu ar fi o soluție judicioasă.
Este evident că procedura își poate urma cursul și cu un singur creditor care, asemenea asociatului unic al unei societăți unipersonale, își va asuma rolul de adunare de creditori și de comitet al creditorilor. În această plurală calitate, este logic să aibă și dreptul de a-l investi pe judecătorul sindic cu cererea pentru aplicarea art. 138. Modificarea adusă de Legea nr. 85/2006 nu presupune o limitare a dreptului creditorilor de a formula cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138, știut fiind faptul că practica a demonstrat imposibilitatea - în unele cazuri - de a putea fi constituit un comitet al creditorilor, conform dispozițiilor art. 16 din legea anterior menționată, în creditorilor nefiind înregistrat un număr suficient de mare de creditori.
Cum în speță sunt doar 2 creditori și astfel nu s-a putut constitui un comitet în cauză, consideră recurenta că se impunea soluționarea pe fond a acțiunii. Instanța de fond, însă, se limitează să motiveze că reclamanta () nu a acționat în numele Comitetului Creditorilor autorizat să conducă o asemenea cerere, chiar dacă acest organ participant la procedură nu există.
Recurenta învederează că cererea sa nu a încălcat scopul prevăzut de legea insolvenței, cu privire la procedura concursuală, instituția solicitând obligarea pârâtului la întreg pasivul rămas neacoperit și nelimitând acțiunea la prejudiciul cauzat instituției AVAS, cererea profitând și celuilalt creditor.
invocă art. 304 punctele 8 și 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile sunt nefondate. Deși invocă punctul 8 al art. 304 Cod procedură civilă, se observă că niciuna dintre criticile prezentate nu se încadrează în acest text procedural, care vizează greșita interpretare a "actului juridic dedus judecății" în sens de operațiune juridică și nu în sens de înscris depus ca dovadă.
Curtea de apel constată că punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă - invocat de ambele recurente - nu este incident în speță, atâta vreme cât judecătorul-sindic a interpretat și aplicat judicios dispozițiile legale relevante și - în primul rând - alineatul (3) al art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Criticile care exced cadrului art. 304 Cod procedură civilă - și care se examinează conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă (sentința judecătorului sindic nefiind supusă apelului) - se vădesc nefondate, în măsura în care tribunalul a stabilit corect situația de fapt, care are pe deplin corespondent în dovezile administrate.
Instanța de recurs reține că interpretarea restrictivă, dată de judecătorul-sindic articolului 138 alineat (3) din Legea nr. 85/2006, este concordantă cu jurisprudența și doctrina în materie și nu contravine - în niciun mod - statuărilor Curții Constituționale din Decizia nr. 549 din 07 iunie 2007. Interpretând art. 138 alineat (3) din Legea insolvenței, Curtea Constituțională a stabilit că - în condițiile în care nu se poate forma un comitet al creditorilor (pentru că în tabelul definitiv de creanțe sunt înscriși prea puțini creditori) - este evident că fiecare creditor poate exercita personal toate atribuțiile pe care legea le prevede în sarcina comitetului, inclusiv aceea de a solicita judecătorului-sindic să autorizeze introducerea acțiunii privind stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere. În speță, motivarea respingerii cererii de autorizare formulate de privește lipsa omisiunilor lichidatorului judiciar (în sensul vizat de art. 138 alineat 3) și nu împrejurarea că cei doi creditori au depus cereri separate de autorizare.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă Curtea va respinge recursurile, menținând sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de creditorii Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței comerciale nr. 343/S din 28.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași - judecător sindic:
01.12.2009
2 ex.
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu, Claudia Susanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
