Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 144/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 144
Ședința publică de la 10 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent SC SRL și pe intimat SC SRL, intimat I, intimat I, intimat AVAS B, intimat SC SA, lichidator CENTRUL DE EXPERTIZĂ IN INSOLVENȚĂ, având ca obiect procedura insolvenței, împotriva sentinței comerciale numărul 392/S din 12.12.2006 a Tribunalului Iași - judecător sindic.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă dl.avocat pentru recurentul-creditor I (substituie titularul contractului de asistență juridică - dl.avocat ).
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen după repunerea pe rol;
- prin decizia nr. 63 din 31 ianuarie 2008 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, invocată de recurentul creditor, după care
Apărătorul recurentului-creditor precizează, la interpelarea instanței, că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
Dl. avocat pune concluzii de admitere a recursului, de modificare a hotărîrii instanței de fond în sensul atragerii răspunderii personale administratorilor societății debitoare, vinovați de acumularea debitelor acumulate de debitor și neachitate nici pînă acum. Aceștia sunt și, asociați, respectiv administrator, care au folosit bunurile și creditele societății în interes propriu, au ținut contabilitate fictivă, au deturnat și ascuns o parte din patrimoniul debitorului.
Dl. avocat mai susține că actualul administrator al intimatului-debitor este doar un interpus, folosit de cei doi asociați numiți mai devreme tocmai pentru a evita atragerea răspunderii personale. Noul administrator a intrat în această funcție cu puțin timp înainte de a se declanșa procedura falimentului împotriva debitorului
La interpelarea instanței, dl. avocat solicită și cheltuieli de judecată.
Declarînd închise dezbaterile, instanța rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 392/S/12.12.2006, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, s-a respins cererea reclamantului administrator judiciar "Centrul de Expertiză în Insolvență" I,-, pavilion L, cam. 5, avînd ca obiect stabilirea răspunderii personale a pîrîților și, domiciliați în I,- și, domiciliată în I,-, -A8,.3, parter, pentru pasivul debitoarei "" I,-.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, pentru a fi stabilită răspunderea patrimonială a persoanelor culpabile trebuie să se facă dovada atît a săvîrșirii de către acestea a vreuneia dintre faptele enumerate în art. 138 alin. 1 cît și a raportului de cauzalitate între săvîrșirea faptei și ajungerea debitorului - persoană juridică - în stare de insolvență.
În speță, administratorul judiciar se bazează pe o prezumție simplă atunci cînd invocă săvîrșirea faptei prev.de art. 138 alin.1 lit.d) de către cei trei pîrîți, dar se contrazice, înlăturînd, astfel, prezumția, cînd arată că a formulat plîngere penală.
Plîngerea penală fiind îndreptată doar împotriva unui fost administrator, prezumția de culpă civilă nu mai există împotriva celorlalți doi pîrîți. Însăși introducerea plîngerii penale conduce la concluzia convingerii intime a administratorului judiciar că actele contabile există (de altfel nu s-a indicat modalitatea concretă a săvîrșirii faptei în acțiunea de răspundere personală), dar că nu i-au fost puse la dispoziție cu rea-credință. Cu atît mai puțin s-a făcut dovada raportului de cauzalitate între fapta pîrîților și starea de insolvență.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, prin reprezentant legal, considerînd-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se susține că debitele acumulate de debitorul "" și neachitate s-au produs în perioada cînd și erau asociați, respectiv administrator prin folosirea bunurilor și creditelor persoanei juridice pe care o administrau în interes propriu; au făcut acte de comerț în interesul personal sub acoperirea persoanei juridice în sensul că aceștia încheiau contracte cu diverse firme iar banii îi încasau pe alte societăți aparținînd lor sau unor interpuși; au ținut contabilitate fictivă, pregătindu-și astfel terenul pentru a intra în procedura insolvenței, acumulînd debite către societăți comerciale și de stat, în fapt urmărind acest aspect; au deturnat și au ascuns o parte din patrimoniul efectuînd vînzări fictive și trecînd toți salariații de la o societate la altă societate, care nu avea debite și le aparținea tot lor sau unor interpuși.
Actualul administrator al societății, este un interpus, folosit de cei doi asociați inițiali tocmai pentru a evita atragerea răspunderii personale. Societatea a trecut în administrarea persoanei interpuse cu puțin timp înainte de declanșarea procedurii falimentului.
Față de motivele invocate se solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul stabilirii răspunderii personale a pîrîților, și pentru pasivul debitoarei
În drept se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 138 alin. 1 din. 85/2006.
Analizînd motivele de recurs și conținutul dosarului de fond atașat, instanța de recurs constată că recursul este nefondat.
În motivarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut că recurenta, prin reprezentant, a invocat ca motiv de recurs faptul că instanța de fond nu a avut în vedere că societatea debitoare a ajuns în stare de insolvență din cauza faptelor culpabile ale susnumiților și, care au avut calitatea de asociați în această societate și care au administrat activitatea acesteia; de asemenea o vină avînd, pe o anumită perioadă, și actualul administrator al societății administrator, fapte susținute ca încadrîndu-se în prevederile art. 138 alin.1 lit. a,b,d, și e din. 85/2006, însă fără să facă dovada în vreun mod că aceste activități culpabile ar fi fost săvîrșite de cei trei intimați.
De asemenea, din înscrisurile aflate la dosarul de fond nu rezultă cu certitudine că intimații, prin activitatea lor, au adus societatea în stare de insolvență, lipsind și legătura de cauzalitate dintre activitatea lor și efectul reprezentat de insolvența societății debitoare.
Astfel, în această situație de fapt, soluția instanței de fond apare ca fiind legală și temeinică, instanța de recurs urmînd să respingă recursul și să mențină sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge recursul formulat de " " I împotriva sentinței comerciale nr. 392/S din 12 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored. / 2 ex./ 02.04.2008
Tribunalul Iași - judecător sindic: G.
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi, Camelia Gheorghiu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
