Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1530/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1530
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea A împotriva sentinței comerciale nr. 1676 din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se constată că la data de 24 noiembrie 2009 intimată a depus la dosar o cerere de amânare pentru pregătirea apărării.
Văzând că potrivit art. 156 din Codul d e procedură civilă, instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată, iar cererea de amânare nu îndeplinește exigențele acestui text de lege, partea fiind citată cu exemplarul doi al recursului încă din data de 9 octombrie 2009, Curtea apreciază că solicitarea intimatei nu este întemeiată, sens în care o respinge și, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului, rămânând în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1676 din 29 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada respins acțiunea formulată de creditoarea A în contradictoriu cu debitoarea având ca obiect deschiderea procedurii reglementată de Legea nr. 85/2006.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în baza unor înțelegeri anterioare, recunoscute de ambele părți, creditoarea a emis factura fiscală nr. -/06.11.2006 pentru suma de 14.749,56 lei. Întrucât prin contestația formulată debitoarea invocă neexecutarea de către creditor a obligațiilor asumate, contestând totodată semnătura de pe factură, judecătorul-sindic a apreciat că soluționarea acestor aspecte excede cadrului procesual instituit de Legea insolvenței, pentru stabilirea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței fiind nevoie de administrarea de probe în condițiile dreptului comun.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs creditoarea A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea hotărârii atacate și deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, în mod eronat tribunalul respingându-i cererea introductivă ca nefondată cu motivarea că creanța reclamată nu ar fi certă, lichidă și exigibilă.
Astfel, contractul de vânzare-cumpărare nr. 37/08.11.2006 a fost semnat și ștampilat de societatea debitoare și nu a fost contestat de către aceasta. Factura fiscală nr. -/06.11.2006, în valoare de 14.749,56 lei, atașată acțiunii introductive, a fost emisă în baza convenției menționate și ea poartă aceeași semnătura cu cea de pe contract. Ca atare, intimata este debitoare față de recurentă cu suma de 14.749,56 lei, care constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Conform dispozițiilor art. 379 din. 3 din Codul d e procedura civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creanța este lichidă, în sensul prevăzut de alin. 4 al aceluiași articol, când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau al altor acte autentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală. În ceea ce privește caracterul exigibil, o asemenea condiție este îndeplinită prin ajungerea la scadență, potrivit stipulațiilor din contract, și anume: "s-au scurs 30 de zile de la data emiterii facturilor".
Prezumția stării de insolvență reiese din art. 3 lit. a) din Legea nr. 85/2006, care arată că insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori. Singura dovadă care ar putea înlătura prezumția legală de insolvență ar fi prezentarea de către debitoare a unui extras de cont din care să rezulte că aceasta ar deține lichidități care să acopere creanța pretinsă de creditoare. În speță, neplata datoriei se datorează lipsei de lichidități a intimatei. În concluzie, creditoarea susține că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă, mai veche de 30 de zile, impunându-se admiterea recursului său.
Examinând recursul declarat de creditoarea A, în conformitate cu prevederile art. 304 și 3041, coroborat cu art. 312 din Codul d e procedură civilă, prin prisma excepției de tardivitate ridicată din oficiu de către instanță la termenul de judecată din 24 noiembrie 2009, Curtea constată că acesta este tardiv introdus, motiv pentru care îl va respinge ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 301 din Codul d e procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, dispozițiile art. 284 alin. 2-4 aplicându-se în mod corespunzător.
În speță, fiind vorba despre un litigiu comercial având ca obiect procedura insolvenței, termenul de recurs este cel reglementat de art. 8 din Legea nr. 85/2006, modificată, în conformitate cu care urtea de apel va fi instanță de recurs pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11, termenul de recurs fiind de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Cum împotriva hotărârilor judecătorului-sindic prin care se soluționează cererile creditorilor având ca obiect deschiderea procedurii de executare colectivă Legea nr. 85/2006 nu prevede un alt termen de recurs, este evident faptul că asemenea hotărâri pot fi atacate de părțile implicate în proces și nemulțumite de soluția instanței numai cu recurs și doar în termen de 10 zile de la comunicare, ceste dispoziții legale fiind imperative, neputându-se deroga de la aplicarea lor.
Este de menționat că, potrivit celor înscrise în art. 103 din Codul d e procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Din actele dosarului rezultă fără putință de tăgadă că hotărârea instanței de fond, ce a fost pronunțată în data de 29 iunie 2009, fost comunicată recurentei la 30 iulie 2009 (fila 105 dosar de fond), ceea ce înseamnă că termenul până la care partea putea formula recurs s-a împlinit la 10 august 2009, nerespectarea termenului de 10 zile de la comunicarea hotărârii primei instanțe pentru declararea acestei căi de atac atrăgând decăderea din dreptul de a mai fi analizate de către instanța de control judiciar criticile aduse sentinței atacate.
Cum creditoarea Aad epus cererea sa de recurs la un oficiu poștal abia în data de 12 august 2009 (fila 10 dosar de recurs), peste termenul de 10 zile prevăzut de art. 8 din Legea nr. 85/2006, modificată, calea de atac promovată de această parte este tardivă, urmând să fie respinsă ca atare, conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea A împotriva sentinței comerciale nr. 1676 din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - 09.12.2009
Tehnored. - 10.12.2009/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător-sindic:
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba Bela Nasz
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
