Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 14/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 14/2009
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 3: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâtele și AVAS B împotriva Sentinței nr.528/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoara.
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru pârâta recurentă, lipsă fiind aceasta și celelalte părți.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care mandatara pârâtei recurente depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanța reprezentând taxa de timbru în original.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocat solicită în principal admiterea recursului declarat de pârâta pentru excepțiile invocate și pe cale de consecință să fie modificată hotărârea atacată în sensul înlăturării răspunderii personale recurentei pe care o reprezintă.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la ribunalul Hunedoara, fără cheltuieli de judecată.
Referitor la recursul declarat de AVAS, având în vedere excepțiile invocate, apreciază că este netemeinic și nelegal.
În ce privește fondul cauzei solicită admiterea acestuia.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
Constată că prin sentința nr.528/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoaras -a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC TRANS SRL H, în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006.
Prin aceeași sentință, s-a admis cererea de antrenare a răspunderii administratorilor și formulată de către lichidatorul judiciar și s-a dispus obligarea acestora în solidar la plata sumei de 165.395 lei.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a reținut că s-a vândut în cadrul procedurii falimentului toate bunurile debitoarei rămânând de recuperat suma de 165.395 lei.
Cât privește această din urmă sumă, datorată creditorilor potrivit tabelului s-a apreciat că reprezintă prejudiciul cauzat de către administratorii și pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit.e și f din Legea nr.85/2006 constând în aceea că aceștia nu au predat toată averea existentă în scriptele contabile ale societății, situație în care se apreciază că aceste bunuri au fost ascunse, precum și în aceea că aceștia au folosit sumele cuvenite bugetului de stat la finanțarea activității societății, ceea ce s-a dovedit însă a fi păgubitoare pentru societate și, în final pentru creditori.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs pârâta și AVAS
În recursul său pârâta invocă prescripția dreptului la acțiune al lichidatorului judiciar pentru antrenarea răspunderii sale la plata pasivului, cererea fiind formulată într-un termen de peste 6 ani față de data deschiderii procedurii insolvenței în prezenta cauză.
Se mai invocă faptul că judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra cererii de disjungere formulată de lichidator. De asemenea, că amânarea pronunțării din data de 30.04.2008 s-a făcut în ședință publică deși părțile nu au fost citate.
Pe fondul cauzei, apreciază că nu se face vinovată de faptele reținute în sarcina sa, mai ales că în realitate societatea a fost condusă de către celălalt administrator respectiv, care a și fost, de altfel cercetat în mai multe dosare penale.
În recursul său AVAS B apreciază că înainte de închiderea procedurii falimentului se impunea ca judecătorul sindic să desemneze un executor judecătoresc care să procedeze la executarea hotărârii privind atragerea răspunderii celor doi administratori pe baza tabelului creditorilor pus la dispoziție de către lichidatorul judiciar, toate acestea pe temeiul art.142 alin.1 și 2 precum și art.136 din legea nr.85/2006 și, de asemenea pe temeiul art.373/1 Cod pr.civilă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:
S-a reținut în cauză, în ce privește cererea de antrenare a răspunderii celor doi administratori, săvârșirea de către aceștia a faptelor prevăzute de art.138 lit.e din Legea nr.85/2006, respectiv că au deturnat și au ascuns o parte din activul societății precum și de art. 138 lit.g din același act normativ constând în aceea că au utilizat în interesul societății, pentru a-i întârzia insolvența, sumele de bani destinate plăților către bugetul de stat.
Este adevărat că, în caz de pluralitate de făptuitori, cazul în speță, răspunderea persoanelor vinovate de faptele prevăzute de art.138 lit.a - g din legea nr.85/2006 este solidară, această stare putând fi însă înlăturată în condițiile în care persoana în cauză face dovada că s-a opus actelor ori faptelor care au cauzat insolvența ori au lipsit la luarea deciziilor care au cauzat insolvența ( art.138 alin.4 din Legea nr.85/2006).
Aceeași solidaritate poate fi însă înlăturată și în situația în care persoana în cauză dovedește, ori din actele dosarului rezultă că faptele imputate au fost săvârșite de către alte persoane ( prezumate sau în stare de solidaritate).
Din acest punct de vedere, în legătură cu fapta prevăzută de textul art.138 lit. e din legea nr.85/2006, respectiv că administratorii pârâți au ascuns o parte din activele societății, se observă că unul dintre aceștia, respectiv a dat o declarație ( fila 70.III) în care arată că bunurile care lipsesc sunt deteriorate ori se află în alte locații.
Această declarație nu a fost urmată de cercetări în cauză, respectiv nu s- pentru a se afla locul unde acestea se află și nici care dintre acestea sunt degradate, așa cum se susține.
Numai după lămurirea acestor aspecte legate de lipsa bunurilor semnalate, despre care are cunoștință acest administrator, s-ar putea trece la soluționarea chestiunii legate de solidaritatea ambilor pârâți, cu excluderea recurentei în cazul în care vinovăția, pe baza probelor administrate, s-ar putea reține doar în sarcina pârâtului.
Aceasta cu atât mai mult, cu cât recurenta susține că, în realitate conducerea efectivă a societății a aparținut acestui din urmă pârât care a și fost cercetat penal pentru anumite fapte în legătură cu conducerea societății.
Așa fiind, cum aceste aspecte nu pot fi cercetate decât prin administrarea de probe urmează ca în temeiul art.312 alin.5 Cod pr.civilă să se admită prezentul recurs cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării se vor administra probe din care pe baza declarației pârâtului, să se constate dacă bunurile constatate lipsă de către lichidatorul judiciar se află într-adevăr și în alte locații și sunt sau nu degradate.
Se vor verifica, de asemenea afirmațiile recurentei legate de administrarea efectivă a societății doar de către pârâtul și de eventuale cercetări penale ale acestuia în legătură cu administrarea societății.
Cu ocazia rejudecării judecătorul sindic va avea în vedere inclusiv criticile formulate de recurenta în legătură cu fapta reținută în sarcina pârâților pe temeiul art.138 lit.f din Legea nr.85/2006 și, de asemenea criticile referitoare la prescripția dreptului la acțiune al lichidatorului judiciar.
În același timp, se vor avea în vedere criticile AVAS B în legătură cu sentința atacată, potrivit argumentelor invocate de aceasta în cererea de recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâta și AVAS B împotriva sentinței nr.528/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoara.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.01.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact./26.01.2009
Ex.- 3
Jud.fond
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă, Marius Irimie
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
