Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1618/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 1618
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Carmen Popescu
JUDECĂTOR 2: Angela Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Radu Mateucă
GREFIER - -
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 8 2009, ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind recursul formulat de pârâta împotriva sentinței comerciale nr. 315 din 09 iunie 2009, pronunțate de judecătorul-sindic de la Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - pentru debitorul SC SRL.
Deliverând,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 27.01.2009, lichidatorul judiciar a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței să dispună antrenarea răspunderii fostului administrator pentru suma de - lei și 7121 EURO, reprezentând pasivul debitoarei falite.
Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin sentința nr.315/09.06.2009 a admis în parte cererea. astfel cum a fost precizată și a obligat pârâta să suporte cu averea personală pasivul societății debitoarei SC SRL, în cuantum de 90.390 lei și 7121 EURO.
S-a reținut de către judecătorul sindic că pârâta, în calitate de administrator, nu a întreprins nici o măsură de încetare a activității și nici nu a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, încălcându-se astfel obligația instituită de art.27 din Legea 85/2006.
Motivația pârâtei referitoare la continuarea activității în unor contracte mai bune nu reprezintă un argument pentru neîndeplinirea obligației prevăzute de art.27 din Legea 85/2006 și ca atare pârâta se face vinovată de săvârșirea faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.c din Legea 85/2006, dispunând, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți.
Din concluziile raportului de expertiză a rezultat că pârâta a dispus în cursul anului 2008, efectuarea de plăți din creditele societății, în avans, către SC SRL în cuantum de 131.193,79 lei, fără ca acesta să presteze servicii sau să livreze bunuri, cu toate că avea o datorie față de DTS.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs care a învederat că instanța de fond în mod eronat a reținut că pârâta ar fi cauzat starea de insolvență a SC SRL, întrucât ar fi dispus, în interes personal, continuarea unor activități comerciale care ducea în mod vădit debitoarea la încetare de plăți.
Pe de altă parte, din bilanțurile debitoarei rezultă că aceasta a înregistrat în 2005 o pierdere de 97.301 lei, în 2oo6 o pierdere de 163.095 lei, în 2oo7 a înregistrat o pierdere de 62.650 lei, iar în primul semestru al anului 2oo8 a înregistrat o pierdere de 29.963 lei, ceea ce înseamnă că traiectul acestor pierderi a fost unul descendent.
Nu se poate reține culpa recurentei în ceea ce privește neîntreprinderea măsurii de încetare a activității debitoarei, sau în ceea ce privește inacțiunea în formularea cererii de deschidere procedurii insolvenței încă din anul 2005, în condițiile în care, tot din bilanțurile contabile ale SC SRL rezultă că aceasta avea de încasat creanțe care depășeau cuantumul pierderilor (în 2005 o creanță de 174.952 lei, în 2006 - 126.532 lei, în 2007 - 138.811 lei, iar în 2008 creanțe de încasat în sumă de 161.225 lei).
S-a mai susținut de către recurenți, în legătură cu plățile efectuate către SC SRL în cursul anului 2008, că între cele două societăți au existat raporturi comerciale încă din anul 2005, respectiv contractul de vânzare cumpărare nr.3/04.01.2005, care s-a prelungit de la data de 01.01.2006 pe o durată nederminată.
Din certificatul nr.34096/16.07.2008 emis de ORC Mar ezultat, după cum afirma recurenta, că nu deține nici o calitate în SC SRL și nici nu are vreo legătură de rudenie cu vreunul dintre avocații și administratorii acestei societăți.
În opinia recurentei, hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, potrivit art.304 pct.7 Cod pr. civilă.
S-au depus de către recurentă următoarele acte justificative: facturile fiscale -/22.02.2007, -/05.03.2007, -/13.04.2007, -/13.04.2007, -/17.05.2007, -/05.06.2007, -/02.07.2007, -/23.07.2008, -/02.03.2007, -/04.09.2007, -/24.09.2007, -/09.10.2007, -/24.10.2007, -/06.11.2007, -/19.11.2007, -/29.11.2007, -/11.12.2007, contract de vânzare cumpărare nr.444/15.05.2006, bilanț prescurtat la 31.12.2006, cont de profit și pierderi la 31.12.2006, situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la 30.06.2007, cont de profit și pierderi la 30.06.2007, situația activelor la 30.06.2008, certificat 34096/16.07.2009 a ORC M, contract de vânzare cumpărare nr. 3/04.01.2005.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate în cauză, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat.
Răspunderea reglementată de art.138 din Legea 85/2006 este o răspundere personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, administratorul a contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Caracterul special al răspunderii reglementată de norma legală mai sus amintită, constă în aceea că textul de lege delimitează, printr-o enumerare eshaustivă, categoria faptelor considerate nelegitime, prejudiciul - aducerea debitoarei în stare de insolvență, cauzalitatea între faptă și prejudiciu, culpa persoanei chemate a răspunde.
În speța de față, cererea lichidatorului judiciar s- întemeiat pe dispozițiile art.138 alin.1 lit.(a) și (c).
Fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit. (a), constă în utilizarea bunurilor sau a creditelor societății falite în beneficiul propriu al administratorului, sau în cel al unei alte persoane.
Bunurile în discuție pot fi toate bunurile debitorului, mobile și imobile, corporale sau incorporale, iar foloasele de care, în mod ilicit este lipsit debitorul și este însușit de către pârât sau o terță persoană poate consta nu doar într-un beneficiu material, ci în orice constituie interesul acesteia din urmă.
În ceea ce privește plățile efectuate de către pârâtă în sumă de 131.193,79 lei, către SC SRL, trebuie remarcat că aceasta se încadrează în cadrul raporturilor comerciale pe care debitoarea le avea cu această societate încă din 2005 (contract de vânzare cumpărare nr.3/04.01.2005), iar la art.2.2 din contractul nr.444/15.05.2006 s-a stipulat condiția plății în avans către SC SRL pentru fiecare comandă (15%).
Fapta prevăzută de art.138 lit.(a), constă în luarea unei decizii în baza căreia este continuată de către debitor o activitate care în mod vădit este în măsură să îl prejudicieze sub aspect financiar, în sensul aducerii lui în stare de încetare de plăți, cu consecința unui câștig personal pentru făptuitor.
Judecătorul sindic a constatat că, pârâta, în calitate de administrator, nu a întreprins nici o măsură de încetare a activității și nici nu a solicitat deschiderea procedurii de insolvență, făcându-se astfel vinovată de săvârșirea faptei prevăzută de art.138 lit.(c) din Legea 85/2006, dispunând în interes personal, continuarea unor activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți.
Totuși argumentele nu sunt susținute de probatoriile dosarului, întrucât, pe de o parte, pierderile financiare ale debitoarei au avut un trend descendent începând cu 2007, iar creanțele de recuperat depășeau cu mult datoriile societății falite.
Interesul personal urmărit de recurentă a fost în sensul salvării debitoarei, în condițiile în care aceasta a creditat societatea cu diferite sume de bani de-a lungul anilor (2005 - 841,5 lei, 2006 - 149.441,93 lei, 2007 - 141.405,17 lei), aspect relevat și de către expertiza efectuată în cauză.
Expertiza contabilă a relevat și un alt aspect important, faptul că insolvența debitoarei s-a datorat dobânzilor la creditele bancare și diferențelor de curs valutar între momentul livrării mărfurilor și momentul încasării ( având în vedere obiectul principal de activitate, respectiv comerț extern cu mobilier).
Față de aceste considerente, Curtea, în raport de prevederile art.312 Cod pr. civilă, va admite recursul și va modifica sentința în sensul respingerii cererii de antrenare formulată de lichidator.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta, domiciliată în D-T S,-, -. 1,. 9, jud. M, împotriva sentinței comerciale nr. 315 din 09 iunie 2009, pronunțate de judecătorul-sindic de la Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - pentru debitorul SC SRL, cu sediul în,-, jud.
Modifică sentința nr. 315 din 09 iunie 2009 în sensul că respinge ca nefondată cererea formulată de lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ -.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red. jud. 3 ex
Tehnored. /14.01.2010
Jud. sind.
17 2009
Președinte:Carmen PopescuJudecători:Carmen Popescu, Angela Rădulescu, Radu Mateucă
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
