Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 169/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA COMERCIALĂ

Dosar nr-

DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 169/2009

Ședința publică de la 20 Februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan

JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă

JUDECĂTOR 3: Marius Irimie

Grefier - -

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă H împotriva sentinței nr.1105/F/26.11.2008, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara.

La apelul nominal părțile au fost lipsă.

Procedura este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei și se constată că la dosar s-a înregistrat o cerere de amânare din partea intimatei - debitoare SC - SRL, pentru a-și angaja apărător.

Instanța, în deliberare, având în vedere obiectul cauzei care îl reprezintă falimentul și soluționarea cu celeritate a acesteia, precum și faptul că debitoarea intimată a primit citația la data de 17.01.2009, respinge cererea de amânare formulată de debitoarea pentru a-și angaja apărător și, față de actele dosarului lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față;

Constată că prin sentința nr.1105/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoaras -a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență și s-a dispus închiderea procedurii insolvenței în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, respingând în același timp cererea lichidatorului de antrenare a răspunderii pârâtului pentru plata pasivului neacoperit pe parcursul procedurii în temeiul art.138 alin.1 lit.c din același din același act normativ.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs creditoarea AJOFM H solicitând modificarea sentinței în sensul obligării pârâtului la plata pasivului nerecuperat în cursul procedurii în sumă de 15.000 lei.

În motivarea recursului se arată că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit.c din Legea nr.85/2006 prin aceea că a continuat o activitate care ducea în mod vădit la încetarea de plăți, acumulând prin aceasta o serie de datorii către bugetul de stat. De asemenea, că în temeiul art.27 din Legea nr.85/2006 nu a adresat tribunalului o cerere de insolvență în termenul de 30 de zile de la apariția acesteia.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată că recursul nu este fondat.

Într-adevăr, pentru realizarea elementelor constitutive ale faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006 se impune ca persoana responsabilă să fi dispus, în calitate de membru al organului de conducere, desfășurarea unei activități neprofitabile urmărind prin aceasta un singur scop, respectiv satisfacerea unui interes personal, patrimonial sau de altă natură. a contrario, în sensul dacă în situația în care activitatea neprofitabilă ar fi încetat, pentru societate s-ar fi conturat o posibilitate de redresare. Cu alte cuvinte, între continuarea activității neprofitabile și ajungerea societății în stare de insolvență să existe o legătură de cauzalitate.

Din actele dosarului nu rezultă, sub nicio formă că pe timpul continuării activității pârâtul să fi realizat vreun interes patrimonial sau de altă natură.

Pe de altă parte, chiar dacă un atare interes s-ar fi realizat nu s-a dovedit o altă condiție cu privire la un asemenea profit, respectiv acela de a fi fost provocat, adică urmărit cu necesitate de către pârât, în mod exclusiv, prin continuarea activității, această faptă prevăzută de textul art.138 lit.c din Legea nr.85/2006 nu poate fi săvârșită decât cu intenție, continuarea unei activități neprofitabile din cauza lipsei de experiență managerială sau a unor abilități comerciantiste sau de oportunitate de afaceri nu poate întemeia acest caz de răspundere.

În acest context, neplata datoriilor către bugetul de stat sau a ratelor aferente contractului de investiții cu BCR P prin contractul de credit cu dobândă avantajoasă din fondul pentru plata ajutorului de șomaj de 25.000 lei ( fila 3 din Raportul final al lichidatorului judiciar, fila 77 dosar de fond ) nu poate fi reținută, în lipsa intenției pârâtului de a urmări prin aceasta, în mod exclusiv continuarea în interes personal a activității, în componența faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006.

În același sens, cu privire la legătura de cauzalitate ce trebuia să existe între faptul de a dispune continuarea activității și ajungerea societății în stare de insolvență, se constată ca nefiind îndeplinită cerința interesului personal al pârâtului în continuarea activității, ajungerea activității în stare de insolvență este nerelevantă din perspectiva atragerii răspunderii acesteia.

Cât privește faptul de a nu fi adresat, tribunalului, în temeiul art.27 din Legea nr.85/2006, o cerere pentru a fi suspus prevederilor insolvenței, în termen de 30 de zile de la apariția acesteia, se constată că, această faptă nu are o sancțiune anume în textul Legii nr.85/2006 și nici nu poate fi posibilă ca un element constitutiv al faptei prevăzute de textul art.138 lit.c din același act normativ, conținutul faptelor reglementate de textul art.138 alin. Din lege fiind limitativ și expres determinat.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de creditoarea Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă H împotriva sentinței nr.1105/F/26.11.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 20.02.2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.

Dact. 2 ex/04.03.2009

Jud.fond.

Președinte:Mircea Noșlăcan
Judecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă, Marius Irimie

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 169/2009. Curtea de Apel Alba Iulia