Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1661/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 1661
Ședința publică de la 10 2008
PREȘEDINTE: Nicoleta Țăndăreanu Țăndăreanu
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Moleanu Moleanu
JUDECĂTOR 3: Nela Ochea
Grefier -
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta creditoare AVAS B împotriva sentinței nr. 200 din 31.03.2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- (număr în format vechi 101/F/2004), în contradictoriu cu intimata debitoare SC SA, reprezentată prin lichidator S, având ca obiect procedura insolvenței - închidere procedură insolvență.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta a depus copia recursului în vederea reconstituirii acestuia, după care:
Curtea constată reconstituit recursul declarat de recurenta creditoare AVAS B împotriva sentinței nr. 200 din 31.03.2008, pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Olt în dosarul nr- (număr în format vechi 101/F/2004) și, constatând cauza în stare de judecată, a trecut la soluționarea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 200 din 31 martie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Olt - Secția Comercială și de contencios Administrativ a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul S, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC SA, a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei și radierea acesteia din registrul comerțului, descărcând lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Olta reținut că toate bunurile din averea debitoarei au fost lichidate și toate sumele au fost distribuite conform raportului asupra fondurilor obținute din vânzarea bunurilor și că sunt îndeplinite astfel cerințele prevăzute de art. 129 alin. 2 coroborate cu cele ale art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, creditoarea AVAS B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 299-316 cod procedură civilă, Legea 85/2006 și prevederile OUG nr. 95/2003, aprobată prin Legea nr. 557/2003.
În motivele de recurs, creditoarea AVAS, a invocat faptul că în mod greșit judecătorul-sindic a reținut că ar fi îndeplinite condițiile art. 129 alin. 2 coroborate cu cele ale art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. Susține că închiderea procedurii nu poate interveni concomitent cu aprobarea raportului final, fiind necesară publicarea raportului final în Buletinul Procedurilor de Insolvență, în același timp cu comunicarea acestuia către creditoare și convocarea adunării creditorilor în termen de maxim 30 de zile de la afișarea raportului final. Astfel, neîndeplinirea acestor acte de procedură, atrage nulitatea lor, în condițiile în care nu a putut promova căile legale de atac împotriva hotărârii prin care s- aprobat raportul final și nu a putut să-și formuleze apărări cu privire la cererea de închidere a procedurii.
O altă critică invocată de recurenta creditoare se referă la faptul că măsura închiderii procedurii insolvenței în privința debitoarei SC SA a fost dispusă cu aplicarea greșită a legii și fără ca judecătorul-sindic să-și exercite rolul activ. Astfel, raportul final trebuia să fie o sinteză a întregii proceduri și să cuprindă măsura în care au fost identificate persoanele răspunzătoare pentru generarea stării de incapacitate de plată și cauzele insolvabilității, modul în care a fost administrată societatea debitoare, existența unei eventuale legături de cauzalitate între această administrare și starea de insolvență a societății debitoare, pentru a oferi creditorilor pârghiile necesare promovării unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, a mai invocat că la data de 18.01.2008, în cadrul adunării creditorilor, a fost luată decizia formulării, în numele comitetului creditorilor, a cererii de atragere a răspunderii foștilor membrii ai organelor de conducere ale societății debitoare, cerere ce a fost formulată la data de 08.02.2008, astfel încât procedura insolvenței nu poate închisă atâta timp cât această cerere nu a fost soluționată în mod definitiv și irevocabil.
Analizând sentința pronunțată de Tribunalul O l prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea promovată la data de 30 iunie 2004, creditoarea Sas olicitat declanșarea procedurii insolvenței, reglementată de dispozițiile Legii nr.85/2006, împotriva debitoarei SC SA, iar prin sentința nr. 486, pronunțată la data de 30 iunie 2004, judecătorul-sindic a dispus deschiderea acestei proceduri. Ulterior, prin încheierea din data de 16 martie 2005, s-a dispus trecerea la faliment a societății debitoare.
La data de 29.10.2007, lichidatorul, desemnat să administreze procedura insolvenței în privința debitoarei SC SA, a depus raport final, însoțit de situațiile financiare finale, ce au fost afișate la ușa instanței și pentru aprobarea cărora s-a dispus convocarea adunării creditorilor pentru data de 26.11.2007, conform dovezilor existente la paginile 134, 135 din dosarul nr- al Tribunalului O l Prin urmare, Curtea constată că sunt nefondate criticile formulate în acest sens de recurenta creditoare, actele de procedură fiind întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește criticile vizând greșita aplicare a dispozițiilor art.132 alin.2 din Legea 85/2006, în sensul că închiderea procedurii nu poate interveni concomitent cu aprobarea raportului final, ci numai după ce acesta a fost aprobat printr-o încheiere distinctă, Curtea constată că și acestea sunt nefondate.
Din interpretarea coroborată a textului art. 129 cu textul art. 132 rezultă că cele două faze ele procedurii pot fi distincte dar nimic nu împiedică ca ele să fie reunite atunci când în urma aprobării raportului final nu mai este nimic de distribuit și nici o altă operațiune de îndeplinit.
De asemenea, și referitor la conținutul raportului final, Curtea constată că sunt nefondate criticile formulate de recurenta creditoare întrucât legiuitorul nu a impus lichidatorului un anumit conținut al raportului final ci acesta trebuie să menționeze, așa cum este cazul în speță, măsurile concrete întreprinse pe parcursul întregii proceduri, sumele obținute din lichidarea bunurilor ce compun averea debitoarei, precum și din realizarea creanțelor pe care însăși debitoarea le avea față de alte debitoare și planul final de distribuire al sumelor astfel obținute între creditori. Acest raport trebuie să cuprindă doar o sinteză a etapelor procedurii, fiecare etapă fiind descrisă amănunțit în raportul corespunzător aprobat în cursul procedurii, la momentul respectiv.
Astfel, raportul final nu trebuie să cuprindă cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență și persoanele cărora le-ar fi imputabilă. Acestea trebuie menționate în raportul prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. 1 lit. b coroborate cu cele ale art. 25 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, iar termenul în care poate fi întocmit acest raport este de 60 de zile de la desemnarea administratorului judiciar și respectiv lichidatorului, or, în speță, această fază procesuală a fost deja depășită.
În ceea ce privește ultima critică, referitoare la faptul că procedura insolvenței nu poate fi închisă câtă vreme cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale, întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 nu a fost soluționată în mod definitiv și irevocabil, Curtea constată că și această critică este nefondată. Astfel, cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de recurenta creditoare AVAS B la data de 8.02.2008 a fost suspendată la data de 10.03.2008 în temeiul art.1551Cod pr. civilă, pentru că domiciliul pârâților nu a fost indicat. Ulterior, prin sentința comercială nr. 1369 din 03.11.2008, Tribunalul Olta constatat perimată cererea formulată de recurenta creditoare AVAS În aceste condiții, Curtea apreciază ca neîntemeiată susținerea recurentei creditoare privind faptul că judecătorul-sindic nu și-a exercitat rolul activ, acesta pronunțând o hotărâre cu respectare dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv dispozițiile art. 129 coroborate cu cele ale art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
În consecință, având în vedere considerentele și textele de lege invocate, Curtea constată că recursul formulat de recurenta creditoare AVAS B este nefondat și, în temeiul art. 312 CPC, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta creditoare AVAS, cu sediul ales în B,- - 11, sector 1, împotriva sentinței nr. 200 din 31.03.2008, pronunțată de Tribunalul O l t, prin judecător-sindic, în dosarul nr- (număr în format vechi 101/F/2004), în contradictoriu cu intimata debitoare SC SA având R- și J-, reprezentată prin lichidator S, cu sediul în S, str. -, nr. 33,. 1 E,. E,. 1, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008.
Președinte, Țăndăreanu | Judecător, Moleanu | Judecător, |
Grefier, |
11 2008
Red. / 3 ex. / 16.12.2008/Jud. O OG - Tr. O
Președinte:Nicoleta ȚăndăreanuJudecători:Nicoleta Țăndăreanu, Ecaterina Moleanu, Nela Ochea
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
