Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1270/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1270/2008
Ședința publică din data de 27.05.2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC TRANS SRL împotriva sentinței civile nr. 297 din 11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul cu nr. unic -, în contradictoriu cu intimat-reclamant 2007 LICHIDATOR AL DEBITORULUI SC SRL, având ca obiect procedura insolvenței-acțiune în anulare.
La apelul nominal se prezintă avocat în substituire avocat pentru recurenta-pârâtă și reprezentantul lichidatorului judiciar 2007, -.
Procedura de citare s-a realizat în conformitate cu disp. art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, prin publicarea citației în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr.1872/15.05.2008 și potrivit normelor de drept comun.
Pentru timbrarea recursului, recurenta -pârâtă a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 19,5 lei și a aplicat timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a prezentat referatul cauzei constatându-se că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea lichidatorului 2007, un exemplar al acesteia fiindu-i comunicat reprezentantei recurentei. S-a înregistrat la dosar în data de 27 mai 2008, transmis prin fax, memoriul de recurs, înaintat de SC Trans SRL.
Reprezentanta recurentei depune în probațiune registrul de casă din care rezultă care au fost conturile din care s-au făcut plățile. Declară că nu are de formulat alte cereri și nici excepții de invocat.
Lichidatorul arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Instanța în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare cauzei, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată, închide etapa probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentanta recurentei-pârâte, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii în anulare. Precizează că susține motivele de recurs prin care a arătat că nu există motiv pentru admiterea acțiunii în anulare formulată de lichidator Arată că pentru bunurile achiziționate s-au emis facturi, care au fost achitate integral, plățile fiind înscrise în registrele de casă. Mai arată că recurenta, după achiziționarea bunurilor a participat la licitație, care nu a fost câștigată, dar prin suma considerabilă plătită pentru cauțiune face dovada intenției de cumpărare. Mai arată că pentru a fi îndeplinite cerințele art. 80 lit. b, trebuie demonstrată vădita disproporționalitate a prețului și intenția de fraudă. Solicită cheltuieli de judecată pentru care depune chitanța onorariu avocat.
Lichidatorul judiciar solicită respingerea recursului, pentru motivele enunțate în cuprinsul întâmpinării, apreciind că există complicitate între vânzător și cumpărător, condiție prevăzută la art. 80 lit. c din Legea nr. 85/2007 și au fost vândute bunuri încorporate în activele societății care deserveau activității de bază a societății falite. Sumele nu au fost regăsite în conturile băncilor cu care societatea lucra, încasarea sumelor s-a făcut doar scriptic și plățile au fost făcute de administrator. Mai arată că s-a încheiat contract de închiriere între cumpărător și vânzător, bunurile aflându-se în prezent în posesia debitorului.
Reprezentanta recurentei, confirmă existența contractului de închiriere și faptul că bunurile se află în posesia debitorului.
CURTEA,
Prin sentința civilă n 297 din 11 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj s-a admis acțiunea formulată de lichidatorul 2007, desemnat la SC SRL în beneficiul pârâtei SC SRL, conform facturilor din anexa de la acțiune 4,5.
Pârâta SC SRL Zaf ost obligată să restituie pârâtei SC SRL Z bunurile cuprinse în facturile din anexă 4,5 sau contravaloarea lor de 181.316,13 lei.
Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reținut că, prin sentința civilă nr. 1661 din 20 august 2007 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL Z, constatându-se, ulterior că creanțele totale ale debitoarei sunt de 3.011.617,76 lei,
Debitoarea a avut în proprietate un hotel-restaurant unde organiza nunți și alte evenimente festive.
Cu toate acestea, în perioada aprilie-mai 2007, SC SRL a vândut bunuri strict necesare acestor activități, unele făcând parte integrantă din imobil: centrală termică, instalații de încălzire, boilere, candelabre, perdele, veselă, cuptoare, mese, paharepârâtei SC SRL
Apoi, pârâta-cumpărătoare le-a închiriat pârâtei-vânzătoare, contra unei chirii de 1.500 lei lunar fără TVA.
În perioada efectuării transferurilor patrimoniale stare de insolvență a vânzătoarei era previzibilă, iminentă, dovedită prin faptul că vânzătoarea-debitoare nu a plătit la scadență datoriile exigibile angajate, la data de 20 august 2007.
Prin verificarea contabilității s-a constatat că la sfârșitul perioadei transferurilor patrimoniale soldul casei a crescut scriptic, cu contravaloarea bunurilor vândute, faptic banii nu au intrat în casă, nefiind constatate lichidități sau plăți efectuate, deși datoriile erau scadente.
Prin vânzarea bunurilor menționate în tabelul anexă la acțiune, unele bunuri devenind imobile prin destinație și incorporate în clădire, valoarea imobilului ca ansamblu s-a micșorat ceea ce conferă caracter fraudulos transferurilor patrimoniale, având în vedere diminuarea posibilităților de recuperare a creanțelor.
Fraudarea intereselor creditorilor rezultă și din împrejurarea că, în realitate, prețul bunurilor nu a fost achitat, bunurile au fost sustrase de la urmărirea de către creditori.
Însăși modalitatea de vânzare și plată prin casă, în mod succesiv prin facturare până la valoarea de 5.000 lei, nu prin plată prin virament bancar, a prețului integral, denotă promovarea unei metode de inducere în eroare, de eroare a unei situații neclare, ambigue, care obstrucționează actul de control.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, pârâta SC SRL Z solicitând în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu respingerea acțiunii SC 2007 ca nefondată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta-recurentă arată că, potrivit legii contabilității obiectele de inventar și mijloacele fixe nu fac parte din clădire, ci recurenta a achiziționat aceste bunuri, deoarece a intenționat să achiziționeze și imobilul înscris în CF 7975, constând în teren cu hotel și spațiu de alimentație publică, participând la licitația publică din 2 august 2007 ora 10.00la Biroul Executorului judecătoresc.
Societatea recurentă nu a cunoscut despre starea de insolvență a vânzătoarei cunoscând doar faptul că avea nevoie urgentă de lichidități pentru plata mai multor bilete la ordin și CEC-uri de la diferiți furnizori de mărfuri și servicii.
Intimata 2007 prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică (fila 17-18).
Recurenta la data de 27 mai 2007 depus memoriu de recurs, respectiv completarea motivelor de recurs.
În continuare arată că, în perioada aprilie -mai 2007 aceasta a cumpărat de la debitoarea falită în mod succesiv mai multe bunuri în valoare totală de 181.316 RON.
Pentru plata acestor bunuri debitoarea falită a întocmit facturi fiscale, plata făcându-se de recurentă pentru fiecare factură, în numerar.
Principiul potrivit căruia orice afirmație trebuie probată (art. 1169 Cod civil) se aplică și în cazul procedurii insolvenței instituite de Legea nr. 85/2006, sentința pronunțată nefiind susținută de nici una dintre probele de la dosar.
Chitanțele eliberate de debitoarea falită și existente la dosarul cauzei constituie probe în sensul art. 1176 Cod civil, sub forma actelor sub semnătură privată.
Potrivit aceluiași articol " actul sub semnătură privată, recunoscut de acela căruia se opune, sau privit, după lege, ca recunoscut, are același efect ca actul autentic, între acei care l-au subscris și între cei care reprezintă drepturile lor".
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
După cum prevăd dispozițiile art. 79 din legea insolvenței poate fi atacat pe calea acțiunii în anulare (revocare) orice act fraudulos încheiat de debitor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii. Art. 79 este de aplicații generale în raport cu art. 80 care enumeră anumite acte ce pot fi anulate și conține totodată dispoziții derogatorii. Dispozițiile derogatorii se referă la instituirea unei prezumții de fraudă a debitorului și, uneori a terțului cu care acesta a încheiat actul, precum și la perioada în care trebuie să se fi încheiat actul pentru a opera prezumția de fraudă.
Acțiunea în anulare formulată de lichidatorul judiciar vizează cazurile prevăzute expres la art. 80 lit c și d din legea insolvenței. În prima situație este vorba de acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.
În acest caz, pentru admiterea acțiunii în anulare legea impune atât dovedirea fraudei debitorului care este prezumată cât și complicitatea terțului cocontractant la fraudă tot ca o condiție pentru admiterea acțiunii. Complicitatea terțului la fraudă presupune intenția acestuia de a prejudicia creditorii în înțelegere frauduloasă cu debitorul, altfel spus este necesară existența unei acțiuni frauduloase concertate.
Din această perspectivă, Curtea reține că în speță sunt întrunite ambele cerințe impuse de textul art. 80 alin (1) lit c din legea insolvenței întrucât bunurile ce au făcut obiectul transferurilor erau obiecte de inventar și mijloace fixe, parte integrantă din imobilul proprietatea debitoarei care în final deși au fost înstrăinate pârâtei recurente SC TRANSPORT SRL Z au rămas tot în patrimoniul debitoarei urmare a încheierii unui contract de închiriere.
Totodată este de reținut că aceste bunuri mobile erau absolut necesare desfășurării activității comerciale pentru care debitoarea era autorizată (spațiu comercial având destinația de restaurant) iar prin înstrăinarea mijloacelor fixe obiectul de activitate al debitoarei era imposibil de realizat.
Nu este de ignorat faptul că, din analiza actelor contabile se desprinde concluzia că nu a fost evidențiat în nici un mod prețul vânzării datorat de către pârâta recurentă SC TRANSPORT SRL Z ceea ce poate duce la concluzia că aceste sume nu au fost încasate niciodată de către debitoare, ele fiind doar evidențiate scriptic în soldul de casă al debitoarei.
Astfel, având în vedere faptul că prețul vânzării în sumă de 181.316 lei este înregistrat doar scriptic atât la debitoare cât și la recurentă iar în cazul debitoarei nu a fost utilizat ci a crescut doar soldul de casă, iar în cazul recurentei acesta nu provine din activitatea societății ci din așa zise "împrumuturi asociați" Curtea apreciază că în speță reprezentanții celor două societăți au conlucrat pentru realizarea unei operațiuni de vânzare fictivă în scopul sustragerii de la masa credală a bunurilor debitoarei.
Cât privesc susținerile recurentei în sensul că s-a făcut dovada plății prin facturile și chitanțele eliberate în acest sens, aceasta nu poate înlătura complicitatea de fraudă întrucât aceste instrumente de plată nu au fost înregistrate în contabilitate.
S-a mai invocat buna credință a recurentei în momentul achiziționării bunurilor dovedită prin aceea că, aceasta și-a manifestat intenția de a achiziționa și imobilul.Aceasta nu este însă o dovadă suficientă pentru a înlătura complicitatea la fraudă atât a debitorului cât și a terțului cocontractant de vreme ce bunurile achiziționate în fapt nu au intrat nicicând în patrimoniul recurentei rămânând tot la dispoziția debitoarei însă în baza unui artificiu respectiv prin încheierea fictivă a unui contract de închiriere.
Deși textul art. 80 lit b nu este aplicabil în speță, fiind întrunite cerințele prevăzute de art. 80 alin (1) lit c din legea insolvenței, recursul declarat de pârâta SC TRANSPORT SRL Z urmează a fi respins în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC SRL Z împotriva sentinței civile nr. 297/11.02.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./5.06.2008
Jud.fond.-
Președinte:Adriana IluțJudecători:Adriana Iluț, Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 155/2008.... → |
|---|
