Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 169/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.169
Ședința publică din data de 3 februarie 2009
PREȘEDINTE: Giurgiu Afrodita G -
JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de creditorul SC M SA - CN SA B, cu sediul în M,-, județ D, împotriva sentinței nr.428 pronunțată în data de 13 noiembrie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL, cu sediul în M,-, județ D, înregistrată la ORC D sub nr.J-, CUI - și prin lichidator, cu sediul în Târgoviște, str. - -,.23,.B,.1,.28, județ P și intimata OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, str. -. - nr.1, județ
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 19,5 lei, potrivit OP nr.67 /2008 și timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns recurenta-creditoare SC M SA - CN SA B, intimata-debitoare SC SRL, lichidatorul și intimata ORC de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și legal timbrat, după care,
Curtea, luând act că recurenta-creditoare a solicitat prin motivele sale admiterea recursului și judecarea acestuia conform dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față reține următoarele:
Prin sentința nr.428 pronunțată în data de 13 noiembrie 2008 judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Dâmbovițaa respins cererea lichidatorului judiciar în termen, a admis acțiunea formulată de același lichidator, desemnat pentru debitoarea SC SRL M, în contradictoriu cu pârâta SC SA B - Filiala SC M SA, a anulat facturile emise de debitoarea SC SRL sub nr.-/08.05.2006, -/08.05.2006; -/15.05.2006 și contractul de vânzare cumpărare nr.79/2006.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a apreciat că cererea formulată de lichidator este întemeiată, întrucât prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare și a facturilor fiscale au fost afectate drepturile celorlalți creditori, fiind incidente în cauză dispozițiile art.79 și ale art.80 alin.1, lit. din Legea nr.85/2006, perioada în care au fost încheiate aceste acte de societatea debitoare fiind cuprinsă în interiorul celor 3 ani anterior deschiderii procedurii.
A reținut că încheierea acestor acte s-a realizat în interesul unui singur asociat, pârâtul în cauză, în condițiile în care încetarea de plăți debitoarei, era notorie, când creditorul DGFP D instituise sechestru asupra mai multor bunuri debitoarei și când existau mai multe somații de plată și titluri executorii, ce urmau fi puse în executare, nu mult după aceea, respectiv la 04 ianuarie 2007, dispunându-se de către judecătorul sindic declanșarea procedurii simplificate a enței față de debitoare.
În ceea ce privește cererea lichidatorului de a fi repus în termen pentru formularea acestei acțiuni, judecătorul sindic a constatat că despre situația ce constituie obiectul cauzei, s-a putut afla abia când în cauză a fost efectuată expertiza tehnică dispusă de instanță, respectiv la 14 mai 2008, dată de la curge termenul prevăzut de art.81 din Legea nr.85 /2006.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen procedural creditoarea SC M SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că contractul de vânzare cumpărare încheiat între creditor și debitoare, s-a făcut pentru stingerea unei datorii din anul 2004, datorie ce reprezenta dividente din anul respectiv în urma repartizării profitului conform hotărârii AGA, dată când creditoarea, în calitate de asociat, nu avea de unde să știe că SC SRL va intra în incapacitate de plăți, așa cum s-ar fi afirmat prin cererea de anulare, dimpotrivă SC M SA a primit solicitări privind cumpărarea participației pe care o deține la debitoare, respectiv 49% din capitalul social.
Se motivează că s-a întocmit un raport de evaluare al societății, pentru că se demarase procedura de vânzare a părților sociale deținute de societatea lor, vânzare ce nu se putea face fără acest raport întocmit de un evaluator agreat, conform legislației în vigoare, întrucât creditoarea este societate cu capital integral de stat. În acest sens, având în vedere solicitările de cumpărare a părților sociale deținute la SC SRL, Consiliul de Administrație al SC M SA în data de 24 septembrie 2004 a avizat demararea procedurii de vânzare a părților sociale deținute la debitoare și întocmirea raportului de evaluare al acestei societăți.
Se susține că în mod eronat s-a reținut că plata dividentelor a fost solicitată abia în luna mai 2006, întrucât a fost cerută în mod sistematic.
Prin motivele de recurs se arată că buna intenție a creditoarei se prezumă prin faptul că bunurile respective au fost cumpărare la prețul stabilit prin raportul de evaluare și nu la un preț derizoriu, compensându-se și stingându-se datorii reciproce existente între părți. Mai mult decât atât SC M SA, așa cum a arătat și lichidatorul, a fost de bună credință și a acordat cel mai mare sprijin pentru desfășurarea acțiunii de inventariere și evaluare a bunurilor patrimoniale ale debitoarei.
Consideră că acest transfer s-a făcut de către debitor în cursul desfășurării normale a activității sale curente prin buna înțelegere între părți și pentru stingerea unor datorii reciproce între societăți și ca atare nu se impunea anularea acestei vânzări, solicitând menținerea acestei vânzări în conformitate cu art.82 din Legea enței.
În motivarea sa mai arată că buna credință a recurentei rezultă și din faptul că aceasta dat cel mai mare sprijin pentru clarificarea situației juridice a debitoarei, aceasta cu atât mai mult cu cât în fostul sediu al societății debitoare funcționează o altă firmă, sediu în care au rămas toate bunurile folosite de această societate, respectiv SC, fără plăti chirie din anul 2006 până în prezent, bani care ar fi putu fi folosiți pentru acoperirea unora din datoriile debitoarei.
Menționează că în mod eronat s-a reținut că situația acestor bunuri a fost descoperită cu ocazia expertizei contabile, în fapt creditoarea a adus la cunoștință instanței de fond situația acelor bunuri prin adresa nr.558/09.04.2008.
Consideră că acest transfer s-a făcut de către debitor în cursul desfășurării normale a activității sale curente prin buna înțelegere între părți și pentru stingerea unor datorii reciproce și ca atare nu se impunea anularea aceste vânzări.
În concluzie față de cele susținute se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, având în vedere prevederile art.82 din Legea enței, urmând a se menține contractul de vânzare cumpărare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs în raport cu legislația incidentă în cauză, precum și practica judiciară majoritară și ținând seama de actele și lucrările dosarului avute în vedere de instanța de fond, se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a interpretat în mod just și legal cauza dedusă judecății, datorită faptului că prin încheierea contractului de vânzare cumpărare și emiterea facturilor fiscale respectiv, recurenta a fost favorizată în detrimentul celorlalți creditori ai debitoarei falite, cărora le-au fost afectate drepturile, prin scăderea valorii patrimoniului comercial.
S-a apreciat în mod legal și temeinic că în speță sunt incidente prev.art.79 și 80 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006, perioada în care au fost încheiate aceste acte de comerț cu societatea debitoare fiind cuprinsă în interiorul celor 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Se poate sesiza faptul că perfectarea acestor contracte comerciale s-a realizat în interesul unui singur asociat, pârâta în cauză, în condițiile în care ența comercială a debitoarei era notorie, iar creditoare DGFP D instituise sechestru asupra mai multor bunuri ale SC SRL M, când existau mai multe somații de plată și titluri executorii, iar ulterior la scurt timp, la 4 ianuarie 2007 dispunându-se declanșarea procedurii simplificate a enței, de către judecătorul sindic competent.
În atare context recurenta nu a fost de bună credință, acționând în mod ilicit în complicitate cu reprezentanții debitoarei, în detrimentul intereselor patrimoniale ale celorlalți creditori, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică.
Întrucât sentința este legală și temeinică și față de care nu există nici un motiv de casare sau modificare în sensul art.304 pct.1-9 cu aplicarea art.3041Cod procedură civilă, urmează a se constat netemeinicia recursului formulat de creditoarea SC M SA - CN SA B, care va fi respins.
Văzând că recursul este legal timbrat,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D C E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditorul SC M SA - CN SA B, cu sediul în M,-, județ D, împotriva sentinței nr.428 pronunțată în data de 13 noiembrie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL, cu sediul în M,-, județ D, înregistrată la ORC D sub nr.J-, CUI - și prin lichidator, cu sediul în Târgoviște, str. - -,.23,.B,.1,.28, județ P și intimata OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, str. -. - nr.1, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
G - - - - -
Grefier
- -
Red. / tehnored.
2 ex./ 11.02.2009
dosar de fond - Tribunalul Dâmbovița
jud. sindic
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Giurgiu AfroditaJudecători:Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
