Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1274/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.1274/COM
Ședința publică de la 12 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Kamelia Vlad
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursurilor comerciale formulate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, b-dul -.- nr.18, județul C și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.4049 din 01.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL prin lichidator, cu sediul în C,-, județul C, și intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează asupra recursurilor formulate de creditoarele DGFP C și AVAS B, care sunt motivate, scutite de plata taxei judiciare de timbru. Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
CURTEA:
Asupra recursurilor comerciale de față:
Prin încheierea nr. 3467/24 octombrie 2008 pronunțată de judecătorul sindic, s-a dispus intrarea în faliment în procedură simplificată a debitoarei SC SRL.
La dosar a fost depus raportul întocmit de lichidatorul judiciar - Cabinet Individual de Insolvență care, atestă că în patrimoniul debitoarei nu sunt bunuri pentru a acoperi cheltuielile administrative.
Prin sentința nr.4049/01.06.2009 judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței aplicată față de debitoarea SC SRL și radierea debitoarei din Registrul Comerțului
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut, în esență, că în patrimoniul falitei nu se regăsesc bunuri din lichidarea cărora să se asigure acoperirea cheltuielilor administrative, iar creditorii nu au înțeles să avanseze sume de bani, în acest scop.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice C și AVAS B criticând-o pentru următoarele motive:
Recurenta creditoare DGFP Cas usținut în criticile formulate că, lichidatorul judiciar trebuia să convoace comitetul creditorilor debitoarei pentru a se discuta oportunitatea formulării de către acesta a cererii de autorizare și ulterior de antrenare a răspunderii patrimoniale a fostului administrator.
Prin închiderea procedurii judecătorul sindic nu a dat posibilitatea comitetului creditorilor să uzeze de calea prevăzută de art.138 lin.3 din Legea 85/2006.
de către creditori a sumelor necesare continuării procedurii de lichidare nu trebuie sancționată cu închiderea procedurii ci, în conformitate cu art.4 alin.4 din Legea 85/2006 procedura putea fi continuată utilizându-se în acest sens fondul de lichidare.
Totodată, susține creditoarea că s-a dispus închiderea procedurii înainte de a se întocmi raportul asupra incidenței prevederilor art.143 din Legea 85/2006.
Recurenta creditoare AVAS Bac riticat hotărârea recurată pentru nelegalitate, argumentând în motivele sale, în esență, că nu i-a fost comunicat raportul final astfel cum prevede art.129 din Legea insolvenței.
S-a susținut, ca și creditoarea DGFP C, că în lipsa fondurilor necesare continuării procedurii acestea puteau fi obținute făcându-se aplicarea art.4 alin.4 din Legea 85/2006.
Modalitatea continuării procedurii de lichidare judiciară este formularea cererii având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății.
Lichidatorul nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art.138 din Legea 85/2006, aplicarea acestor dispoziții reprezentând găsirea persoanei vinovate de producerea debitelor societății.
Analizând legalitatea hotărârii atacate din prisma critici formulate Curtea apreciază nefondate ambele recursuri pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată sub nr.7761/118/17.09.2008 pe rolul Tribunalului Constanta debitoarea SC SRL prin lichidator a solicitat să se constate starea de insolvență a debitoarei și să se dispună intrarea în faliment prin procedura simplificată.
Prin încheierea nr.3467/com/24.10.2008 judecătorul sindic, constatând că debitoarea este în încetare de plăți, a admis cererea și a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței față de SC SRL, numind lichidator provizoriu pe.
Din actele dosarului de fond rezultă că, în derularea procedurii insolvenței față de debitoare au fost parcurse etapele cerute de lege pentru a se încerca recuperarea creanțelor înregistrate împotriva falitei și pentru a depista cauzele care au condus la apariția stării de insolvență asupra debitoarei în cauză.
Întrucât societatea nu desfășoară nici un fel de activitate și nu are bunuri în patrimoniu sau orice alte surse de venit care să asigure plata obligațiilor sale, lichidatorul judiciar, prin raportul depus la dosarul de fond, a formulat propunerea de închidere a procedurii insolvenței asupra debitoarei SC SRL
La termenul de judecată din 04.05.2009 judecătorul sindic a acordat termen la data de 01.06.2009 pentru ca părțile să ia cunoștință de conținutul raportului lichidatorului și discutarea cererii de închidere.
Din conținutul art.129 din Legea insolvenței rezultă că raportul final ce trebuie comunicat creditorilor, se întocmește doar în cazul în care în patrimoniul debitoarei au existat bunuri care au fost lichidate.
Ori, în cazul de față, în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri care să fie lichidate astfel că, raportul prin care se propune închiderea procedurii nu este raport final întocmit conform art. 129 din lege iar obligația de comunicare a raportului instituită de acest articol nu se aplică și rapoartelor întocmite conform art.131 din Legea insolvenței.
Referitor la criticile ce vizează măsura închiderii procedurii se reține că, în raportul întocmit, lichidatorul a precizat că, din adresa nr.R-B-/19.12.2008 emisă de L C, rezultă că debitoarea nu figurează înregistrată cu bunuri mobile și imobile în evidențele fiscale.
De asemenea, s-a arătat în raport că societatea debitoare nu mai desfășoară nicio activitate la sediul declarat iar contul de lichidare deschis pe seama averii debitoarei nu are disponibilități.
Potrivit art. 131 din Legea 85/2006: "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare".
Închiderea procedurii, în situația reglementată de textul citat, se fundamentează pe lipsa obiectului executării, în sensul că, în ipoteza în care nu există bunuri valorificabile nu se întrevede utilitatea continuării procedurii,
având în vedere că scopul legii și anume, acoperirea pasivului debitorului, nu poate fi realizat.
În cauză, soluția închiderii procedurii este temeinică și legală deoarece lichidatorul și-a îndeplinit toate obligațiile. Din rapoartele întocmite și depuse la
dosar rezultă că a întreprins toate demersurile necesare identificării bunurilor din averea debitorului necesare continuării procedurii, fără ca acestea să poată fi identificate faptic, iar creditorii nu au oferit sumele necesare.
În practica judiciară s-a statuat că, închiderea procedurii este condiționată doar de inexistența bunurilor în averea debitorului ori de faptul că acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative.
De altfel, se reține că procedura reglementată de Legea nr. 85/2006 are un caracter colectiv, scopul fiind cel al recuperării creanțelor înregistrate asupra debitorului în cauză, însă, în vederea obținerii acestor sume, pentru a putea întreprinde toate măsurile puse la dispoziție de legiuitor, creditorii au deopotrivă drepturi și obligații.
În lipsa oricăror diligențe din partea creditorilor în scopul asigurării sumelor necesare continuării procedurii, nu poate exista pe tărâmul bunei credințe solicitarea recurentelor creditoare de a continua toate demersurile procedurale asupra debitoarei SC SRL pentru recuperarea creanței înregistrate în tabelul definitiv al falitei.
Introducerea unei cereri în răspundere reprezintă pentru practicianul în reorganizare o facultate și nu o obligație legală fiind astfel expresia principiului disponibilității în formularea unei cereri de chemare în judecată în accepțiunea dreptului procesual civil.
Faptul că recurentele opinează că sunt întrunite cerințele răspunderii materiale a organelor de conducere ale societății nu le pot îndreptăți în solicita practicianului în reorganizare să introducă cererea, atât timp cât au la dispoziție pârghiile promovării unor astfel de cereri.
Nici art.4 alin.4 invocat de către recurentele creditoare nu este incident în cauză întrucât, în dispozițiile sale, art.4 se referă numai cheltuielile aferente procedurii(cheltuieli generate de notificare, de convocarea sau comunicarea actelor de procedură, cheltuieli aferente vânzării bunurilor, plata remunerației administratorului sau lichidatorului judiciar) și nu la debitele societății aflate în insolvență. Astfel, potrivit art.4 cheltuielile efectuate cu derularea procedurii se suportă, în principal, din averea debitorului iar, în subsidiar, în lipsa disponibilităților din conturile debitorului, cheltuielile vor fi acoperite dintr-un fond de lichidare special constituit.
În ceea ce privește nerespectarea de către lichidator a dispozițiilor art. 143 și 147 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceste demersuri ar fi putut fi exercitate de către lichidatorul judiciar doar în situația în care ar fi existat fondurile necesare pentru susținerea tuturor cheltuielilor administrative ce s-ar fi ivit pe parcursul derulării insolvenței asupra SC SRL
Prin urmare, reținându-se că judecătorul sindic a apreciat legal și temeinic asupra îndeplinirii condițiilor cerute de art. 131 din Legea nr. 85/2006 pentru închiderea procedurii, Curtea va menține soluția recurată și, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod proc. civ. raportat la prevederile art. 304. pct. 9 Cod proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile comerciale formulate creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în C, b-dul -.- nr.18, județul C și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.4049 din 01.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL prin lichidator, cu sediul în C,-, județul C, și intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud. fond:
Red.dec.jud.-
2 ex./12.11.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Monica Costea, Kamelia Vlad
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
