Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 216/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 216/COM
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol judecarea recursului comercial d eclarat de recurenta - - SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, cu sediul în C,-, -.C,.42, împotriva sentinței civile nr. 289/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C, cu sediul în C,-, având ca obiect - procedura insolvenței (deschidere procedură).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de debitoare este motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 19,50 lei conform chitanței nr. -/14.01.2010 și timbru judiciar de 0,50 lei.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Debitoarea - SRL, prin lichidator, a solicitat aplicarea prevederilor Legii 85/2006, în sensul deschiderii procedurii falimentului în formă simplificată.
Lichidatorul a precizat că în exercitarea atribuțiilor stabilite de lege în sarcina sa a notificat societatea debitoare pentru a-i preda actele contabile, demers la care nu a răspuns, singurul care s-a înscris la masa credală fiind AVAS cu o creanță în sumă de 178,25 lei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 27 alin 1 și 3 raportat la art. 1 alin. 2 pct. 2 și 3 din Legea 85/2006.
În dovedirea cererii, s-au depus înscrisuri.
2.Hotărârea tribunalului
Prin Încheierea nr. 289/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a respins cererea formulată de debitoarea RL. prin lichidator, ca nefondată, judecătorul reținând că potrivit art. 1 alin 2 lit. c) pct. 2 din Legea 85/2006, procedura simplificată se aplică debitorilor aflați în stare de insolvență care se încadrează în categoria societăților comerciale la care actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite.
Or, în speță, recunoașterea provine de la lichidatorul societății care nu cunoaște situația contabilă a debitoarei, după cum a și precizat, recunoașterea sa nefiind astfel în legătură cu fapte desfășurate în cadrul societății.
Așadar, starea de insolvență trebuie dovedită cu alte mijloace de probă. Cum în cauză lipsesc documentele contabile care trebuiau să însoțească în mod obișnuit cererea de deschidere a procedurii formulată de debitoare (art. 28), nu se poate reține în mod neîndoielnic existența unor datorii exigibile, neachitate în cel puțin 30 de zile de la scadență, datorită insuficienței fondurilor bănești disponibile.
Pe de altă parte, insolvența vădită presupune că debitorul se află într-o evidentă și acută criză de lichidate, iar dificultățile financiare sunt grave, pasivul debitorului fiind de o valoare semnificativă, concluzie care se desprinde și din interpretarea art. 3 pct. 12 care impune creditorului o anumită valoare prag pentru formularea cererii de deschiderii a procedurii.
Deși o asemenea cerință nu este reglementată expres și pentru cererea debitorului, scopul legii, astfel cum este definit de art. 2, nu poate atins, cât timp recuperarea creanțelor împotriva averii debitoarei în această procedură presupun efectuarea de cheltuieli exagerat de mari (minim 3000 lei-onorariu lichidator judiciar) în raport cu valoarea datoriilor afirmate de creditoare (178,25 lei).
3.Recursul
Împotriva hotărârii mai sus menționate a declarat recurs debitoarea - SRL prin lichidator judiciar, care a criticat-o ca fiind nelegală pentru următoarele considerente:
Arată recurenta că printre atribuțiile lichidatorului numit se numără și cea de a sta în judecată în numele societății, lichidatorul fiind abilitat să efectueze actele de administrare și de dispoziție impuse de lichidare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 255 alin.1 din Legea nr. 31/1990. În condițiile în care societatea comercială aflată în lichidare stă în judecată prin lichidatorul numit conform art. 237 alin.7 din legea societăților comerciale, atunci și cererea de aplicare a procedurii insolvenței va fi formulată de către societatea debitoare reprezentată de către cel care stă în judecată în numele său, respectiv de către lichidator.
Dispozițiile art. 260 alin. 4 referindu-se la posibilitatea deschiderii procedurii de faliment a societății dizolvate - până la radierea acesteia din registrul comerțului - nu interzice societății dizolvate de a se adresa instanței cu o astfel de cerere.
Dispozițiile art. 2701din Legea nr. 31/1990 reglementează neechivoc obligația lichidatorului ca, în cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvență, să ceară deschiderea procedurii insolvenței.
Dacă în ceea ce privește cererea creditorului, se impune îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 31, art. 3 pct.1 și 12, referitoare la creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii și la cuantumul minim al creanței acesteia, în ce privește cererea debitorului dizolvat nu se mai impune condiția ca valoarea creanțelor să depășească suma de 30.000 lei.
În opinia recurentei, trimiterea făcută de instanță la dispozițiile art. 178 alin.1 Cod procedură fiscală este lipsită de relevanță în cauză, motivat de faptul că textul se referă la cheltuielile ocazionate de executarea silită inițiată de creditorul bugetar în procedura sa specială de executare și nu în procedura insolvenței în care cheltuielile se suportă din contul constituit conform art. 4 sau din averea debitorului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299, art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, art. 8 din Legea nr. 85/2006.
4.Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Față de debitoarea RL. s-a dispus dizolvarea în temeiul art.237 al.1 lit.b din Legea nr. 31/1990, fiind numit în calitate de lichidator prin Încheierea nr.11055/25.01.2007 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța.
În conformitate cu dispozițiile art.260 al.(4) din Legea nr. 31/1990 lichidarea nu liberează pe asociați și nu împiedică deschiderea procedurii de faliment a societății.
Dispozițiile art.2701din lege vizează societățile pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni, fiind de strictă interpretare și nu pot fi extinse sau aplicate prin analogie și în alte situații neprevăzute expres de lege.
Potrivit art. 1 alin 2 lit. e) din Legea 85/2006 procedura simplificată se aplică debitorilor aflați în stare de insolvență, care se încadrează în una dintre următoarelecategorii:
"e) societăți comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive;
Insolvența este definită de art. 3 pct. 1 din lege ca fiind "acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile;
De asemenea, art.3 pct. 25 din Legea nr. 85/2006 definește procedura simplificată ca fiind procedura prin care debitorul, care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 1 alin. (2), intră direct în procedura falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenței, fie după o perioadă de observație de maximum 60 de zile, perioadă în care vor fi analizate elementele arătate laart. 1alin. (2) lit. c) și d);
Din probele administrate nu a rezultat că debitoareaeste în insolvență și nici că față de patrimoniul său, creditoarea AVAS ar avea o creanță certă, lichidă și exigibilă, nefiind depuse dovezi care să facă dovada îndeplinirii cerințele legale.
Pe de altă parte, insolvența vădită presupune că debitorul se află într-o evidentă și acută criză de lichidate, iar dificultățile financiare sunt grave, pasivul debitorului fiind de o valoare semnificativă, concluzie care se desprinde și din interpretarea art. 3 pct. 12 care impune creditorului o anumită valoare prag pentru formularea cererii de deschiderii a procedurii.
Deși o asemenea cerință nu este reglementată expres și pentru cererea debitorului, scopul legii, astfel cum este definit de art. 2 din Legea nr. 85/2006, nu poate atins, cât timp recuperarea creanțelor împotriva averii debitoarei în această procedură presupun efectuarea de cheltuieli exagerat de mari (minim 3000 lei-onorariu lichidator judiciar) în raport cu valoarea datoriilor afirmate de un creditor (178,25 lei).
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Codul d e procedură civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursuldeclarat de recurenta debitoare - - SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, cu sediul în C,-, -.C,.42, împotriva sentinței civile nr. 289/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C, cu sediul în C,-,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 Februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud.fond
red.dec.jud.
2 ex./ 17.03.2010
19 Februarie 2010
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
