Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 145/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 145
Ședința publică de la 10 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent, recurent și pe lichidator " LRJ " I, intimat CENTRAL -SA B, intimat -- SRL B, intimat PRIMARIA B, intimat BANCA COMERCIALA B, intimat V, intimat ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE B, intimat SC 2000 SRL, intimat, intimat AVAS B, având ca obiect procedura insolvenței - cerere de anulare transferuri de drepturi patrimoniale, împotriva sentinței civile numărul 349/F din 13 noiembrie 2007 Tribunalului Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă dl. avocat pentru recurentul, lipsind:
- intimat Creditor -
- intimat Creditor - ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE
- intimat Creditor - AVAS
- intimat Creditor - BANCA COMERCIALA
- recurent -
- intimat -
- intimat Creditor - PRIMARIA
- lichidator - " LRJ "
- intimat Creditor - CENTRAL -SA
- intimat Debitor - -- SRL
- intimat Creditor - SC 2000 SRL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 2-lea termen, termen acordat la solicitarea recurentei pentru apărare;
- între termene, recurentul a depus la dosar cererea de a i se dispune intimatului debitor să prezinte fișa mijlocului fix Renault 1.2 privind calculul valorii amortizate, după care
Apărătorul recurentului precizează, la interpelarea instanței, că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
concluzii de admitere a recursului formulat de pîrîtul, dl.avocat susține că hotărîrea instanței de fond este vădit netemeinică și vădit nelegală.
Hotărîrea nu este motivată în fapt, susține dl.av..
Cu privire la lipsa răspunsurilor la interogatoriu la instanța de fond, apărătorul recurentului apreciază că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu pîrîții și, atunci, nimeni nu poate interpreta aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau un început de dovadă în folosul părții potrivnice.
Cu privire la calitatea procesuală a terților dobînditori, dl.avocat consideră că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 80 alin. 1 lit. "d" din Legea insolvenței. Diferența vădită poate fi apreciată diferit. Este o noțiune subiectivă. Este vorba despre intenția terțului dobînditor care nu se materializează și nu se poate ști cum lichidatorul judiciar a apreciat că, în speță, terțul dobînditor (recurentul ) a fost de rea credință.
Valoarea de amortizare a autovehiculului, la data înstrăinării, nu era de 250 milioane lei ci de 210 milioane lei. Valoarea de piață a bunului era alta datorită uzurii fizice. Și valoarea de piață era de aproximativ 110 milioane, foarte aproape de suma plătită de recurentul.
Dar, așa cum a arătat mai înainte, hotărîrea recurată nu este motivată conform art. 261 Cod procedură civilă, susține apărătorul recurentului.
De asemenea, în cauză nu s-a dovedit că înstrăinarea bunului s-a făcut fraudulos sau că ar fi o discrepanță între prețul achitat de recurent și cel de piață.
Procedura de citare nu a fost legal îndeplinită la instanța de fond, susține dl.av., fapt ce va conduce la o soluție de casare și trimiterea cauzei spre rejudecare. Temeiul de drept: prevederile art. 80 din Legea 85/2006.
Pe de altă parte, acțiunea este formulată de lichidatorul judiciar cu depășirea termenului prevăzut de art. 81 din Legea -.
Recurentul a solicitat a se pune în vedere lichidatorului judiciar să depună la dosar fișa mijlocului fix achiziționat pentru a se constata valoarea reală. Dar nu s-a probat intenția recurentului-pîrît, care a achitat valoarea de piață la acel moment al bunului achiziționat.
Dl. av. mai solicită a se constata că la dosar există și un angajament de plată din care rezultă că administratorul societății debitoare, a încasat suma de 10.000 lei pe care nu a vărsat-o în casieria societății.
Conchizînd, dl.av. solicită admiterea recursului, casarea hotărîrii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru nelegala citare a părților la fond.
În cazul în care instanța nu va reține acest motiv, dl. avocat solicită a se reține că recurentul a fost de bună credință și că a plătit prețul cuvenit pentru autoturism.
Admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința civilă nr.349/F din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vaslui - Secția civilă s-a admis în parte acțiunea formulată de lichidatorul judiciar al debitorului SC SRL Bârlad, împotriva pârâților, și și s-a anulat actul de transfer al autoturismului Renault, pârâții fiind obligați, în solidar, să restituie averii debitorului valoarea bunului de la data transferului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- din data de 18 septembrie 2007, LRJ I, cu sediul social în I, B-dul -, --Y6, județul I, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SRL Bîrlad cu sediul în Bîrlad,-, bloc 4,. 127, județul V a solicitat anularea transferului patrimonial împotriva pârâților, cu domiciliul în municipiul T,-, -.2,.21, județul G, cu domiciliul în Bîrlad,-,.14,. E,. 127, județul V și cu domiciliul în Bîrlad,-, județul V, anularea actului de vânzare cumpărare a autovehiculului Renault 1.2. returnarea bunului la masa credală, inclusiv cu plata prețului valorii de folosință, sau plata actualizată a valorii de inventar a autovehiculului de la data operării actului de vânzare-cumpărare.
Prin acțiune, lichidatorul judiciar reclamant susține că pârâții și în calitate de administratori ai debitoarei, au înstrăinat în mod fraudulos numitului un autovehicul marca Renault, suma nu figurează în contabilitatea societății ca fiind plătită și respectiv încasată, actul de înstrăinare reprezentând o fraudare a drepturilor creditorilor de a se îndestula de la masa credală a falitei, în perspectiva iminenței declanșării stării de insolvență. Pentru acoperirea ilegalității actului de înstrăinare a bunului proprietatea societății, foștii administratori au întocmit și emis o factură fiscală pentru suma de 10.000 lei, unor terți, încărcând pasivul societății cu plata TVA, impozite.
Pârâții nu au făcut întâmpinare și nu s-au înfățișat la interogatoriu în fața instanței. Pârâtul recunoaște că actul este fictiv și că nu a cumpărat nimic și nu a plătit nici un preț ci numai a fost solicitat să intermedieze vânzarea.
Conform art. 149 din Legea insolvenței combinat cu art. 225 Cod procedură civilă dacă partea fără motive temeinice, nu se înfățișează la interogatoriu, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai un început de dovadă în folosul părții potrivnice.
Din aceste probe rezultă că autovehiculul a fost scos de către pârâți din patrimoniul debitorului fără a se încasa vreun preț, fraudându-se creditorii.
Legea insolvenței prevede:
Art. 79: "Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce ia judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii."
Art. 80: "(1) Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-s indic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin următoarele acte:
c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile; ".
Rezultă că acțiunea administratorului judiciar este fondată și justificată legal. Urmează a se admite acțiunea astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul formulat de cuprinde următoarea motivare:
Pârâții și nu au fost citați de către judecătorul sindic, și firește că aceștia nu și-au putut face apărarea și administra dovezi pentru respingerea acțiunii în anularea transferului patrimonial formulată împotriva lor și a recurentului.
Sentința civilă nr.349/F nu este motivată în fapt și este rezultatul unei greșite interpretări a probelor.
Între SC SRL și recurent nu a intervenit nici un act de înstrăinare a autovehiculului menționat și în consecință lichidatorul nu poate invoca art.80 din Legea 85/2006 în acest sens.
Din înscrisul intitulat "angajament de plată" și semnat de către pârâtul reiese fără echivoc că acesta a încasat prețul autovehiculului, respectiv 10.000 lei, dar nu i-a vărsat în casieria societății.
Nu a recunoscut recurentul nicicând, așa cum greșit a reținut tribunalul în considerente, că actul este fictiv în realitate neexistând nici un fel de act între societatea în insolvență și el.
Având în vedere că valoarea amortizată a autovehiculului a fost de 12.600 lei, la data transferului de drepturi patrimoniale, apreciază recurentul că nu sunt aplicabile dispozițiile art.80 alin.(1) lit. "acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile", deoarece prețul plătit este foarte apropiat de valoarea de inventar. Diferența de 2.600 lei dintre valoarea de inventar de 12.600 lei și prețul înstrăinării, respectiv 10.000 lei nu este de natură a produce suspiciuni cu privire la sustragerea bunului de la urmărirea creditorilor, deoarece se încadrează în marja de negociere și variația pieței.
Precizează recurentul că nu a cumpărat nicicând autoturismul de la SC SRL, ci s-a obligat față de aceasta "contra unui comision" să-i găsească client pentru autovehicul.
Din probele administrate în cauză reiese fără putere de tăgadă că societatea în insolvență nu a efectuat nici un transfer patrimonial către acesta, cu atât mai puțin unul fraudulos.
Recursul formulat de cuprinde următoarea motivare:
Un prim motiv de recurs vizează modul de citare a recurentei și mai exact lipsa de procedură cu aceasta, la termenul la care s-a judecat cererea lichidatorului judiciar, fiind de fapt și singurul termen.
Recurenta nu a fost legal citată pentru termenul fixat pentru judecarea acestei cereri și nu rezultă că ar fi fost citată cu mențiunea "personal la interogatoriu", cum se reține în motivarea hotărârii recurate.
Un alt motiv de recurs vizează modul în care instanța a obligat în solidar recurenta alături de ceilalți pârâți la plata autoturismului Renault.
În primul rând această situație a fost clarificată de lichidatorul judiciar, care are angajamentul luat de la administratorul societății debitoare, în care acesta se angajează că achite contravaloarea acestui autoturism asumându-și responsabilitatea pentru vânzarea acestuia.
În mod cu totul eronat se reține în motivarea hotărârii instanței de fond că recurenta împreună cu pârâtul a înstrăinat fraudulos autoturismul către pârâtul, fapt ce reprezintă o fraudare a drepturilor creditorilor.
În primul rând înstrăinarea nu s-a făcut în mod fraudulos.
Hotărârea instanței de fond nu a motivat în fapt hotărârea conform dispozițiilor art.261 din Codul d e procedură civilă.
Se reține că temeiul de drept este cel prevăzut de art.80 alin.(1) lit. C) din Legea 85/2006, adică "acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile".
Condițiile de admisibilitate pentru o asemenea acțiune nu sunt îndeplinite în cazul nostru.
Astfel, în primul rând această acțiune trebuia introdusă în termenul prevăzut de art.81 din Legea 85/2006. Astfel:
"acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale la care se referă art.79 și 80 poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de 1 an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art.20 alin.(1) lit. b) (întocmirea raportului), dar nu mai târziu de 18 luni de la deschiderea procedurii".
Față de acest termen imperativ, acest termen este depășit și cere ca acțiunea să fie respinsă pe motivul tardivității.
Instanța de fond nu analizează acest aspect în motivarea hotărârii.
O altă condiție de admisibilitate a unei asemenea cereri este aceea de a stabili intenția tuturor părților implicate în fraudarea creditorilor.
Această condiție nu este îndeplinită, pârâtul nu a fost prezent în instanță și nu a făcut nici un fel de afirmații, și mai mult de atât o simplă afirmație nu poate forma convingerea instanței că a fost dovedită înțelegerea tuturor debitorilor de a frauda creditorii, cu atât mai mult cu cât pârâții și nu au fost prezenți în instanță, nefiind legal citați.
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Sunt nefondate toate susținerile din cererile de recurs cu referire la nelegala citare a recurenților și, precum și a pârâtului în fața primei instanțe, la termenul la care s-a judecat cererea lichidatorului judiciar de anulare a transferului patrimonial. Astfel, așa cum rezultă din procesele-verbale de îndeplinire a procedurii de citare cu (33 dosar), (34 dosar) și (35 dosar), pentru termenul din 6 noiembrie 2007, când au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei, aceste părți au fost legal citate, în conformitate cu dispozițiile art.88 și art.92 Cod procedură civilă, prin afișare. De asemenea, prima instanță a amânat pronunțarea pentru ca pârâții să poată depune concluzii scrise.
Sunt, de asemenea, nefondate și criticile aduse sentinței recurate care vizează nemotivarea acesteia. În acest sens, Curtea reține că în aprecierea caracterului legal și fondat al cererii de anulare a transferului patrimonial, judecătorul-sindic a avut în vedere toate aspectele de fapt și de drept deduse judecății.
Curtea reține caracterul nefondat și al criticilor referitoare la tardivitatea introducerii prezentei acțiuni, în condițiile în care recurenta s-a rezumat numai la a indica textele legale care prevăd termenul în care poate fi introdusă o astfel de acțiune și fără indicarea în concret, în opinia acesteia, a datei de la care începe să curgă prescripția.
Pe fondul cauzei, se reține că prima instanță a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză, iar prin concluziile scrise (41 dosar), recurentul-pârât arată că nu a cumpărat autoutilitara de la reclamantă și că, în consecință, nu s-a născut nici o obligație bănească față de aceasta, ceea ce echivalează cu lipsa oricărui transfer de drepturi patrimoniale între reclamantă și acesta.
Așa fiind, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile de față și va menține ca legală și temeinică hotărârea recurată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de și împotriva sentinței civile nr.349/F din 13.11.2007 a Tribunalului Vaslui - judecător sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
--
30.IV.2008.-
2 ex.-
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi, Camelia Gheorghiu
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 269/2009.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
