Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1532/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIE Nr. 1532

Ședința publică de la 13 2008

PREȘEDINTE: Mariana Moț

JUDECĂTOR 2: Tudora Drăcea

JUDECĂTOR 3: Maria Necșulescu

Grefier

Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții, domiciliat în Tg. J,- G și, domiciliat în Tg. J, str. -,. 25,.1,.35 G împotriva sentinței nr.923 din 4 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr- - nr. format vechi -, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL TG.J prin lichidator TG.J, cu sediul în Tg. J,- și intimații pârâți, cu domiciliul în Tg. J,. 2,. 23 G și -, cu domiciliul în Tg. J,-

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât personal, recurentul pârât personal și asistat de avocat -. și intimata debitoare prin lichidator, reprezentat de delegat -. și intimata, lipsind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care intimata depune concluzii scrise la care se află un set de înscrisuri, câte un exemplar fiind comunicat părților prezente care nu solicită amânarea cauzei în vederea observării.

Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului:

Avocat. pentru recurentul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea cererii de antrenare a răspunderii, susținând că în cauză nu există dovezi din care să rezultă că acesta și-a însușit suma de 150.000 lei rezultată din vânzarea sediului societății debitoare.

Recurentul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea cererii formulată de lichidatorul judiciar susținând că nu se poate atrage răspunderea administratorilor pentru o sumă mai mare decât pasivul societății.

Intimata solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea cererii formulată de lichidatorul judiciar.

Reprezentantul lichidatorului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond care în mod corect a reținut faptul că administratorii sociali au înstrăinat imobilul din patrimoniul debitoarei, iar prețul nefiind înregistrat în contabilitate a fost însușit de recurenți. Totodată, învederează că în raportul final al creanțelor vor exista înscrise mai multe creanțe, astfel încât susținerile recurenților cu privire la cuantumul sumei pentru care ar trebui să fie antrenată răspunderea sunt neîntemeiate.

În replică, avocat susține că la masa credală a debitoarei nu există înscrisă decât o singură creditoare cu suma de 28.705,71 lei, astfel încât numai pentru această sumă trebuia antrenată răspunderea.

CURTEA

Asupra recursului de față constată următoarele:

Prin sentința nr. 923 din 4 iunie 2008, pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Gorj în dosarul nr- (număr în format vechi -) s-a admis în parte cererea de antrenare a răspunderii materiale formulată de lichidatorul judiciar Tg.J, desemnat să administreze procedura falimentului SC SRL Tg. J, în contradictoriu cu pârâții, și și creditorii Tg.J, ITM G si AVAS B, în sensul că au fost obligați pârâții, și, in solidar, la plata către averea debitoarei sumei de 150.000 lei.

Totodată, a fost respinsă cererea față de pârâta .

Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic reținut că prin raportul nr. 1287 din 13 februarie 2008, lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC SRL, a solicitat antrenarea răspunderii materiale celor patru asociați ai debitoarei, și pentru suma totală de 179.356 lei.

In ședința publică din 13 februarie 2008, s-a dispus de judecătorul sindic ca lichidatorul judiciar să precizeze exemplificativ starea sumelor indicate în cererea de antrenare, iar prin raportul nr. 1318 din 27 februarie 2008, lichidatorul judiciar a precizat că după examinarea documentelor contabile depuse de către administratorii sociali ai debitoarei, a reieșit că unele sume nu se regăsesc in contabilitate, suma de 150.000 lei - sumă care reiese din vânzarea sediului societății conform convenției încheiate de administratorii sociali ai debitoarei și Al- și.

Judecătorul sindic a reținut că administratorii sociali ai debitoarei au încheiat cu Al- și contractul de vânzare - cumpărare menționat prin care au vândut imobilul situat in Tg. J, str. -. B, nr. 7, jud. G, cu suma de 120.000 lei,iar conform chitanței nr. -, cumpărătorul Al- mai plătit in contul acelui imobil vândut suma de 30.650 lei și că, în urma analizei evidenței contabile debitoarei lichidatorul judiciar a constatat că suma de 150.650 lei, nu se regăsește in contabilitatea debitoarei.

Astfel, în temeiul art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 și a probelor administrate, instanța de fond a reținut culpa pe de parte a asociatului care și-a însușit suma de 150.000 lei, iar pe de altă parte a administratorilor sociali ai debitoarei, și, care au permis însușirea acestei sume de către asociatul, fără acte justificative, înlăturând susținerile acestuia ca nefondate.

Totodată, judecătorul sindic a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cumulative ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999 civil, respectiv prejudiciul creat creditorilor, fapta ilicită a pârâților menționați anterior, culpa acestora, precum și raport de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciul creat.

Cererea reclamantului cu privire la pârâta a fost respinsă cu motivarea că, pe de parte aceasta nu este administrator al societății debitoarei sau un alt organ de conducere al debitoarei - astfel cum rezultă din certificatul emis de ORC, iar pe de altă parte nu s- dovedit nici faptă ilicită a acesteia in determinarea stării de insolvență a debitoarei.

Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs pârâții și.

Astfel, recurentul susține că instanța de fond a apreciat greșit actele deduse judecății deoarece prin memoriul nr. 913 din 9 2007 a arătat că societatea îi datora suma de 150.000 lei, sumă ce reprezintă aport personal în firmă și nicidecum că ar fi recunoscut însușirea acestei sume.

Recurentul, prin recursul promovat susține că suma maximă pentru care se putea antrena răspunderea materială este de 28.705,71 lei, deoarece totalul masei pasive se ridică la această sumă conform tabelului definitiv consolidat și deci cererea lichidatorului pentru o sumă mai mare este nejustificată.

Prin întâmpinare lichidatorul judiciar al debitoarei a cerut respingerea recursurilor și menținerea hotărârii, arătând că cei patru asociați au fost de acord cu vânzarea activului deținut de SC SRL TG. J după care s-au încheiat tranzacții cu titlu personal între cei doi asociați și, cu acordul tacit al celorlalți asociați - și, că aceștia au fost de rea credință întrucât au refuzat sistematic să prezinte documentele financiar-contabile corespunzătoare.

A mai arătat cu privire la suma de 150.000 lei că pârâții au achiesat la tranzacția cu titlu personal, fie direct, fie implicit, sumă care a fost încasată de firma debitoare, dar nu a fost evidențiată în contabilitate.

Lichidatorul a depus și concluzii scrise, arătând că cei în cauză trebuie să răspundă față de societate și din acest punct de vedere se impune concluzia că răspunderea se întinde nu numai la creanțele din tabelul definitiv, ci la întreaga sumă retrasă din societate, adică pentru suma de 150.000 lei.

Analizând recursurile prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că este nefondat recursul declarat de recurentul pârât.

Susținerile recurentului, că societatea îi datora suma de 150.000 lei ca aport personal în firmă și că prin memoriul dat a explicat acest lucru și nicidecum nu a recunoscut că și-a însușit suma de mai sus, nu sunt de natură să înlăture răspunderea acestuia în temeiul art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.

Probele cauzei confirmă situația că suma de 150.000 lei rezultată din vânzarea unui imobil din patrimoniul debitoarei nu a fost înregistrată în contabilitate, după cum nici una din operațiunile invocate de recurent cu sumele pe care acesta le-ar fi suportat, plătit drept aport personal la capitalul social al societății.

În asemenea condiții, chiar dacă ceilalți asociați au fost de acord cu predarea sumei în contul aportului adus în societate de recurentul, atâta vreme cât operațiunile invocate nu au fost înregistrate în contabilitatea societății și nu sunt operațiuni legale în sensul Legii contabilității, însemnează că acesta și-a însușit suma nelegal și deci fapta se încadrează în prevederile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, în sensul că a folosit creditele persoanei juridice în folosul propriu.

În ceea ce privește recursul declarat de recurentul, acesta se constată a fi fondat pentru următoarele:

Potrivit art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune la cererea administratorului sau lichidatorului, ca o parte din pasivul debitorului ajuns în stare de insolvență să fie suportat de membrii organelor de conducere, precum și orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență.

În cazul în speță pasivul debitorului persoană juridică este în sumă de 28.705,75 lei rezultat din însumarea cererilor de creanță ale debitorilor Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tg. J, Inspectoratul Teritorial d e Muncă G și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS B și deci pentru această sumă trebuie dispusă antrenarea de răspundere a pârâților.

Și cum judecătorul sindic prin sentința recurată a obligat pe pârâți la o sumă mai mare decât cea rezultată ca pasiv al debitoarei, însemnează că sentința este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale (art. 138 (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței).

Susținerile lichidatorului că antrenarea de răspundere se poate face pentru o sumă mai mare decât pasivul debitoarei se va respinge neavând suport legal, de vreme ce, așa cum s-a arătat mai sus, legiuitorul a prevăzut în mod expres la art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 că antrenarea de răspundere se poate face la nivelul pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență.

Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 312 (1) Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul și va admite recursul declarat de pârâtul, va modifica sentința în sensul admiterii în parte a cererii de antrenare răspundere și obligării în solidar a pârâților, și la 28.705,75 lei, reprezentând pasivul debitoarei.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâtul domiciliat în Tg. J, str. -,. 25,.1,.35 împotriva sentinței nr.923 din 4 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr- - nr.format vechi -, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL TG.J prin lichidator TG. cu sediul în Tg. J,- și intimatul pârât cu domiciliul în Tg. J,. 2,. 23 și domiciliată în Tg. J,-

Admite recursul declarat de pârâtul domiciliat în Tg. J,- G, împotriva aceleiași sentinței.

Modifică sentința nr.923 din 4 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în sensul că admite cererea de antrenare răspundere în parte și obligă pârâții, și la 28.705,75 lei în solidar, reprezentând pasivul debitoarei.

Menține restul dispozițiilor sentinței nr.923 din 4 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 13 2008.

Președinte,

Judecător,

Judecător,

Grefier,

14 2008

Jud. red. NM/5 ex.

Tehnored. DM / 15.12.2008

Jud. sindic:

Președinte:Mariana Moț
Judecători:Mariana Moț, Tudora Drăcea, Maria Necșulescu

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1532/2008. Curtea de Apel Craiova