Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1531/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1531
Ședința publică de la 13 2008
PREȘEDINTE: Mariana Moț
JUDECĂTOR 2: Tudora Drăcea
JUDECĂTOR 3: Maria Necșulescu
Grefier
Pe rol judecarea recursurilor declarate de creditoarele AVAS B și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C împotriva sentinței nr.646 din 22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr- - nr.format vechi -, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL J/- CF - prin lichidator TG
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.646/22.04.2008 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Gorj, în dosarul nr- (număr în format vechi -), s-au respins obiecțiunile formulate de creditoarea - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, la raportul final întocmit de lichidatorul judiciar Tg. J, pentru debitoarea SC SRL, s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar, s-a închis procedura falimentului debitoarei și s-a dispus radierea debitoarei de la registrul comerțului.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că prin sentința nr.383 din 29 oct.2004 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL, au fost vândute bunurile debitoarei și s-au repartizat către creditori următoarele sume: 7.020,76 lei către C, 34.815,7 lei către DGFP G, 377.901,54 lei către BCR - Sucursala
S-a constatat că prin Decizia nr.1314/08.10.2007 a Curții de APEL CRAIOVAs -a admis recursul împotriva sentinței nr. 16/19 ianuarie 2007 care a fost modificată în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a fostului administrator.
Prin încheierea din 11 martie 2008, s-au aprobat raportul final și situațiile financiare, constatându-se că nu s-au formulat obiecțiuni, deși creditorii au fost notificați. După pronunțarea acestei hotărâri s-au înregistrat obiecțiunile formulate de creditorul C, care a învederat că lichidatorul judiciar nu a efectuat demersuri pentru punerea în executare a sentinței de antrenare a răspunderii administratorului social, că nu au fost identificate toate conturile, că din raportul final nu rezultă situația bunurilor debitorului.
Judecătorul sindic a apreciat că persoanele interesate, respectiv creditorii pun în executare sentința de antrenare și nu lichidatorul, potrivit art.142 alin.2 din Legea 85/2006, care prevede că după închiderea procedurii, sumele obținute din executare se repartizează de executorul judecătoresc conform tabelului definitiv consolidat de creanțe.
Lichidatorul a răspuns obiecțiunilor, iar judecătorul sindic a constatat că nu au fost depuse în termenul legal, cu 5 zile înaintea datei convocării, iar cu privire la temeinicia acestora, s-a constatat că a fost notificată creditoarea cu privire la fiecare măsură a lichidatorului și nu a contestat inventarierea, evaluarea bunurilor și nici contractele încheiate.
Lichidatorul judiciar a formulat cerere de închidere a procedurii care a fost comunicată creditorilor.
Împotriva sentinței au declarat recurs creditoarele AVAS B și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE
AVAS Baa rătat că a preluat de la CAS G, prin Protocolul nr.4/23.02.2004, creanța aferentă debitoarei SC SRL în cuantum de 31.585,35 RON, care nu a fost recuperată, că cererea de închidere a procedurii a fost admisă fără ca toți creditorii să fi fost introduși în cauză și citați, fiind incidente dispozițiile art.105 pr.civ.
S-a invocat că hotărârea de închidere a procedurii a fost dată fără ca părțile să fie legal citate, recurenta fiind în imposibilitatea formulării oricăror cereri și apărări, că reprezintă interesele statului român, care este prejudiciat prin închiderea procedurii, că nu a fost înștiințată de stadiul procedurii, de desfășurarea efectivă a acesteia, de eventualele distribuiri efectuate în cauză, iar prin radierea societății s-a înlăturat orice posibilitate de recuperare a creanței.
Creditorul Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C în recursul declarat a invocat netemeinicia și nelegalitatea hotărârii.
S-a susținut că procedura de faliment nu trebuia închisă, în condițiile în care lichidatorul nu a îndeplinit toate obligațiile legale, cum ar fi efectuarea demersurilor pentru aflarea bunurilor debitorului care s-au transmis fraudulos unor terțe persoane și recuperarea acestora prin formularea unor acțiuni de anulare a transferurilor patrimoniale.
S-a invocat încălcarea dispozițiilor art.129 din legea 85/2006, constând în aceea că procedura a fost închisă fără ca raportul final să fi fost depus.
În cauză nu există dovezi că toate bunurile au fost lichidate, nu s-a depus un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență.
Pe de altă parte, recurenta a invocat că din cuprinsul raportului final nu rezultă că lichidatorul a depus toate diligențele pentru aflarea conturilor bancare, pentru a indisponibiliza sumele ce s-ar fi aflat în acestea, singura bancă ce a oferit informații, fiind BRD
De asemenea, din raport nu rezultă care este situația juridică a bunurilor inventariate la 27-28.11.2004 (mijloace auto, utilaje), că raportul menționează bunurile trecute în procesul verbal din 28.11.2004, însă nu s-au întreprins demersuri pentru a se stabili cu exactitate dacă terenul din punctul este proprietatea societății debitoare, nu s-au indicat sumele obținute din contractele de locațiune încheiate în timpul procedurii și destinația acestora, respectiv dacă au fost distribuite creditorilor.
Nu sunt precizate bunurile care au făcut obiectul vânzării la licitație către SC COM SRL, pentru a se demonstra că au fost înstrăinate toate bunurile aparținând debitoarei.
Pe de altă parte, s-a arătat că nu s-au făcut demersuri pentru executarea silită a hotărârii de antrenare a răspunderii, iar considerentele instanței în sensul că nu a contestat măsurile lichidatorului pe perioada derulării procedurii sunt eronate, deoarece în afara raportului final -celelalte rapoarte de evaluare, de activitate, actele de vânzare a bunurilor, nu i-au fost comunicate.
Recurenta și-a încadrat criticile formulate în motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și pct.9 pr.civ. și art.3041pr.civ.
Recursul declarat de AVAS B este inadmisibil, iar recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C este nefondat.
Legea 85/2006, art.3 pct.7 definește creditorul ca fiind persoana fizică sau juridică ce deține un drept de creanță asupra averii debitorului și care a solicitat expres înregistrarea creanței în tabel, iar potrivit pct.8 al aceluiași articol, creditorul îndreptățit să participe la procedură este cel ce a formulat și i-a fost admisă, total sau în parte, o cerere de înregistrare a creanței în tabel și care are dreptul de a participa la orice procedură reglementată de legea insolvenței, care include în mod evident și dreptul de a formula recurs împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic.
Recurenta AVAS a invocat că nu a fost introdusă în cauză și citată, însă din raportul final reiese că acest creditor a fost notificat prin adresa nr.1932/16.06.2004, iar publicitatea deschiderii procedurii ( care este anterioară intrării în vigoare a Legii 85/2006) s-a realizat prin anunțul publicitar din din 06.07.2004 și evident, prin mențiunile făcute la Registrul Comerțului.
Așadar, câtă vreme recurenta AVAS nu și-a declarat creanța și nu figurează în tabelul creditorilor nu este îndreptățită să declare recurs, întrucât numai părțile pot exercita calea de atac, nu și terții cum este cazul AVAS în speța de față, situație în care recursul său este inadmisibil.
Recursul creditorului C este nefondat, pentru următoarele considerente:
Criticile formulate în recurs vizează în principal, aspectele invocate în obiecțiunile la raportul final, care a fost aprobat prin încheierea nr.335/11.03.2008 și care, potrivit rezoluției de pe obiecțiuni (fila 57 dosar fond), au fost depuse la dosar după pronunțare, astfel că nu au făcut obiectul cercetării judecătorului sindic cu ocazia aprobării raportului final.
Obiecțiunile se formulează la raportul final, astfel că acestea trebuiau analizate concomitent cu aprobarea raportului și nu ulterior. În cazul când acest lucru nu se realizează, din motive diverse, creditorul are posibilitatea exercitării recursului pentru analizarea legalității și temeiniciei hotărârii de aprobare a raportului, calea de atac nefiind condiționată de formularea obiecțiunilor.
Încheierea nr.335/11 martie 2008 a fost publicată în I nr.1347/07 aprilie 2008 și nu a fost recurată, cele stabilite în această hotărâre intrând în autoritatea lucrului judecat.
Prin urmare, odată aprobat raportul final și situațiile financiare printr-o hotărâre irevocabilă, judecătorul sindic nu mai trebuia să analizeze obiecțiunile la raport.
Unele critici constituie speculații teoretice, în lipsa menționării unor dovezi concrete, cum ar fi neidentificarea unor eventuale transferuri frauduloase și neformularea acțiunilor de anulare a acestora.
Alte critici sunt contradictorii, astfel s-a susținut că nu s-a depus raportul final, ca apoi să se critice conținutul acestui raport.
Din raportul final aprobat prin hotărâre irevocabilă, rezultă că în cauză s-a întocmit un raport amănunțit, iar o astfel de critică nici nu se poate face la măsura de închidere a procedurii, având în vedere că raportul amănunțit trebuie întocmit în 60 de zile de la desemnarea administratorului judiciar, deci în faza de început a procedurii, potrivit art.20 alin 1 lit.b din lege.
Raportul final este amplu și prezintă toate etapele procedurii ce s-a derulat pe o perioadă de mai mult de 4 ani, arătându-se că au fost notificate băncile la care debitoarea avea conturi, că a fost vândut patrimoniul în bloc la licitație publică.
Măsurile luate de lichidator au fost aprobate de judecătorul sindic, iar recurenta creditoare a primit și sume în urma aprobării planului de distribuire, astfel că cel puțin cu această ocazie a aflat de etapa în care se află procedura, așa încât nu este fondată critica referitoare la lipsa notificării sale în timpul procedurii.
De principiu, lichidatorul trebuie să depună diligențe pentru executarea hotărârii de antrenare a răspunderii, o astfel de măsură având rolul de a maximiza activul patrimonial al debitorului, însă legea dă posibilitatea executării silite a hotărârii respective și după închiderea procedurii, prevăzându-se în mod expres cum se distribuie sumele obținute.
Prin urmare, neexecutarea silită a hotărârii respective nu constituie un impediment la închiderea procedurii.
Câtă vreme raportul final și situațiile financiare au fost aprobate în mod corect, în temeiul art.132 alin 2 din Legea 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii, urmând ca recursul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C, să se respingă în temeiul art.312 alin 1 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de creditoarea AVAS B cu sediul în B,--11 sector 1, împotriva sentinței nr.646 din 22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr- - nr.format vechi -, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL J/- CF -cu sediul în loc. Neagră, jud. G, prin lichidator TG J cu sediul în Tg.J, nr. 14 G
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, în nume propriu și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în C, str. C nr. 248 D, împotriva aceleiași sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
14 2008
Jud. red. TD/09.12.2008
Tehnored. MP/ 4 ex
Președinte:Mariana MoțJudecători:Mariana Moț, Tudora Drăcea, Maria Necșulescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
