Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 16/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 16
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
Judecător I -
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent SC SRL, recurent AVAS B, recurent SC SA, recurent STAȚIUNEA DE CERCETARE DEZVOLTARE PT VITICULTURĂ ȘI VINIFICAȚIE D, lichidator SC EXPERT SA B LICHIDATOR PENTRU SC SA și pe intimat SC SA, recurent AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, intimat, intimat, intimat, intimat, având ca obiect procedura insolvenței, împotriva sentinței civile numărul 110/F din 18 aprilie 2007 Tribunalului Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții creditori Bîrlad, reprezentat de dl. ing.; Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, reprezentată de dl.cons.jr. G și Agenția Domeniilor Statului, reprezentată de d-na cons.jr.; intimatul-debitor prin lichidatorul judiciar EXPERT B, reprezentat de d-na avocat; intimatul reprezentat de dl.avocat; intimații și - personal.
recurenții creditori prin lichidator C și Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație D, jud..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recursuri la al 3-lea termen;
- intimatul a formulat și depus la dosar, între termene, întîmpinare, cu duplicate necomunicate celorlalte părți, după care
Instanța procedează la înmînarea duplicatelor întîmpinării formulate de intimatul părților prezente la acest termen prin reprezentanții lor.
La solicitarea recurenților, dosarul cauzei este lăsat pentru a doua strigare, la sîrșitul ședinței, pentru a se lua cunoștință de apărările formulate de intimatul prin întîmpinare.
La a doua strigare părțile precizează că nu mai au de formulat alte cereri.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
Recurentul-creditor Bîrlad, prin dl. ing., pune concluzii de admitere a recursului, casarea hotărîrii recurate - pe care o critică de nelegalitate și netemeinicie, cu obligarea intimatului la plata creanțelor nerecuperate de la intimata-debitoare. Fără cheltuieli de judecată.
Dl.cons.jr., pentru recurentul-creditor B solicită admiterea recursului formulat de această parte, criticînd hotărîrea primei instanțe de nelegalitate și netemeinicie, fiind dată cu neobservarea naturii cererii. Baf ormulat cerere de intervenție, respinsă de prima instanță fără a lua în considerare aspectele invocate de parte.
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului apreciază că hotărîrea dată conține motive contradictorii cu privire la admisibilitatea cererilor privind antrenarea răspunderii personale. Potrivit dispozițiilor art. 137 și 139 din Legea nr. 64/1995, analiza elementelor se face vis a vis de toți creditorii. Din acest punct de vedere, reprezentantul-delegat al recurentului susține că cererea formulată de acest creditor trebuia soluționată la fel cu celelalte cereri introduse, cu dispunerea recuperării creanțelor de la persoanele vinovate.
Legea nr. 64/1995 nu stabilește momentul cînd se poate formula cerere pentru antrenarea răspunderii materiale, conform art. 137, susține dl.cons.jr..
În ceea ce privește cuantificarea creanțelor după lichidarea bunurilor debitorului, dl.cons.jr. arată că, în conformitate cu prevederile art. 137 din Legea nr. 64/1995, modificată, doar judecătorul sindic poate dispune ca parte din pasivul debitorului să fie suportată de persoanele care au contribuit la aducerea acestuia în stare de insolvență prin raportare la valoarea creanțelor rămase neacoperite, după efectuarea unor expertize contabile și depunerii raportului final al lichidatorului.
Potrivit motivelor susținute oral și a celor detaliate în scris, dl.cons.jr. conchide solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Pentru recurentul-creditor Agenția Domeniilor Statului, d-na cons.jr. pune concluzii de admitere a recursului potrivit motivelor dezvoltate în scris.
D-na avocat, reprezentantul lichidatorului judiciar desemnat debitorului, precizează că lasă soluția la aprecierea instanței.
Intimatul pune concluzii de respingere a recursurilor.
Intimatul, prin apărător - dl.avocat, depune la dosar note de concluzii scrise și solicită respingerea recursurilor ca nefondate. Hotărîrea primei instanțe este temeinică și legală.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune al recurenților Bîrlad și prin lichidatorul judiciar, dl.av susține că momentul curge de la încetarea de plăți a debitorului și care este cel al depunerii raportului final al lichidatorului judiciar.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a recurenților Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Agenția Domeniilor Statului, dl.av. apreciază că instanța de fond corect a soluționat cauza prin respingerea acțiunilor introduse de și, care, conform prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu pot introduce cereri pentru răspunderea patrimonială.
Cu privire la răspunderea civilă delictuală, apărătorul intimatului apreciază în cauza de față recurenții nu au probat faptele la care au făcut referire.
În concluzie, apărătorul intimatului solicită respingerea recursurilor, fără cheltuieli.
Intimatul pune concluzii de respingere a recursurilor.
În replică, reprezentantul recurentului-creditor Bîrlad, precizează că instanța de fond a fost în eroare neținînd cont de prevederile Legii 64/1995 care nu precizează un termen de prescripție și nici cine poate solicita răspunderea materială. Însă, potrivit adresei lichidatorului judiciar desemnat debitoarei din 26 iunie, creditorii pot introduce cereri în atragerea răspunderii materiale pînă la aplicarea Legii nr. 85/2006.
Cererea formulată de în anul 2001 întrunește toate condițiile, arată reprezentantul recurentei, și are două capete de cerere: înscrierea la masa credală și atragerea răspunderii materiale., instanța de fond tratează cel de al 2-lea capăt de cerere separat, deși recurentul s-a încadrat perfect legislației în vigoare la acea dată. Recurentul își susține cererea pe raportul expertizei contabile efectuate în cauză și pe raportul final al lichidatorului judiciar, aflate la dosar, iar raportul final al lichidatorului a fost aprobat de judecătorul sindic printr-o încheiere de ședință.
Dl. ing. depune la dosar note de concluzii scrise, încheind replica prin a solicita admiterea recursului formulat de Bîrlad.
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială 110/F/18.04.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic, s-a dispus:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a SC "" SA F, invocată de pârâții și.
Admite excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâții și în contradictoriu cu SC "" SA
Respinge cererea formulată de SC "" SA F prin lichidator judiciar SC "" SRL C în contradictoriu cu pârâții, și.
Respinge cererea formulată de SC "" SRL Bîrlad în contradictoriu cu pârâtul.
Admite excepția lipsei calității procesuale active a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului B, invocată de pârâții și.
Admite excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâții și în contradictoriu cu AVAS
Respinge cererea formulată de AVAS B în contradictoriu cu pârâții, și.
Admite excepția lipsei calității procesuale active a Stațiunii de Cercetare, Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație D invocată de pârâtul.
Respinge cererea formulată de Stațiunea de Cercetare, Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație D în contradictoriu cu pârâtul.
Admite excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâții, și în contradictoriu cu Agenția Domeniilor Statului
Respinge cererea formulată de Agenția Domeniilor Statului B în contradictoriu cu pârâții, și.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că:
Procedura de reorganizare judiciară și faliment a SC "" SA a fost deschisă în 1997 la cererea SC "" SA
Prin sentința civilă nr.291/F/19 decembrie 2000 s-a declarat falimentul SC "" SA și lichidarea bunurilor din patrimoniul debitorului, iar prin încheierea nr.9 din 10.01.2001 s-a desemnat ca lichidator judiciar SC "" SA
În conformitate cu art.137 din Legea nr.64/1995 în vigoare la data introducerii cererilor de către creditorii SC "" SA F și SC "" SRL Bîrlad, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, fără a preciza la cererea cărei părți.
Cum legea nu preciza cine poate introduce cererea pentru atragerea răspunderii conform art.137, spre deosebire de art.138 din Legea nr.85/2006, instanța apreciază că creditorul, comitetul creditorilor, administratorul sau lichidatorul judiciar puteau exercita aceste atribuții, având capacitate procesuală activă.
Așa fiind, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active a SC "" SA F, invocată de pârâții și.
Din dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 rezultă că cererea pentru atragerea răspunderii patrimoniale poate fi formulată de administratorul sau lichidatorul judiciar, iar cu autorizarea judecătorului sindic și de către comitetul creditorilor.
Legea nr.85/2006 a intrat în vigoare la data de 21 iulie 2006, iar cererile formulate de către, Stațiunea de Cercetare, Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație D și B au fost înregistrate la 8 noiembrie 2006, 27 decembrie 2006 și 14.03.2007, ulterior intrării în vigoare a art.138.
Cum cei trei creditori nu mai puteau solicita atragerea răspunderii patrimoniale, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active a AVAS B, Stațiunii de Cercetare, Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație D și ADS B, invocată de pârâții, și.
Conform art.139 din Legea nr.85/2006, acțiunea pentru atragerea răspunderii patrimoniale conform art.138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
Dispozițiile Legii nr.64/1995 nu prevăd un termen de prescriere a acțiunii formulate conform art.137, astfel că în cauză se vor avea în vedere dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958, conform căruia, termenul prescripției este de 3 ani.
Problema care se pune este de când curge acest termen.
Așa cum s-a reținut mai sus, falimentul SC "" SA s-a declarat la data de 19 decembrie 2000. Ulterior declarării falimentului s-a întocmit tabelul creditorilor și s-a dispus efectuarea unei expertize contabile.
Expertiza contabilă a fost pusă în discuția părților în ședința de judecată din 12.02.2002 și s-a dispus ca lichidatorul judiciar să o valorifice, în sensul recuperării prejudiciilor de la cei vinovați.
Nici cererea SC "" SRL Bîrlad nu este formulată în termen de 3 ani, cu toate că reclamanta susține că în anul 2001 solicitat atragerea răspunderii administratorilor societății.
Din cererea depusă în copie la dosar (fila 187/61) rezultă că la data de 23.08.2001 SC "" SRL Bîrlad a solicitat înscrierea în rândul creditorilor SC "" SA cu creanță în sumă de 254.325.692 lei.
În finalul cererii a înserat și fraza "solicităm atragerea responsabilității personale a administratorilor societății care au făcut acte și fapte de comerț în frauda creditoarei".
Or, o asemenea frază nu este de natură aoc onsidera ca o cerere în înțelesul art.112 Cod procedură civilă și art.137 din Legea nr.64/1995, astfel că și cererea SC "" SRL Bîrlad a fost formulată peste termenul de 3 ani.
Luând ca bază de calcul data de 12.02.2002, se reține că termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit la data de 12.02.2005, deci cererea pentru atragerea răspunderii patrimoniale trebuia promovată de cei interesați și îndrituiți conform legii până la data de 12.02.2005.
Cum cererile au fost introduse cu mult peste acest termen, respectiv în perioada 17 iulie 2006 - 14.03.2007, se va admite excepția dreptului la acțiune invocată de pârâții și.
Pe fondul cauzei se reține că reclamanții nu au făcut dovada săvârșirii de către pârâți a vreuneia dintre faptele prevăzute concret de dispozițiile art.137 lit. a-g din Legea nr.64/1995, astfel cum rezultă din prevederile art.1169 Cod civil.
Susținerile de tipul "nu au fost respectate, nu au putut fi identificate, nu s-a urmărit, nu s-a organizat, neluarea măsurilor, nerespectarea legislației, neutilizarea formularelor, etc." trebuiau circumscrise faptelor prevăzute de art.137 din Legea nr.64/1995 și persoanelor direct răspunzătoare.
În lipsă de probe, instanța în baza celor reținute mai sus și dispozițiilor art.11 din Legea nr.85/2006 va respinge cererile formulate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs: Bîrlad, B, F, Stațiunea de Cercetare pentru Viticultură și Vinificație D și Agenția Domeniilor Statului B, prin reprezentanți legali, considerând-o nelegală și netemeinică.
Bîrlad susține în motivarea recursului că instanța de fond în mod eronat a apreciat cererea sa din data de 23.08.2001 (fila 187/61) ca nefiind o cerere în înțelesul art.112 Cod procedură civilă. Se susține că această cerere întrunește cele cinci condiții cerute de art.112 Cod procedură civilă, având două capete de cerere:
- înscrierea creanței împotriva averii debitoarei în sumă totală de 287.706.116 lei ROL;
- atragerea responsabilității personale a foștilor administratori.
Se susține că nejustificat instanța de fond nu ia în considerare dispozițiile art.48 alin.1, 2, 3 din Legea 64/1995 invocat de reclamantă.
Recurenta solicită admiterea recursului pe motivele invocate.
Recurentul B în motivarea recursului susține că instanța a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, dispunând respingerea cererii fără să ia în considerare aspectele învederate în cuprinsul cererii pe care a formulat-
Așa cum reține instanța de fond în cauză au fost formulate mai multe cereri pentru atragerea răspunderii patrimoniale ale foștilor administratori statutari ai debitoarei atât sub imperiul Legii nr.64/1995, cât și al Legii nr.85/2006. Astfel instanța "respinge excepția lipsei calității procesuale active a SC SA F, pe cale de consecință apreciind cererea de atragere a răspunderii personale formulată de acest creditor, conform art.137 din Legea nr.64/1995 ca legal formulată.
Cu adresa nr.14525/02.11.2006, AVAS a formulat conform prevederilor art.49 și urm. Cod procedură civilă cerere de intervenție în cauza sus-menționată.
Prin sentința civilă nr.110/F/2007 instanța fără a observa obiectul cererii și temeiul de drept în care a fost formulată, respinge cererea AVAS apreciind că la data formulării acesteia creditorul nu mai avea calitate procesuală activă.
Hotărârea recurată conține motive contradictorii cu privire la admisibilitatea cererilor privind stabilirea răspunderii personale formulate de SC SA F și AVAS. fiind aplicabile dispozițiile art.304 ind.7 Cod procedură civilă.
Scopul Legii nr.64/1995 - așa cum este definit în cuprinsul prevederilor art.2 constă în plata pasivului debitorului în cadrul unei proceduri colective, concursuale și egalitare, asigurând tuturor creditorilor un tratament echitabil.
Conform prevederilor art.137 din Legea nr.64/1995 modificată și completată prin OG nr.38/2002 - situație în care ne aflăm în speța de față - "Judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul societății pe acțiuni și societății cu răspundere limitată ajunsă în stare de insolvență să fie suportată de către membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori - care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație".
Răspunzând aceluiași principiu de tratament concursual și echitabil al creditorilor, prevederile art.125 din Legea nr.64/1995 respectiv art.142 din Legea nr.85/2006 republicată stabilesc destinația sumelor obținute prin aplicarea acestui tip special de răspundere - respectiv acoperirea pasivului "în temeiul tabelului definitiv consolidat".
În consecință investirea legală a instanței cu o cerere pentru stabilirea răspunderii personale a administratorilor statutari ai debitoarei profită tuturor creditorilor participanți la procedură.
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune instanța prin hotărârea recurată reține conform prevederilor art.139 din legea nr.85/2006 acțiunea pentru atragerea răspunderii patrimoniale conform art.138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
formulării acțiunilor pentru stabilirea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori o constituie prezentarea de către lichidatorul judiciar a raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la falimentul debitorului.
Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la falimentul debitorului SC SA a fost întocmit la data de 05.06.2006 - dată la care creditorii înscriși au cunoscut persoanele care au cauzat apariția stării de insolvență.
Se susține că cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată în cauză este formulată în interiorul termenului de prescripție prevăzut de lege.
Consideră că cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor falitei este întemeiată, întrucât pârâții, în exercitarea atribuțiilor lor, au săvârșit faptele prevăzute de art.137 alin.1 lit. c și d din Legea nr.64/1995, republicată (art.138 alin.1 lit. c, d din Legea nr.85/2006).
Prin Raportul privind cauzele care au dus la încetare de plăți se constată că organele de conducere ale debitoarei au desfășurat o activitate păguboasă ce a condus debitoarea la faliment, fiind identificate fapte ce fac incidente prevederile art.138 din Legea nr.85/2006:
- Nerespectarea legislației financiar-contabile prin neînregistrarea integrală în contabilitate a intrărilor și ieșirilor de achiziții pentru producție;
- Nu au fost utilizate formulare (chitanțiere) în totalitate avizate de Ministerul Finanțelor, nefiind înregistrate în registrul de casă toate operațiunile derulate;
- Nu s-a organizat și exercitat corespunzător controlul financiar propriu;
- S-au efectuat compensări cu încălcarea normelor legale și fără evidențiere în contabilitate;
- Nu au fost înregistrate conform prevederilor legale în evidența contabilă a debitoarei toate documentele, operațiunile financiare efectuate, contractele încheiate
Față de aceste precizări, apare evident că, în speța de față a fost pronunțată o hotărâre cu ignorarea dispozițiilor legale anterior invocate, motiv pentru care consideră că cererile de atragere a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai falitei au fost legal formulate.
În drept se invocă dispozițiile art.49 și urm. Cod procedură civilă, art.304 ind.1 Cod procedură civilă, 304 pct.7 și 312 Cod procedură civilă.
Față de aceste motive se solicită admiterea recursului.
Recurenta F prin lichidator judiciar susține că soluția instanței este greșită în raport cu probatoriul administrat în dosar, admiterea excepției de prescriere a dreptului la acțiune fiind nefondată.
Se susține că SC SA, în calitate de creditoare a debitoarei SC SA a formulat declarație de creanță în data de 28.05.2003 sub nr.62.1979, data ulterioară prezentării expertizei.
Cu adresa nr.62.2905 din 6.07.2004 s-a adresat Tribunalului Vaslui să îi comunice stadiul soluționării dosarului de faliment al SC SA, menționând faptul că la solicitarea lichidatorului SC Expert SA Bad epus declarația de creanță, însă până la data respectivă nu i se comunicase nici-un act de procedură (citații, comunicări de acte, convocări, etc.).
Cu adresa nr.755/28.07.2004, lichidatorul debitoarei îi face cunoscut că SC SA "figurează la poziția creanțe chirografare, număr de ordine 93, cu suma de 135.983.899 lei înregistrată în baza declarației de creanță formulată de către creditoarea SC SA, prin reprezentanții săi la data de 28.05.2003".
Susținerea instanței privind prescrierea dreptului la acțiune în raport de data de 12.02.2002 este greșită având în vedere că declarația de creanță a fost formulată la notificarea lichidatorului judiciar (nr.624/22.04.2003) numai în data de 28.05.2003.
Din analiza cauzelor menționate de lichidatorul judiciar apreciază că răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere poate fi atrasă, având în vedere că debitoarea a fost adusă în stare de faliment deoarece:
- a cumpărat capacități noi de producție fără a fi restructurate cele existente și fără finanțarea asigurată pentru modernizarea lor;
- realizarea de contracte în condiții total dezavantajoase, lichidatorul exemplificând prin cumpărarea a 1.000 capete juninci prin SC SA B, clauzele contractuale nu au fost respectate, sau facturi în valoare de 14 miliarde lei vechi fără motive întemeiate, unele facturi nemaifiind trimise clienților, producând pagube SC SA și avantaje fiscale partenerilor;
- lipsa pregătirii profesionale a personalului cu funcții de conducere în domenii prioritare, management financiar, tehnologii agroalimentare noi și informatice;
- lipsa gestionării patrimoniului corespunzător prevederilor legale, nefiind numite de către directorul general comisii pentru inventarierea producției, producția nu s-a înregistrat în contabilitate pe conturi corespunzătoare;
- nerealizarea unui control financiar asupra evoluției cheltuielilor în raport cu producția;
- nerespectarea prevederilor legale privind casarea mijloacelor fixe, s-au vândut mașini și instalații la diverse persoane fizice și juridice ca și fier vechi fără licitații pentru maximizarea prețurilor;
- nerespectarea Regulamentului operațiunilor de casă permițând casierului și persoanelor mandatate să achite salariile, să ridice importante sume de bani, de ordinul sutelor de milioane fără a le justifica perioade mari de timp;
- realizarea de compensări cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale, înstrăinându-se în defavoarea creditorilor o moară de tip de 20 to./24 și o instalație de îmbuteliere "";
- înregistrarea unei pagube de 2.242.500.000 lei (actualizată) prin plata anticipată, a neintrării în unitate a unei cantități de 75.000 bucăți șpalieri dintr-un contract încheiat cu SC SA;
- inducerea în eroare a terților privind situația juridică a societății prin neînscrierea pe documentele emise de societate a faptului că societatea este în lichidare judiciară.
Față de aceste motive se solicită admiterea recursului.
Recurenta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație D în motivarea recursului susține că prin adresa nr.47/01.03.2007, SC SA prin lichidatorul judiciar SC Expert SA B îi aduce la cunoștință faptul că lichidatorul nu a introdus cerere de atragere a răspunderii materiale pentru creditoarea SCDVV D, în vederea recuperării creanței conform art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, având obligația să o facă.
Solicită să i se pună în vedere lichidatorului judiciar SC Expert B respectarea prevederilor art.138 alin.1 din Legea nr.185/2006, ca urmare a faptului că procedura de lichidare judiciară nu s-a încheiat. În cazul în care nu se dă curs celor solicitate de recurentă prin intermediul instanței, solicită să fie sancționat corespunzător activității depuse.
Având în vedere cele relatate consideră că acțiunea prin care a chemat în judecată pe pârâtul pentru atragerea răspunderii materiale este legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea sentinței civile nr.110/F din 18.04.2007, ca fiind netemeinică și nelegală, conform art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Cererea introdusă în instanța de judecată este în termenul legal și nu este prescrisă deoarece a chemat în judecată pe pârâtul, din momentul în care a luat la cunoștință de conținutul raportului întocmit de către SC Expert SA B, în data de 26.10.2006 și ca urmare a faptului că lichidatorul SC Expert SA B, în calitatea pe care o avea, nu a introdus cererea de atragere a răspunderii materiale conform art.138 din Legea nr.85/2006 pentru creditoarea SCDVV
Solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active, invocată de către și admiterea recursului așa cum este formulat.
În drept se invocă dispozițiile art.124 din Legea 64/1995, art.137 alin.1 lit. "d", art.138 alin.1 din Legea 85/2006, art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recurenta B, prin reprezentanți legali, în motivarea recursului susține că:
În privința faptului că Agenția Domeniilor Statului nu ar avea calitate procesuală activă pentru a formula acțiunea în răspundere, în cazul titularilor acțiunii în răspundere într-adevăr Legea nr.85/2006 spune: "persoanele care pot deschide acțiunea sunt administratorul sau Comitetul Creditorilor".
Pentru a întări afirmațiile pe care le-a dezbătut în Cererea de intervenție în interes propriu formulată de către Agenția Domeniilor Statului, precizează că scopul Legii nr.85/2006 reprezintă acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență și implicit satisfacerea intereselor creditorilor.
Având în vedere că procedura insolvenței este o procedură concursuală, în lipsa acțiunilor formulate de Comitetul Creditorilor sau lichidator consideră că titulari ai acțiunii pot fi și creditorii înscriși la masa credală în vederea atingerii scopului Legii nr.85/2006 care reglementează procedura.
Mai mult, atâta vreme cât din cuprinsul unui raport în care sunt analizate cauzele stării de insolvență și persoanele care, conform raportului respectiv au contribuit la aducerea în această situație a societății, se precizează cu nume și descrieri ale faptelor care li se impută persoanelor respective, consideră că este îndreptățită în calitatea ei de creditoare să introducă cerere de intervenție în interes propriu în contradictoriu cu persoanele respective.
Solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale invocată de către persoanele împotriva cărora se îndreaptă cererea de intervenție în interes propriu formulată de către Agenția Domeniilor Statului și pe cale de consecință admiterea cererii formulată de către subscrisa în sensul obligării în solidar a persoanelor care s-au aflat la conducerea SC SA la plata a 591.524 lei RON.
Conform art.27 din Legea 85/2006 precizează faptul că persoanele care au fost la conducerea societății nu și-au respectat îndatorirea și nu au solicitat deschiderea procedurii insolvenței, deși debitoarea nu avea disponibilitățile necesare de a achita creanțele, mai mult aceștia au dispus continuarea activității în interes personal în condițiile în care activitatea ducea în mod vădit la încetarea de plăți.
Cu privire la răspunderea persoanelor care au fost la conducerea societății, lasă la aprecierea instanței pentru a stabili răspunderea persoanelor care au contribuit la starea de insolvență a debitoarei.
Având în vedere specificul Legii nr.85/2006 răspunderea civilă a membrilor organelor de conducere prezintă unele particularități fiind vorba de o răspundere civilă specială.
În ceea ce privește susținerea pârâților că acțiunea depusă de subscrisa este prescrisă ca urmare a scurgerii celor 3 ani de la data când a fost cunoscută.
Consideră că judecătorul sindic a admis în mod greșit o astfel de susținere întrucât nu s-au studiat documentele depuse la dosarul cauzei.
Astfel, atâta vreme cât procesul de lichidare nu fusese finalizat Agenția Domeniilor Statului nu ar fi avut motive de introducere a unei cereri de atragere a răspunderii, mai mult faptele care au dus societatea la încetare de plăți au fost aduse la cunoștința instituției prin raportul întocmit de lichidatorul judiciar în data de 05.06.2006.
Între acțiunea introdusă de către recurentă, 14.03.2007 și momentul în care i-au fost transmise și prezentate în detaliu faptele și persoanele care au contribuit la starea de insolvență a debitoarei 05.06.2007 nu se împlinește termenul de prescripție de trei ani.
În opinia recurentei judecătorul sindic a interpretat în mod greșit textul art.139 din Legea nr.85/2006:
"acțiunea pentru atragerea răspunderii patrimoniale conform art.138 se prescrie în termen de 3 ani de la data când a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii".
Faptul că la dosarul cauzei au fost depuse rapoarte de activitate și rapoarte de expertiză, nu dădea dreptul nici unui creditor înscris la masa credală să formuleze cerere de antrenare a răspunderii atâta vreme cât la dosar nu fusese depus Raportul asupra cauzelor care au dus la starea de insolvență a debitoarei, el fiind întocmit la 05.06.2006.
În drept, se invocă dispozițiile Legii nr.85/2006 și art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
Analizând motivele de recurs ale tuturor recurenților în contextul probelor administrate și aflate la dosarul de fond atașat și ținând seama de dispozițiile legale în materia insolvenței prevăzute de Legea 85/2006 și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, instanța de recurs constată că toate recursurile sunt nefondate.
În motivarea acestei soluții instanța de recurs a reținut că recurentele: Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație D, B și B susțin în motivele lor de recurs dreptul lor de a formula cerere de atragere a răspunderii personale a administratorilor, județul V, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 din Legea 85/2006.
Analizând dispozițiile art.138 al.1 și 3 din Legea 85/2006, care sunt de strictă și imediată aplicare, rezultă că numai administratorul judiciar, lichidatorul judiciar și comitetul creditorilor pot formula cerere pentru atragerea răspunderii personale a persoanelor din conducerea societății debitoare ajunsă în stare de insolvență. Astfel din dosarul cauzei nu rezultă această situație, instanța de fond pronunțându-se legal și temeinic pe acest aspect.
Față de recursul formulat de, prin lichidator judiciar, instanța de recurs constată că soluția instanței de fond este temeinică și legală, împotriva cererii formulată de aceasta în primă instanță operând dispozițiile prescripției extinctive (a dreptului la acțiune), conform art.3 din Decret 167/1958.
Referitor la recursul formulat de Bîrlad, instanța de recurs a reținut că din probele administrate în cauză, și verificând acțiunea reclamantului-recurent, se constată că prima instanță a reținut temeinic și legal faptul că cererea de atragere a răspunderii personale a administratorilor pentru ajungerea debitoarei în stare de insolvență, nu întrunește condițiile expres prevăzute de art.112 Cod procedură civilă și ale art.137 din Legea 64/1995
În concluzie, instanța de recurs va respinge toate recursurile și va menține sentința primei instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Bîrlad, B, F, STAȚIUNEA DE CERCETARE PENTRU VITICULTURĂ și AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI împotriva sentinței nr.110/F din 18.04.2007 a Tribunalului Vaslui - judecător sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Iulia Miler
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
20.II.2008.-
2 ex.-
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi, Iulia Miler
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
