Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1252/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1252
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 346/S din 28.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de taxă de timbru.
Văzând că, prin cererea de recurs s-a solicitat judecata cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față.
Prin sentința comercială nr. 346/S/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecătorul sindic s-a respins cererea vizând autorizarea introducerii acțiunii prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, s-a dispus închiderea procedurii simplificate a insolvenței debitorului SC INTERNAȚIONAL SRL I și radierea debitorului din evidențele ORC de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale I, precum și descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura. Totodată s-a aprobat decontul prezentat de lichidator și s-a dispus plata remunerației și a cheltuielilor de procedură.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Cererea de autorizare formulată de creditor nu întrunește condițiile impuse de prevederile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 pentru a fi admisă, prevederi care nu conferă fiecărui creditor drept individual de a solicita autorizarea pentru a promova acțiune în răspundere personală ci consacră acest drept numai pe seama comitetului creditorilor și num ai dacă administratorul sau lichidatorul judiciar omis să indice in rapoartele lor cauzele insolvenței, persoanele culpabile de aceasta sau să formuleze o astfel de acțiune iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie.
Astfel, potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în cazul în care în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență, judecătorul-sindic, la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică, ajun să în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau supraveghere din cadrul societății iar potrivit alin. 3 al acestui articol, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat pentru introducerea acțiunii în răspunderea personală a organelor de conducere ale debitorului numai dacă administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar omit să indice în raportul lor asupra cauzelor in solvenței, persoanele culpabile de aceasta sau omit să formuleze o astfel de acțiune iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie.
Din conținutul acestor prevederi legale rezultă că legitimarea procesuală activă pentru un astfel de demers aparține în primul rând administratorului judiciar sau lichidatorului și doar în subsidiar și cu îndeplinirea anumitor cerințe, comitetului creditorilor, cu autorizarea prealabilă a judecătorului sindic.
Pe de altă parte, verificând raportul întocmit potrivit art. 20 din Legea nr. 85/2006 de către administratorul judiciar rezultă că acesta nu a omis să indice persoanele care se fac vin ovate de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ci a arătat că nu a identificat aceste persoane.
Prin urmare, nu se poate vorbi în cauză de o omisiune în sensul prevederilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 care să îndreptățească o eventuală autorizare pentru promovarea unei acțiuni în răspundere, lichidatorul judiciar neputând inventa fapte și persoane vinovate și completa raportul final cu fapte a căror săvârșire nu a putut fi constatată și respectiv autori pe care nu i-a putut identifica, după cum, nu se poate considera că fapta direct producătoare de prejudicii, omisiunea realizării publicității cu privire la situațiile financiare prevăzute de lege sau nedepunerea acestora spre verificare organelor fiscale deși, în acest ultim caz, creditorul bugetar avea pârghiile legale pentru a remedia la timp o astfel de conduită.
Nu în ultimul rând trebuie reținut dacă datoria fiscală principală provine din anul 2001, conform afirmației creditorului susținută cu actul de control din 08.05.2002 și dispoziția de urmărire 36546/24.07.2002, la data sesizării tribunalului pentru aplicarea procedurii față de debitor -12.05.2008 - termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 131 din O, nr. 92/2003 cu privire la dreptul de aor ecupera era împlinit.
Față de considerentele expuse și constatarea că în averea debitorului nu există bunuri sau creanțe care prin valorificare să asigure stingerea pasivului în acoperirea cheltuielilor administrative pe care le presupune prezenta procedură și că în aceste condiții, derularea în continuare a procedurii nu ar avea un alt efect decât acela de a genera cheltuieli suplimentare ce ar greva nejustificat fondul de lichidare, cererea de autorizare pentru promovarea acțiunii în răspundere formulate de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iaf ost respinsă, și în baza disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006, admisă propunerea lichidatorului judiciar privind închiderea procedurii cu toarte consecințele prevăzute de lege pentru aceasta.
Pentru activitatea desfășurată în procedură, se va încuviința decontul prezentat de lichidatorul judiciar pentru suma de 2.725,76 lei din care suma de 1.285,76 lei cheltuieli de procedură suportate din fondurile proprii și suma de 1.440 lei onorariu, plata urmând să se facă în lipsa disponibilităților în contul debitorului din fondul de lichidare constituit potrivit art. 4 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I prin reprezentatul său legal, criticând soluția de respingere a cererii sale de autorizare în vederea introducerii acțiunii întemeiate pe prevederile art. 138 alin. 1 pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut că sesizarea sa adresată lichidatorului judiciar la data de 6.03.2009 privind actele și faptele ce se încadrau în prevederile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 a rămas fără răspuns, atitudine ce a determinat introducerea cererii de autorizare în contextul în care lichidatorul nu poate fi obligat să introducă acțiunea în răspundere patrimonială.
În opinia recurentei, instanța nu a apreciat corect asupra existenței premiselor angajării răspunderii persoanelor de organele de conducere ale debitorului.
În condițiile în care creditoarea deținea elementele necesare probării acțiunii, este netemeinică și nelegală soluția de respingere a cererii de autorizare.
Raportul asupra cauzelor insolvenței nu indică acele cauze reale, fiind întocmit pe baza indicatorilor preluați de pe site-ul
În urma analizei datelor din bilanțurile contabile depuse de către societate, prin reprezentanți legali s-a constatat că începând cu anul 2000, anul în care societatea începe să acumuleze obligații fiscale și pentru care organul fiscal întrerupe prescripția prin efectuarea formelor de executare silită, potrivit datelor consemnate și în actul de control fiscal prin care se demonstrează că reprezentantul firmei a desfășurat activitate și evidența contabilă nu a fost ținută conform legii iar veniturile/rezultatele financiare ale firmei au fost însușite de reprezentantul legal, rezultă că instanța avea suficiente date să admită cererea de autorizare în condițiile în care lichidatorul judiciar a omis să indice și cauzele personale responsabile de a fi adus societatea în incapacitate de plată.
Pe de altă parte, motivarea instanței precum că, la data sesizării tribunalului pentru deschiderea procedurii -12.l05.2008 - termenul de prescripție de 5 ani cu privire la dreptul de a recupera creanța fiscală, era împlinit, excede cererii primite spre soluționare.
În altă ordine de idei, creditorul bugetar a solicitat deschiderea procedurii la data de 04.04.2008 și nu 12.05.2008; până la data introducerii acțiunii au fost efectuate măsuri de executare silită (somații, popriri, note de constatare, etc.), măsuri care au întrerupt termenul de prescripție, curgând ulterior un alt termen, însă aceste aspecte trebuiau verificate de instanță la data sesizării și nu la data închiderii procedurii.
Mai mult decât atât, prin Încheierea 2024 pronunțată de judecătorul delegat la data de 05.04.2005, societatea a fost dizolvată ca urmare a nerespectării certificatului de înmatriculare, conform art. 30 din Legea 3459/2004.
Din aspectele menționate și supuse analizei judecătorului sindic rezultă că incidența disp. art. 138 alin. 1 lit. a,c,d, din lege, fiind suficiente pentru admiterea cererii de autorizare.
În lumina dispozițiilor Legii nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atât o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată, dar în același timp, și o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor în caz de insolvență.
În cauză nu a fost formulată întâmpinare.
Examinând motivele de recurs formulate, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța constată recursul nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse:
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea de atragere a răspunderii personale prevăzută de alin. 1 al aceluiași articol dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor amenință să se prescrie.
În speță Curtea reține că lichidatorul judiciar nu a omis să indice persoanele culpabile de starea de insolvență și nici să formuleze acțiunea împotriva acestora.
De asemenea, nu s-a făcut dovada (pentru ca cea de a doua situație să se regăsească în speță) că există amenințarea prescrierii răspunderii persoanelor vinovate de producerea stării de insolvență.
Prin urmare, niciuna dintre cele două situații în care comitetul creditorilor putea solicita să fie autorizat să introducă acțiunea nu este incidentă în cauză.
În conținutul raportului lichidatorului judiciar a precizat în mod expres faptul că nu identificat cauze de antrenare a răspunderii administratorului statutar al debitorului, astfel că nu se poate reține existența vreunei omisiuni.
Așa cum se arată în doctrină, judecătorul - sindic nu poate aprecia asupra oportunității autorizării, ci numai asupra legalității, respectiv asupra existenței vreuneia din cele două cazuri prevăzute de alin. 3 al art. 138 din Legea 85/2006.
Asupra oportunității formulării acțiunii se poate pronunța doar administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, și doar în caz de inactivitate a acestora autorizarea poate fi dată comitetului creditorilor.
Întrucât în speță lichidatorul judiciar, în urma analizării cauzelor, nu a reținut existența probatoriilor necesare antrenării răspunderii administratorului prin raportul depus la dosar și necontestat de creditor, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, constatând recursul nefondat, instanța îl va respinge urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă să mențină hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentința comercială nr. 346/S din 28.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
28.11.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu, Claudia Susanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
