Practica judiciara insolventa. Decizia 1273/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.1273/COM
Ședința publică de la 12 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Kamelia Vlad
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului comercial d eclarat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -, cu sediul în B, str.- br.9-11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2082/COM din 23.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar, C,-,.57,.A,.3,.10, județul C, intimat creditor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în C, b-dul -.-, nr.18, județul C, intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează asupra recursului formulat de creditoarea AVAS B care este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru. Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
CURTEA:
Asupra recursului comercial d e față, constată:
1. Obiectul și părțile litigiului
Prin sentința civilă nr.272/COM/2008 pronunțată de judecătorul sindic a fost admisă cererea creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice C și dispusă deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei SC SRL.
Lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura, la data de 30.06.2008, a depus raportul privind închiderea procedurii concursuale, menționând că în absența bunurilor averii debitoarei nu se mai impune continuarea procedurii, întrucât ar angrena în continuare cheltuieli justificate.
Creditoarea Baf ormulat obiecțiuni la raportul privind propunerea de închidere a procedurii, solicitând continuarea procedurii, arătând că în raport de datele speței, administratorul statutar se face vinovat de starea de insolvență, relevând în esență, că se impune necesitatea formulării unei cereri de atragere a răspunderii materiale.
2. Hotărârea tribunalului
Prin sentința civilă nr.2082/23.03.2009, Tribunalul Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate obiecțiunile la închiderea procedurii. În temeiul art.131 din Legea insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL și radierea debitorului din registrul comerțului, descărcând lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a pronunța în acest sens judecătorul sindic a reținut că în cauză se constată că propunerea făcută de lichidatorul judiciar are caracter fondat, atât timp cât în patrimoniul falitei nu se regăsesc bunuri din lichidarea cărora să se asigure acoperirea cheltuielilor administrative, iar creditoarea nu a înțeles să avanseze sume de bani în acest sens.
Faptul că creditoarea DGFP C opinează că sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii materiale a organelor de conducere ale societății falite nu o pot îndreptăți în a solicita obligarea practicianului în reorganizare în a introduce cererea, atât timp cât are la îndemână pârghiile promovării unei astfel de cereri.
Introducerea unei cereri în răspundere reprezintă pentru practicianul în reorganizare o facultate și nu o obligație legală, fiind astfel expresia principiului disponibilității introducerii unei cereri de chemare în judecată în accepțiunea dreptului procesual civil.
Condițiile închiderii procedurii fiind îndeplinite, practicianul în reorganizare epuizând toate etapele procedurale impuse de procedura concursuală și constatând că nu există bunuri în averea falitei, unica creditoare neavând o conduită activă în sensul avansării sumelor, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței, cu consecința radierii societății debitoare din evidențele
2. Recursul
Împotriva sentinței civile nr.2082/23.03.2009 a Tribunalului Constanța A declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - criticând-o în esență pentru motive legate de: fondurile necesare continuării procedurii de lichidare puteau fi obținute făcându-se aplicarea art.4 alin.4 din Legea 85/2006; dacă ea ar fi avansat aceste sume recuperarea creanței sale ar fi devenit și mai dificilă; lipsa fondurilor necesare continuării procedurii nu trebuie amendate cu închiderea procedurii; trebuia ca procedura să continue cu formularea cererii de antrenare a răspunderii materiale a persoanelor vinovate de crearea stării de insolvență; însăși izvorul creanței pe care recurenta o are împotriva debitoarei reprezintă o aplicare a dispozițiilor art.138 din Legea 85/2006; în acest context lichidatorul nu a aplicat corect regulile art.138 din Legea 85/2006 lichidatorul nefiind un simplu executor judecătoresc.
3. Curtea
Analizând hotărârea atacată din prisma acestor critici Curtea apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 131 din legea 85/2006 statuează fără echivoc că în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea insolvenței judecătorul - sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Având în vedere faptul că creditorii înscriși la masa credală nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea administrării procedurii de insolvență față de societatea debitore, aspect ce rezultă fără putință de tăgadă din cuprinsul dosarului, în mod legal prima instanță a făcut aplicarea textului art.131 din Legea nr.85/2006, acesta fiind temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fapt care rezultă fără dubiu și din motivarea judecătorului - sindic.
De aceea față de faptul că creditorii recurenți nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea administrării procedurii de insolvență față de societatea debitoare, în mod corect judecătorul-sindic a făcut aplicarea textului art.131 din legea amintită, menirea acestei dispoziții fiind tocmai aceea de a se evita, pe cât posibil, efectuarea de cheltuieli nejustificate, inutile din fondul special de lichidare constituit în condițiile art.4, în situația în care în averea debitoarei nu există bunuri ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor, persoane direct interesate în continuarea administrării procedurii reglementate de Legea nr.85/2006, nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Judecătorul-sindic a reținut corect că nu i se poate imputa lichidatorului judiciar pasivitate în formularea unei acțiuni de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului social în condițiile în care creditorii nu au fost de acord cu avansarea sumelor necesare, iar comitetul creditorilor nu a solicitat judecătorului-sindic autorizare în acest sens.
În ce privește angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei potrivit art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, aceasta se poate face, ca regulă, numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, și numai ca excepție în condițiile art.3 al acestui articol (conform căruia comitetul creditorului poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută de alin.1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, personale culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă aceasta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art.138 alin.1 la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea acestor dispoziții față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile legate de problema aplicării art.138 din lege sunt nefondate.
Nu în ultimul rând, nici criticile recurentei privitoare la o greșită interpretare de către prima instanță a necesității avansării de către creditori a sumelor aferente continuării administrării procedurii nu sunt fondate. Este adevărat că potrivit art.4 din Legea nr.85/2006 toate cheltuielile procedurii de insolvență vor fi suportate din averea debitorului, iar în cazul în care din contul acestuia lipsesc disponibilitățile, se va utiliza fondul de lichidare constituit la nivelul registrului comerțului. Dar acest lucru nu înseamnă că și în acele cazuri în care administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat constată că în averea debitorului falit nu există nici un bun ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative, judecătorul-sindic să impună practicianului să administreze în continuare procedura de insolvență față de respectivul debitor, costurile procedurii urmând să fie, pentru început avansate de către administratorul judiciar/lichidator, iar ulterior recuperate din fondul special de lichidare, în condițiile în care creditorii, deși li s-a cerut acest lucru, nu au înțeles să avanseze suma în acest sens. Că este așa, rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art.20 alin.1 lit. i) și a art.131 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora practicianul are ca principală atribuție, printre altele, și aceea de a sesiza de urgență judecătorul-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că cele existente sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative, sesizarea sindicului impunându-se tocmai pentru ca instanța, în urma analizării acestei situații și constatând faptul că creditorii nu doresc avansarea sumelor necesare, să poată decide închiderea procedurii în condițiile art.131 din lege.
Deși este adevărat că statul român, reprezentat prin S, a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea faptului că societatea debitoare a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului, imposibilitatea recurentei de a recupera această creanță nu constituie o premisă suficientă care să determine instanța să oblige în mod automat fostul administrator social la plata creanței, cum în mod eronat susține creditoarea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul comercial d clarat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -, cu sediul în B, str.- br.9-11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2082/COM din 23.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar, C,-,.57,.A,.3,.10, județul C, intimat creditor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în C, b-dul -.-, nr.18, județul C, intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud.fond:
Red.dec.jud.-/27.10.2009
2 ex./29.10.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Monica Costea, Kamelia Vlad
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1271/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1413/2009. Curtea de... → |
|---|
