Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 132/2008. Curtea de Apel Craiova

DOSAR NR-

(NUMĂR ÎN FORMAT 570/F/-)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIA NR. 132

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008

PREȘEDINTE: Nela Ochea

JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țăndăreanu

JUDECĂTOR 3: Ecaterina Moleanu

GREFIER - -

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta împotriva sentinței nr.599 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- (nr. în format 54/F/-) în contradictoriu cu debitoarea SC SRL prin lichidator

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă prin avocat și intimata debitoare SC SRL B prin avocat pentru lichidator

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;

Curtea constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul părților.

Avocat pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. Învederează că hotărârea este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 12 din 85/2006, fiind pronunțată de același judecător sindic după casarea cu trimitere spre rejudecare, și dispozițiilor art.208 pr.civ, raportul de expertiză fiind întocmit fără citarea părților, numai pe baza relațiilor oferite de lichidatorul judiciar, acesta fiind și titularul cererii de atragere a răspunderii administratorului. Nu s-a ținut seama de faptul că starea de insolvență a debitoarei s-a datorat pierderilor activelor, urmare a retrocedării acestora foștilor proprietari și nu ca urmare a săvârșirii faptelor prevăzute de art. 138 din /2006 de către recurentă. Totodată prin încheierea din 19.11.2007 judecătorul sindic a dispus în mod nelegal și netemeinic amendarea recurentei pentru neachitarea onorariului de expert, în condițiile în care aceste cheltuieli trebuiau avansate din fondul de lichidare al debitoarei.

Avocat pentru lichidator S, desemnat pentru intimata debitoare SC SRL B, solicită respingerea recursului. Susține că nu au fost încălcate dispozițiile art.12 din 85/2006 pentru că judecătorul sindic nu s-a pronunțat după casarea cu trimitere spre rejudecare asupra acelorași fapte prevăzute de art.138 din 85/2006. Susținerile recurentei că starea de insolvență se datorează altor cauze decât faptelor sale sunt nefondate, pentru că din actele dosarului rezultă că recurenta nu a ținut contabilitatea conform legii iar expertiza contabilă s-a efectuat cu respectarea cerințelor dispozițiilor art. 208.pr.civ. căci nu s-a impus citarea părților nefiind efectuată cercetare la fața locului. În legătură cu încheierea din 19.11.2007 prin care judecătorul sindic a dispus amendarea pârâtei pentru neachitarea onorariului de expert, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare, aceasta reprezentând sancțiuni procedurale.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Prin sentința nr.599 din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a admis acțiunea lichidatorului S pentru debitoarea SC SRL B împotriva administratorului social și în temeiul dispozițiilor art. 138 lit. d din Lege 85/2006 s-a dispus ca pasivul 666.801.000 lei să fie suportate de către pârâtă.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin Decizia nr. 107/2.02.2006 pronunțată în dosarul nr. 570/F/1/2005 al Curții de Apel Craiova s-a admis recursul administratorului social împotriva sentinței nr. 630/31.10.2005 pronunțată de Tribunalul O l în contradictoriu cu debitoarea SC SRL prin lichidator S, s-a casat sentința trimițându-se cauza spre rejudecare, întrucât s-a dispus antrenarea răspunderii administratorului social pentru fapta prevăzută de art. 137 lit.c din Legea 64/1995 R, deși sesizarea viza ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea unei contabilități în conformitate cu legea.

După rejudecare s-a dispus efectuarea unei expertize contabile de către expertul care a concluzionat că nu există documente justificative care să stea la baza operațiunilor înregistrate în notele de contabilitate, aferente perioadei iulie 2002 - ianuarie 2003 și înregistrate în nota de contabilitate din 30 iunie 2004, unele din formularele contabile nu sunt corect întocmite, nu există evidența sistematică în balanța din 31.12.2003, sumele nu sunt corect calculate, nerespectându-se conținutul balanțelor de reverificare, iar în balanța din 30.06.2004 nu există active imobilizate, deși în bilanțul contabil întocmit și depus la sunt înregistrate imobilizări corporale, în sumă de 88.281 lei, neefectuându-se inventarierea generală a patrimoniului.

Prin raportate la dispozițiile art. 6,7,11, 20,21 din Legea 82/1991 rezultă că în speță sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. d din Legea 85/2006, motiv pentru care cererea lichidatorului de antrenare a răspunderii materiale a administratorului social este întemeiată.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta și a criticat-o ca nelegală și netemeinică, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 1 și 9. pr.civ.

A susținut că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, fiind încălcate dispozițiile art. 12 din Legea 85/2006 raportat la art. 304 pct. 1 pentru că fiind o rejudecare a cauzei după casarea hotărârii în recurs, judecătorul sindic era incompatibil și nu mai putea judeca cererea de antrenarea răspunderii materiale a administratorului social.

Hotărârea este nelegală deoarece are la bază un act nul, respectiv raportul de expertiză contabilă întocmit de experta, cu încălcarea dispozițiilor art.208 pr.civ. raportat la art. 105. pr.civ. procedura de citare a pârâtei de către expertă nu a fost îndeplinită, iar pe de altă parte raportul a fost întocmit numai pe baza relațiilor oferite de lichidator care este și titularul cererii de atragere a răspunderii materiale a administratorului social.

A arătat că cea mai mare parte a documentelor se află în posesia administratorului social și deși a solicitat judecătorului sindic să pună în vedere lichidatorului să ridice arhiva și ștampila societății acesta nu s-a conformat, astfel că nu s-au avut în vedere toate actele societății din care rezultă că aceasta și-a încetat activitatea începând cu 30.06.2003, iar din copia registrului de casă rezultă că la data de 19.06.2002 exista un sold de 4.698.874 lei, contrar concluziilor raportului de expertiză.

Prin încheierea din 19.11.2007 judecătorul sindic a dispus în mod nelegal și netemeinic amendarea pârâtei cu 300 lei pentru neachitarea onorariului de expert, în condițiile în care acesta trebuia să fie suportat din fondul de lichidare iar pe de altă parte, sarcina probei revenea lichidatorului.

A solicitat instanței să constate că starea de insolvență a debitoarei s-a datorat pierderii activelor ca urmare a retrocedării activelor către vechii proprietari în baza hotărârilor judecătorești pronunțate în temeiul Legii 10/2001, contabilitatea fiind ținută în conformitatea cu legea.

Curtea va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Susținerea că s-au încălcat dispozițiile legale privind alcătuirea instanței este nefondată.

Astfel, potrivit art. 12 alin. 2 din Legea 85/2006 " dispozițiile art. 24 alin.1 din Codul d e Procedură Civilă privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătorului sindic care pronunță succesiv hotărâri în același dosar, cu excepția rejudecării, după casarea hotărârii în recurs".

de față nu se încadrează în excepția menționată întrucât prin Decizia nr.107/2.02.2006 a Curții de Apel Craiova stată în dosarul nr. 570/F/1/2005 s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare, pe motivul că judecătorul sindic s-a pronunțat în legătură cu săvârșirea de către administratorul social a unei fapte pentru care nu a fost sesizat, respectiv art. 137 lit. c din Legea 64/1995 R, și nu pentru art. 137 lit.d din aceeași lege devenit art. 138 lit.d din Legea 85/2006.

Față de cele arătate în mod corect pricina a fost soluționată de către același judecător sindic nefiind încălcat principiu "non bis in idem" ( a nu da de două ori același lucru), nu și-a spus părerea în legătură cu pricina care se judecă.

Ce-a de a doua critică cu privire la nelegalitatea sentinței recurate este de asemenea nefondată întrucât, potrivit dispozițiilor art. 208 alin.1 pr.civ. "dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin care poștală recomandată, cu dovada de primire." iar în cazul în speță, nu s-a efectuat o lucrare la fața locului ci numai analizarea actelor contabile ale societății debitoare și deci nu-i incumba expertului obligația de citare a părților.

Expertul a avut în vedere toate actele ce i-au fost puse la dispoziție de lichidator și în situația în care recurenta deținea și alte acte ale societății, avea posibilitatea să le depună la dosar (în condițiile în care pârâta a cunoscut că în cauză se efectuează o expertiză contabilă participând la dezbateri prin apărătorul ales).

De precizat că nici în recurs pârâta recurentă nu a depus acte cu care să demonstreze că situația de fapt este alta decât cea reținută de judecătorul sindic.

Mai mul prin încheierea din 8.10.2007 (fila 65 dosar) judecătorul sindic a pus în vedere lichidatorului să ia măsurile cuvenite în vederea soluționării cererilor recurentei existente la fila 17 dosar fond de predare a arhivei și ștampilei societății. Lichidatorul s-a deplasat la adresa indicată de recurentă și a constatat că recurenta pârâta nu mai locuiește la acea adresă, a făcut demersuri pentru aflarea domiciliului actul al acesteia la Direcția Județeană al Persoanelor a județului O (deși pârâta avea obligația aducerii la cunoștința instanței schimbarea de domiciliu). Cu adresa nr.4237/17.10.2007 Oac omunicat judecătorului sindic că recurenta pârâtă figurează cu aceleași date de domiciliu respectiv B,-, jud. Deci recurenta pârâtă a solicitat instanței obligarea lichidatorului de a se prezenta la domiciliul său pentru ridicarea actelor contabile însă cererea nu a fost onorată din vina acesteia căci nu a mai fost găsită la domiciliul respectiv, ceea ce denotă că cererea a făcut-o pro cauza. Așa cum s-a menționat mai sus nici în recurs nu a depus acte noi.

Susținerea că la data de 19.06.2002 societatea avea un sold de numai 4.698.874 lei și că în raport de aceasta concluziile expertului sunt eronate este nefondată căci într-o perioadă de un an (19.06.2002 - 30. 06.2003 când recurenta susține că a încetat activitatea) situația societății era normal să se schimbe. Așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă, există note de contabilitate pentru înregistrarea cronologică a operațiilor economice numai pentru perioadele ianuarie-iunie 2002 și pentru luna iunie 2004;operațiile economice care au avut loc în perioada iulie 2002-ianuarie 2003 se înregistrează în nota de contabilitate întocmită la 30 iunie 2004; nu există documente justificative care să stea la baza operațiunilor înregistrate în notele de contabilitate pentru unele operații economice; unele din formulele contabile nu sunt corect întocmite (vezi vânzarea mijloace fixe); nu există evidența sistematică, nefiind întocmite fișe de cont sintetice și analitice; există întocmite balanțe de verificare sintetice pentru perioada ianuarie 2002-iunie 2002 și luna decembrie 2001,2002 și balanța de verificare la 30 iunie, respectiv 31 decembrie 2003; în balanța de la 31 decembrie 2003 sumele nu sunt corect calculate; nu se respectă conținutul balanțelor de verificare( în primele două coloane deși se menționează total sume din balanța precedentă sunt înregistrate soldurile finale din balanța precedentă; în balanța întocmită la 30 iunie 2004 nu există active imobilizate, respectiv soldul acestora este zero, iar în bilanțul depus la sunt înregistrate "imobilizări corporale în sumă de 88281mii lei; neconcordanță există și la elementul stocuri.; nu există documente pentru efectuarea inventarierii generale a patrimoniului.

Din probele administrate rezultă că recurenta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea contabilității nr.82/1991,a făcut să dispară unele document contabile a ținut o contabilitate fictivă (și nedepunerea la dispoziția lichidatorului a tuturor documentelor de evidență contabilă ale societății pentru a fi analizate echivalează cu dispariția acestora sau cu inexistența unei evidențe contabile ținute în conformitate cu legea).În această situație există raport de cauzalitate între faptele descrise și starea de insolvență a societății și în mod corect judecătorul sindic a dispus antrenarea răspunderii materiale a recurentei. Susținerea recurentei că starea de insolvență s-a datorat ieșirii din patrimoniul societății a unor active importante, deci din motive neimputabile ei, respectiv restituirea acestora foștilor proprietari, nu a fost dovedită (și aceasta din motive imputabile recurentei care nu a depus toată documentația contabilă a societății).

Așa cum s-a menționat recurenta a criticat și încheierea din 19.11.2007 prin care a fost amendată cu suma de 300 lei însă la termenul respectiv părțile au depus concluzii asupra cauzei de față și s-a dispus amânarea pronunțării. Amendarea recurentei s-a dispus de către instanță prin încheierea din 26.03.2007 în temeiul dispozițiilor art. 108 pct.2 lit.b pr.civ. întrucât nu a achitat onorariul de expert iar potrivit art. 1085împotriva încheierii prevăzute la art. 108 pct.4 pr.civ. "cel obligat la amendă sau despăgubiri va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora". Deci această încheiere nu putea să fi atacată o dată cu fondul.

Astfel fiind în baza dispozițiilor art.312 pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta domiciliată în B,-, jud. O, împotriva sentinței nr.599 din 26 noiembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Olt în dosarul nr- (număr în format 54/F/-) în contradictoriu cu debitoarea SC SRL B prin lichidator S din S,-,.8C,.A,.4, jud.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 20 februarie 2008.

PREȘEDINTE,

- -

JUDECĂTOR,

- -

JUDECĂTOR,

- -

GREFIER,

- -

red.jud. /06.03.2008

jud.fond.

tehnored. /4ex

21 Februarie 2008

Președinte:Nela Ochea
Judecători:Nela Ochea, Nicoleta Țăndăreanu, Ecaterina Moleanu

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 132/2008. Curtea de Apel Craiova