Practica judiciara insolventa. Decizia 1249/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1249
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 221/S din 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de taxă de timbru.
Văzând că, prin cererea de recurs s-a solicitat judecata cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față.
Prin sentința comercială nr. 221/S/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iașis -au respins cererile formulate de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I vizând confirmarea în calitate de lichidator judiciar a și autorizarea introducerii acțiunii prevăzute de art. 138 alin. 1 și s-a dispus închiderea procedurii simplificate a insolvenței debitorului SC SRL și radierea acestuia din evidențele de pe lângă Tribunalul Iași și ale
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
În speță,lichidatorul judiciar a fost desemnat de judecătorul sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii,în condițiile art.11 lit. c din Legea nr.85/2006,măsura având caracter provizoriu respectiv până la confirmarea sau înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor.
Lichidatorul desemnat în cauză a procedat pentru data de 06.10.2008 la convocarea primei adunări creditorilor având pe ordinea de zi desemnarea și stabilirea lichidatorului judiciar,a comitetului creditorilor și a președintelui acestuia,măsuri impuse de lege pentru buna desfășurare a procedurii și în considerarea atribuțiilor conferite acestor organe și care au fost dispuse încă de la data deschiderii procedurii.
Cu toate că la data acestei prime adunări a creditorilor-06.10.2008-procedura selecției de oferte reglementată de Ordinul MF nr.1009/2007 era finalizată încă din 03.10.2008 iar dispozițiile fiscale speciale ale art.177 alin.4 din Codul d e procedură fiscală i-ar fi impus la acel moment exprimarea opțiunii în ceea ce privește persoana practicianului care să administreze procedura,creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun. I nu a optat pentru desemnarea practicianului selectat, precizând că" urmează a se face demersurile necesare la dosarul cauzei în vederea confirmării practicianului în insolvență"demersuri care s-au materializat după aproape 5 luni prin cererea depusă la data de 18.03.2009.
Cadrul normativ aplicabil desemnării administratorului judiciar/lichidatorului judiciar și stabilirii remunerației acestuia este Legea nr.85/206 care în art.11,art.19, art.24 și art.34 cuprinde prevederi clare în acest sens și care nu lasă un termen nelimitat creditorului majoritar pentru luarea deciziei privind desemnarea practicianului în insolvență a cărui desemnarea este obligatorie și trebuie să se realizeze cât mai aproape de momentul deschiderii procedurii. procedurii excluzând derularea în termene lungi a acesteia,desemnarea practicianului care să administreze procedura nu poate aștepta derularea procedurii de selecție reglementată de ordinul invocat de creditorul bugetar care,având valoarea unei reglementări interne ce stabilește conduita organelor fiscale atunci când își exercită atribuțiile prevăzute de art.19 din Legea nr.85/2006,nu poate adăuga acestei legi.
În condițiile în care această cerere a creditorului,chiar și majoritar,intervine la aproape 5 luni de la deschiderea procedurii și când aceasta este pe cale de a se finaliza,solicitarea sa apare ca o înlocuire a practicianului desemnat să administreze procedura ce își găsește temeiul în art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006,prevederi legale ce nu conferă fiecărui creditor dreptul individual de a sesiza pentru înlocuirea practicianului și potrivit cărora,o astfel de măsură poate fi luată doar pentru motive temeinice care în cauză nu au fost probate.
Cât privește cererea de autorizare,se constată că aceasta nu întrunește condițiile impuse de prevederile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 pentru a fi admisă,prevederi care nu conferă fiecărui creditor drept individual de a promova acțiune în răspundere personală ci consacră acest drept numai pe seama comitetului creditorilor și numai dacă administratorul sau lichidatorul judiciar omit să indice în rapoartele lor cauzele insolvenței, persoanele culpabile de aceasta sau să formuleze o astfel de acțiune iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie.
Astfel, potrivit prevederilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006,în cazul în care în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului,sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență,judecătorul-sindic,la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică,ajuns în stare de insolvență,să fie suportată de membrii organelor de conducere sau supraveghere din cadrul societății iar potrivit alin.3 al acestui articol,comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat pentru introducerea acțiunii în răspunderea personală a organelor de conducere ale debitorului numai dacă administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar omit să indice în raportul lor asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de aceasta sau omit să formuleze o astfel de acțiune iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie.
Rezultă așadar din conținutul acestor prevederi legale că legitimarea procesuală activă pentru un astfel de demers aparține în primul rând administratorului judiciar sau lichidatorului și doar în subsidiar și cu îndeplinirea anumitor cerințe,comitetului creditorilor.
Pe de altă parte,verificând raportul întocmit în cauză de lichidatorul judiciar se constată că acesta nu a omis să indice persoanele care se fac vinovate de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ci a arătat că "Din analiza indicatorilor financiari cât și din înscrisurile depuse de creditorul bugetar,nu rezultă incidența în cauză a unor motive de angajare a răspunderii patrimoniale a administratorului statutar al debitorului,nefiind elemente probatorii în susținerea unei eventuale astfel de acțiuni ".
Prin urmare,nu se poate vorbi de o omisiune în sensul prevederilor art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 care să îndreptățească o eventuală autorizare pentru promovarea unei acțiuni în răspundere,administratorul judiciar neputând inventa fapte și persoane vinovate și completa raportul final cu fapte a cărora săvârșire nu a putut constata și respectiv autori pe care nu i-a putut identifica.
De asemenea,acumularea de datorii la bugetul de stat ca și neprezentarea în cadrul procedurii a documentelor contabile de către administratorul debitorului,nu implică în mod prezumtiv vinovăția acestuia,vinovăție care trebuie determinată în raport cu motivele care au generat insolvența și nu ca o consecință a existenței datoriei fiscale și faptului că nu a depus la dosar documentele contabile.
Constatându-se în cadrul procedurii că debitorul nu deține bunuri sau elemente de patrimoniu care să asigure acoperirea cheltuielilor administrative și plata creanțelor reclamate de creditori, s-a dispus închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale potrivit dispozițiilor art.131 din Legea nr.85/2006 care prevăd că,în orice stadiu al procedurii,se va putea decide de judecătorul sindic închiderea procedurii în situația în care se constată că în averea debitorului nu există bunuri ori că acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs administrația Finanțelor Publice a Municipiului I prin reprezentantul său legal criticând soluția de respingere a cererilor sale de confirmare a lichidatorului judiciar, respectiv de autorizare în vederea introducerii acțiunii în răspundere personală.
Recurenta a susținut că cererea pentru confirmarea practicianului în insolvență selectat conform procedurii reglementate de Ordinul Președintelui ANAF 1009/2007 a fost depusă la data de 02.12.2008, în timp optim după primirea acestui rezultat de la comisia abilitată.
Prin urmare, faptul că la data de 03.10.2008 a fost ținută selecția practicienilor în insolvență pentru dosarele în care creditorul bugetar deține o poziție majoritară, și în lipsa unui astfel de rezultat, reprezentantul recurentei nu avea posibilitatea nici a confirmării și nici a infirmării practicianului desemnat de instanța de fond, astfel încât motivarea expusă nu are corespondent, nefiind o culpă a creditorului în modul de desfășurare a procedurii.
De asemeni, întrucât lichidatorul judiciar nu a înțeles să reprezinte interesele creditorilor prin promovarea acțiunii specifice, creditorul bugetar a solicitat încuviințarea promovării acțiunii în răspundere contra persoanelor vinovate de intrarea în incapacitate de plată a societății SRL I și care au creat un prejudiciu considerabil bugetului de stat.
Netemeinicia hotărârii rezultă, în opinia recurentei, și de faptul că, deși existau premisele angajării răspunderii persoanelor din organele de conducere ale debitorului, instanța nu a acordat posibilitatea creditorului unic de a le expuse, apreciind că acest demers aparține lichidatorului judiciar și în subsidiar comitetului creditorilor.
În speța dedusă judecății, fiind înscris doar un creditor, nu există posibilitatea constituirii unui comitet al creditorilor, astfel încât acesta a formulat cerere de autorizare în temeiul disp. art. 138 alin. 3, întrucât din actele existente în dosarul fiscal și cel de executare al societății, existau suficiente elemente probatorii pentru analizarea sancțiunii prevăzute de Legea 85/2006.
Lichidatorul judiciar a întocmit raportul asupra cauzelor doar din studierea unor indicatori prezentați pe site MEF, astfel încât nici nu avea posibilitatea probării unei eventuale cereri de antrenare a răspunderii materiale a organelor de conducere.
Mai mult decât atât, raportul asupra cauzelor nici măcar nu indică aceste cauze (reale) care au condus debitoarea în stare de insolvență, ci reprezintă o simplă formalitate, un raport în care sunt cuprinse simple afirmații bazate doar pe niște indicatori preluați din site MEF.
Prin urmare, este nelegală și netemeinică soluția instanței de a respinge solicitarea organului fiscal de a fi autorizat să introducă acțiunea în temeiul disp. art.138 alin. 1 din Legea 86/2006, în condițiile în care acesta deținea elementele necesare probării acțiunii.
În urma analizei datelor din bilanțurile contabile depuse de către societate prin reprezentanți legali, s-a constatat că în anul 2000, societatea deținea active corporale și circulante în valoare de 56918 mii rol, ceea ce conduce la concluzia că societatea deținea resurse pentru achitarea obligațiilor bugetare.
Pe de altă parte, este inadmisibil ca administratorii societății să răspundă pentru prejudiciile create, abandonarea societății, lipsa documentelor contabile și neachitarea creanțelor, aspecte care conduc la concluzia că aceștia au lucrat în detrimentul firmei și în scop personal, însușindu-și rezultatele financiare ale acestei.
Având în vedere împrejurarea că documentele contabile ale firmei nu au fost predate nici lichidatorului judiciar, este evident că nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, aspect ce se încadrează în disp. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006. Nefiind prezentate documentele din care să rezulte rapoartele juridice cu creditorii, lichidatorul judiciar a fost pus în situația de a aprecia cauzele intrării în incapacitate de plată pe baza indicatorilor din site MEF, aspect care conduce la concluzia că, cu bună știință, administratorul a încercat să scape de o firmă cu datorii și, implicit, de creditorii societății.
Prin urmare, incidența disp. art. 138 alin. 1 lit. a,c,d, rezultă din aspectele anterior menționate.
Examinând motivele de recurs formulate, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța constată recursul nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Curtea reține că în speță, judecătorul sindic a procedat la desemnarea provizorie a lichidatorului judiciar în condițiile art. 11 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Mai reține că lichidatorul judiciar a convocat pentru data de 6.10.2008 prima adunare a creditorilor având pe ordinea de zi, printre altele, și desemnarea lichidatorului judiciar, în condițiile în care procedura selecției de oferte reglementată de Ordinul nr. 1009/2007 avusese loc la data de 3.10.2008, aspect necontestat de recurentă.
Prin urmare, având în vedere și data depunerii de către recurentă a cererii de confirmare a lichidatorului judiciar 2.12.2008, respectiv la aproximativ 6 luni de la data deschiderii procedurii, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a con siderat această cerere ca fiind în fapt o cerere de înlocuire a practicianului în insolvență, insuficient motivată și probată.
În ceea ce privește cererea de autorizare formulată de recurentă, Curtea constată întemeiată critica referitoare la imposibilitatea constituirii unui comitet al creditorilor întrucât Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I este singurul creditor în cauză, nu însă și criticile privind netemeinicia soluției de respingere a cererii.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea de atragere a răspunderii personale prevăzută de alin. 1 al aceluiași articol dacă lichidatorul judiciar a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor amenință să se prescrie.
În speță Curtea reține că lichidatorul judiciar nu a omis să indice persoanele culpabile de starea de insolvență și nici să formuleze acțiunea împotriva acestora.
Astfel, în cuprinsul raportului lichidatorul judiciar precizează în mod expres faptul că din înscrisurile depuse nu rezultă incidența în cauză a unor motive de angajare a răspunderii patrimoniale a administratorului statutar al debitorului și că nu există elemente probatorii în susținerea unei eventuale astfel de acțiuni.
Corect a apreciat instanța de fond faptul că vinovăția acestuia trebuie determinată în raport cu motivele care au generat insolvența și nu prezumată din faptul acumulării de datorii la bugetul de stat și cel al neprezentării documentelor contabile.
Așa cum se arată în doctrină, judecătorul sindic nu poate aprecia asupra oportunității autorizării, ci numai asupra legalității, respectiv asupra existenței vreuneia din cele două cazuri prevăzute de alin. 3 al art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Asupra oportunității formulării acțiunii se poate pronunța doar administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, autorizarea putând fi dată comitetului creditorilor doar în caz de inactivitate a acestora.
Pentru aceste considerente, constatând recursul nefondat, instanța îl va respinge urmând ca în temeiul disp. art.312 Cod procedură civilă să mențină hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 221/S din 16 aprilie 2009 Tribunalului Iași - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
28.11.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu, Claudia Susanu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 963/2009. Curtea de Apel... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 1014/2009.... → |
|---|
