Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 164/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 164/
Ședința publică din 17 Februarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de creditorii, cu sediul în Târgu M,--3, jud. M și AVAS, cu sediul în B, str. -. -. nr. nr. 50, sector 1, împotriva sentinței nr. 97/30 ianuarie 2008, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Comercial Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursurile sunt declarate și motivate în termenele legale, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru, în baza disp. art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 97 din 30 ianuarie 2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș, s-a admis propunerea lichidatorului judiciar, s-a dispus închiderea procedurii falimentului deschisă împotriva debitoarei SC S SRL Reghin, s-a constatat că în patrimoniul falitei nu există bunuri urmăribile în cadrul procedurii, s-a descărcat lichidatorul judiciar și persoanele care l-au asistat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura pendinte și s-a dispus radierea debitoarei din evidențele ORC de pe lângă Tribunalul Mureș.
S-a reținut în considerentele acestei hotărâri că în patrimoniul societății nu au fost identificate bunuri urmăribile și că, deși față de pârâtul R s-a dispus angajarea răspunderii personale prin Sentința nr. 2231/26.09.2006 a Tribunalului Comercial Mureș, aceasta nu a putut fi pusă în executare ca urmare a insolvabilității administratorului, astfel că prin prisma acestor considerente, propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006 este admisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DGFP M, criticând hotărârea atacată ca nelegală, invocând disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând în esență nelegalitatea hotărârii atacate, întrucât nu s-a realizat scopul consacrat de lege, că nu s-a pus în executare hotărârea de angajare a răspunderii personale a administratorilor societății în cadrul procedurii, că nu s-au respectat principiile procedurii insolvenței, dat fiind caracterul acesteia, o procedură concursuală, colectivă și egalitară, că lichidatorul judiciar nu a respectat scopul procedurii, că prin hotărârea atacată nu s-a dispus descărcarea acestuia de atribuțiile sale și cesionarea către creditori a drepturilor de executare a hotărârilor de angajare, că abandonarea procedurii nu servește intereselor creditorilor.
De asemenea a declarat recurs și creditoarea AVAS B, criticând hotărârea atacată ca nelegală, potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând în esență că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a disp. cuprinse în Legea nr. 85/2006, respectiv nu a fost respectat scopul legii insolvenței, că în mod nelegal s-a dispus închiderea procedurii, fără a se dispune întâi punerea în executare de către lichidatorul judiciar a hotărârii de angajare a răspunderii personale a administratorilor, și că executarea silită a acestora, se face de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii, prin intermediul executorului judecătoresc; și deci, executarea silită trebuia începută în cadrul procedurii, putând fi însă continuată și după închiderea acesteia de către creditori.
S-a mai arătat că tabelul definitiv consolidat nu a fost pus la dispoziția executorului judecătoresc și că executarea silită după închiderea procedurii, l-ar transforma pe executorul judecătoresc în lichidator.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu potrivit disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, curtea constată următoarele:
Susținerile recurentelor potrivit cărora prin închiderea procedurii nu s-ar realiza scopul instituit de Legea nr. 64/1995 sunt nefondate, în condițiile în care finalitatea procedurii rezidă tocmai în asanarea mediului comercial, prin eliminarea comercianților care introduc insecuritate în relațiile comerciale în care sunt parte.
Mai exact, prin închiderea procedurii în cazul de față, încetează existența societății falite ca persoană juridică și în aceeași măsură se sting și raporturile juridice în care aceasta a fost parte, încercându-se, în raport de disp. art. 2 din Legea nr. 64/1995, acoperirea pasivului debitoarei prin lichidarea unor bunuri din averea lui.
Or, în prezenta cauză s-a dispus și angajarea răspunderii personale a administratorului, tocmai în vederea realizării scopului instituit de legiuitor, dar împrejurarea că atât societatea falită cât și administratorul nu dețin bunuri mobile sau imobile, urmăribile în prezenta procedură este de natură a atrage, după cum a reținut și judecătorul sindic, tocmai închiderea procedurii falimentului.
Pe de altă parte, nimic nu împiedică îndestularea creditorilor și ulterior procedurii, în condițiile în care în patrimoniul administratorului ar exista bunuri supuse urmăriri, în condițiile procedurilor de executare silită reglementate de codul d e procedură civilă.
În acest sens, au fost invocate de către judecătorul sindic disp. art. 136 alin. 6 din codul d e procedură fiscală, potrivit cărora executarea silită urmează a fi făcută pentru creanțe fiscale în condițiile procedurii fiscale. Or, în aceste condiții, este cert că nimic nu va împiedica creditorii să procedeze la urmărirea silită a bunurilor administratorilor, fiind lipsit de relevanță faptul că executorul judecătoresc nu ar fi în posesia tabelului definitiv consolidat pentru a cunoaște modul de distribuire a sumelor astfel obținute. Aceasta pentru că nimic nu-l împiedică să obțină un asemenea exemplar al tabelului, procedând la distribuire conform ordinii de prioritare a creditorilor, fără însă a se substitui atribuțiilor lichidatorului judiciar așa cum acestea au fost stabilite prin legea insolvenței.
Pe de altă parte, este nerelevantă împrejurarea că prin hotărârea atacată nu s-a dispus descărcarea lichidatorului judiciar de atribuțiile sale, pentru că această dispoziție poate fi luată de judecătorul sindic și ulterior, printr-o nouă hotărâre judecătorească, această omisiune nefiind de natură a atrage nelegalitatea hotărârii atacate.
Referitor la susținerea recurentei DGFP M potrivit căreia nu s-a dispus cesionarea în favoarea creditorilor, a dreptului de executare a hotărârilor de angajare a răspunderii personale a administratorilor, este neîntemeiată întrucât în patrimoniul debitoarei se regăsește acest drept care poate fi exercitat oricând în condițiile și termenele legale.
Împrejurarea că în cadrul procedurii s-a încasat o sumă infimă este nerelevantă în cauză, întrucât demersurile lichidatorului judiciar au fost în acest sens, au fost cenzurate de către judecătorul sindic, nefiind identificate nelegalități în activitatea lichidatorului judiciar.
Referitor la susținerea creditoarei recurente AVAS B, referitoare la obligația lichidatorului judiciar de a începe executarea silită pentru a putea fi continuată ulterior, după închiderea procedurii de către executorul judecătoresc, Curtea apreciază că recurenta a interpretat greșit disp. art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, întrucât a apreciat în sens restrictiv dispozițiile precitate, limitând posibilitățile de valorificare a eventualelor bunuri regăsite în patrimoniul debitorilor. De altfel, această dispoziție se impune a fi coroborată pentru o interpretare sistematică cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 85/2006 în sensul că aceste dispoziții invocate să producă un maxim de efecte juridice prin ipotezele textului legal.
În consecință, prin prisma acestor considerente, curtea apreciază că se impune, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, respingerea recursurilor promovate în cauză și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, pentru că nu au fost identificate alte motive care să atragă reformarea hotărârii atacate, ca urmare a examinării acesteia și din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de, cu sediul în Târgu M,--3, jud. M și AVAS, cu sediul în B, str. -. -. nr. nr. 50, sector 1, împotriva sentinței nr. 97/30 ianuarie 2008, Tribunalului Comercial Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 17 Februarie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Dact. Sz.
19 Februarie 2009
2 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
