Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1304/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1304
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Antoanela Susanu
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent " " și pe intimat " ", intimat " " - PRIN ADMINISTRATOR, având ca obiect procedura insolvenței, recurs declarat împotriva sentinței nr. 189/S din 31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează instanței că recursul se află la al treilea termen de judecată, iar recurenta a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată că din eroare s-a pus în discuție excepția tardivității recursului, având în vedere data de 8 iunie 2009 fost declarată prin lege zi nelucrătoare, aplicându-se dispozițiile art. 101 alineat (5) Cod procedură civilă.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare. Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 189/S din 31 martie 2009, Tribunalul Iași - judecător sindic a respins cererea formulată de creditorul " ", pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei " "
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul-sindic a reținut că - potrivit art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 - prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 zile.
În speță, certitudinea creanței invocate de creditoare este discutabilă, necesitând o analiză și probe specifice dreptului comun, ceea ce nu se poate realiza în condițiile legii insolvenței.
Prin urmare, în lipsa unei creanțe certe, ca una dintre condițiile necesare declanșării procedurii Legii nr. 85/2006, cererea introductivă trebuie respinsă.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea " " În motivarea cererii se arată că tribunalul nu s-a pronunțat asupra debitului în lei, ci doar asupra capătului de cerere referitor la debitul în dolari SUA.
Recurenta învederează că judecătorul-sindic trebuia să analizeze motivele sale, legate de modificarea sediului debitoarei și de nedepunerea bilanțului pentru anul 2007. Creditoarea pretinde că a depus două extrase de cont, prin care debitoarea a înțeles să recunoască sumele de bani - în lei și valută - pe care le datorează.
Recunoașterea scrisă - susține recurenta - atestă că este certă, lichidă și exigibilă creanța sa, fiind îndeplinite condițiile legale pentru deschiderea procedurii insolvenței. Mai mult, debitoarea nu a formulat contestație sau întâmpinare, ceea ce conduce la presupunerea că recunoaște debitul și că nu contestă starea de insolvență, în sensul art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Recurenta învederează că reclamanta a încheiat cu pârâta contractul de export în comision nr. 2063/12.02.2002, contract în care reclamanta deținea calitatea de comisionar iar pârâta calitatea de comitent. Conform clauzei prevăzute de articolul 3.2 din contractul de export în comision, reclamanta - în calitate de comisionar - a efectuat plăți în avans către pârâtă, urmând ca aceasta din urmă să livreze cantitatea de marfă aferentă avansului, în interiorul duratei de valabilitate a contractului, adică până la data de 31.12.2003. Astfel, reclamanta a achitat în avans diverse sume de bani, fapt atestat atât de fișele contului de parteneri cât și de ordinele de plată depuse la dosarul cauzei, pentru care pârâta avea obligația corelativă de livrare a mărfii, obligație pe care nu a respectat-
În fapt, pretinde recurenta că pârâta era obligată prin articolul 3.1 din contractul de comision, modificat prin acte adiționale, să livreze o cantitate de 2.000 tone deșeuri feroase, în condiția de livrare C, la un preț de 65 USD/tonă. Ulterior părțile - prin actul adițional nr. 1, încheiat la dat de 01.04.2002 - au modificat prețul, la 70 USD/tonă.
La data de 19.04.2002, prin actul adițional nr. 2, părțile au modificat cantitatea contractată, la 10.000 tone, fapt care a fost confirmat și prin actul adițional încheiat la data de 20.04.2002, restul clauzelor contractuale rămânând nemodificate și în vigoare. La data de 03.02.2003 - prin articolul 1 al actului adițional - părțile prelungesc durata de valabilitate a contractului de export în comision nr. 2063/12.02.2003 până la data de 31.12.2003, termen în care pârâta - în calitate de comitent - urma să își îndeplinească obligația de a livra întreaga cantitate de marfă contractată și să închidă avansurile acordate de SC " " SRL.
Mai arată recurenta că la 18.02.2003 părțile, de comun acord, au hotărât modificarea prețului, la 115 USD/tonă, începând cu data de 19.02.2003 până la data de 30.04.2003, urmând ca după această dată prețul să fie modificat, cu acordul scris al părților, în funcție de evoluția pieții.
Prin actul adițional încheiat la data de 30.04.2003 părțile au modificat, începând cu data de 01.05.2003, prețul de achiziție a deșeurilor metalice reciclabile, la 100 USD/tonă, cu următoarele reduceri: 8 USD/tonă pentru deșeurile nepregătite, 20 USD/tonă pentru marfă având calitatea, 30 USD/tonă pentru marfă sub calitatea, iar la data de 06.06.2003 părțile au convenit ca din prețul negociat să se deducă suma de 4 USD/tonă, pentru cantitatea de 500 tone reprezentând țeavă nepregătită. La data de 30.06.2003 părțile au încheiat un nou act adițional, în care au stabilit un preț de 110 USD/tonă pentru deșeurile feroase și 112 USD/tonă pentru capete de tablă, începând cu data de 01.07.2003, iar începând cu data de 01.11.2003 prețul stabilit de către părți, prin actul adițional încheiat la 01.11.2003, a fost de 135 USD/tonă.
Învederează recurenta că - deși pârâta a încasat toate sumele de bani în avans - nu și-a respectat obligația contractuală, de a livra marfă la termenul scadent din data de 31.12.2003. În acest sens, fișa contului de clienți pentru contul nr. 4091 arată în mod evident că pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală și datorează suma de 135.790,33 USD. Pe cale de consecință, întrucât pârâta avea obligația de a livra marfa aferentă sumelor de bani achitate în avans sau de a returna sumele de bani încasate cu titlu nejustificat, obligații pe care pârâta a înțeles să nu și le onoreze, arată recurenta că devin incidente dispozițiile nr.OG 9/2001, referitoare la plata dobânzii legale de la data exigibilității sumelor până la data achitării integrale a acestora.
Recurenta susține că există recunoașterea - de către pârâtă - a debitului, prin extrasele de cont emise de pârâtă sau emise de reclamantă și confirmate de pârâtă, la diferite date în interiorul termenului de prescripție, care a fost întrerupt prin fiecare recunoaștere.
Pentru suma în lei, pretinde recurenta că reprezentanții legali ai debitoarei - și - s-au prezentat la sediul său, în cursul anului 2005, motivând că firma pe care o reprezintă este proprietara unor cantități mari de deșeuri metalice feroase, provenite din adjudecarea unor licitații și din cumpărarea unor cantități de deșeuri feroase de la diverse societăți, pe care doreau să le vândă în exclusivitate către societatea recurentă.
În urma negocierilor purtate în prezența martorilor cele două părți au hotărât vânzarea și respectiv cumpărarea acestor deșeuri metalice feroase, la un preț ce urma a fi stabilit de părți în funcție de evoluția prețului la această marfă pe piața internă și internațională, urmând ca debitoarea să închidă, prin livrări de marfă, sumele ce i se plăteau, în termen de maxim 30 de zile de la plată. Astfel, creditoarea a început să plătească pe parcursul anului 2005 și 2006 diverse sume de bani către debitoare, având în vedere și faptul că relațiile comerciale dintre cele două societăți se derulau din anul 2000 iar debitoarea efectua livrări de marfă pentru închiderea sumelor în valută.
La finalul anului 2006 susține recurenta că a aflat că - de fapt - debitoarea solicita și primea sume de bani de la ea, cu titlul de preț pentru marfa achiziționată, dar în realitate vindea această marfă către alte societăți de profil. Cu titlul de exemplu, arată recurenta că în acea perioadă a plătit marfa pe care debitoarea a achiziționat-o de la "TRACTORUL" B dar " " - cu scopul de aof rauda - a vândut această marfă către "REMAT B", fapt pe care debitoarea, prin reprezentanții săi legali, l-a recunoscut.
Astfel, susține creditoarea că a plătit suma de 1.043.587,09 lei, prin următoarele ordine de plată, cu titlul de preț pentru care " " nu și-a îndeplinit obligația de a livra marfa: nr. 5082/01.11.2006, nr. 5094/01.11.2006, nr. 4852/16.10.2006, nr. 4809/12.10.2006, nr. 4748/10.10.2006, nr. 4547/26.09.2006, nr. 4542/26.09.2006, nr. 4260/07.09.2006, nr. 4220/06.09.2006, nr. 3952/17.08.2006, nr. 3879/11.08.2006, nr. 3727/01.08.2006, nr. 3648/27.07.2006, nr. 3604/25.07.2006, nr. 3453/13.07.2006, nr. 3293/06.07.2006, nr. 3296/06.07.2006, nr. 3069/22.06.2006, nr. 3070/22.06.2006, nr. 3071/22.06.2006, nr. 3058/22.06.2006, nr. 3010/20.06.2006, nr. 2946/16.06.2006, nr. 2646/31.05.2006, nr. 2593/26.05.2006, nr. 1838/12.04.2006, nr. 2097/27.04.2006, nr. 2098/27.04.2006, nr. 1584/31.03.2006, nr. 813/21.02.2006, nr. 939/27.02.2006, nr. 3103/12.08.2005, nr. 2705/25.07.2006, nr. 2261/05.07.2005, nr. 2432/12.07.2005, nr. 2433/12.07.2005, nr. 2495/14.07.2005, nr. 2494/14.07.2005, nr. 2493/14.07.2005, nr. 2194/28.06.2005.
Debitoarea, prin semnarea extraselor de cont la data de 31.12.2005 și 31.12.2006, înregistrate la " " sub nr. 268/06.01.2006 și 32/23.02.2007, recunoaște debitul, care s-a redus datorită livrărilor de marfă ulterioare datelor menționate în extrasele de cont. Precizează recurenta că debitoarea a recunoscut în permanență debitele către ea și a motivat - de fiecare dată - că nu dispune de resursele financiare pentru a restitui sumele încasate în mod nejustificat.
Recurenta învederează că în cursul lunii septembrie 2008 aflat că " " a fost vândută de cei doi asociați și în luna august 2008, după ce anterior vânzării cei doi asociați au vândut toate bunurile mobile și imobile ale societății, evaluate la peste 1.800.000 lei, către o altă societate, la care sunt asociați și administratori cei doi, la prețul de 50.000 lei iar sediul societății a fost transferat, în aceeași perioadă, în localitatea,-, județul
Întrucât debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile de livrare a mărfii achitate prin ordinele de plată menționate anterior și nici nu a restituit aceste sume, creditoarea a emis la data de 24.09.2008 notificarea și convocarea la conciliere directă către " " care a fost înregistrată la. " și A-" sub nr. 419/25.09.2008 dar care a fost restituită cu mențiunea "societatea nu există la adresa indicată".
Față de împrejurările prezentate mai sus și luând în considerare că - din punctul său de vedere - " " se afla în încetare de plăți, nu mai are bunuri mobile sau imobile în patrimoniul său și nu a fost depus bilanțul pe anul 2007 în termenul prevăzut de lege, fapt care atrage sancțiunea dizolvării societății, iar societatea nu are sediul la adresa indicată la Oficiul Registrului Comerțului, arată creditoarea că a recurs la formularea prezentei cereri, pentru rezolvarea litigiului prin intermediul instanței de judecată.
În drept " " invocă dispozițiile art. 31 din Legea nr. 85/2006, arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest act normativ.
Intimata debitoare nu a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Majoritatea criticilor prezentate de recurentă se încadrează în punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă, dar acest text procedural nu este incident în cauză, atât timp cât judecătorul-sindic a interpretat și aplicat judicios dispozițiile legale relevante, mai precis art. 3 punctul 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, coroborat cu art. 379 Cod procedură civilă. Respingând solicitarea creditoarei - de deschidere a procedurii insolvenței " " - tribunalul a examinat cererea în ansamblul său, neputând fi reținută nepronunțarea în legătură cu unul dintre debite, și anume acela în lei. Instanța de recurs mai reține că acele critici care exced cadrului articolului 304 Cod procedură civilă - și care se examinează conform articolului 304 indice 1 Cod procedură civilă - se vădesc nefondate, situația de fapt constatată de judecătorul sindic - respectiv lipsa unei creanțe certe, ca premisă a deschiderii procedurii insolvenței intimatei - corespunzând dovezilor administrate.
Curtea de apel constată că - potrivit articolului 3 punctul 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței - prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile. Creanța certă nu este definită în text, dar legea insolvenței se coroborează cu Codul d e procedură civilă, care - în articolul 379 alineat (3) - stabilește că este certă creanța a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanând de la debitor sau recunoscute de cel din urmă.
În speță, instanța de control judiciar reține că - în pofida susținerilor recurentei - înscrisurile depuse - în copie - alăturat cererii de deschidere a procedurii insolvenței nu atestă caracterul cert al creanțelor pretinse, în lei și dolari USD. Chiar descrierea modului în care s-au desfășurat raporturile comerciale dintre părți, pe parcursul mai multor ani, conduce la concluzia necesității unei analize pe fond a pretențiilor reclamantei, cu administrarea de probe, care excedează sferei limitate a procedurii reglementate de Legea insolvenței. În lipsa uneia dintre condițiile din articolul 3 punctul 6 al Legii nr. 85/2006 (creanța certă) judecătorul sindic nu era ținut să se pronunțe asupra susținerilor vizând modificarea sediului debitoarei și nedepunerea bilanțului aferent anului 2007.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă curtea va respinge recursul, menținând sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea " " împotriva sentinței comerciale nr. 189/S/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - --- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași - judecător sindic:
15.12.2009
2 ex.
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Antoanela Susanu, Liliana
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
