Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 177/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 177/
Ședința publică din 11 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, cu sediul în Târgu - M, str.-.-, nr.1-3, jud.M, prin reprezentanțși legali, împotriva Sentinței comerciale nr. 1520 din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, Falimente, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat în termen, motivat potrivit disp.art.301 și 303 Cod pr.civ. fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit disp.art.17 din Legea nr.146/1997 modific.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele și lucrările dosarului, precum și de faptul că s-a solicitat judecarea și în lipsă conform disp.art.242 alin.2 Cod pr.civ. de către creditoarea-recurentă, o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1520 din 17 iunie 2009, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr- a respins contestația formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M împotriva planului de distribuire din 20 mai 2009 și a raportului asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe din data de 20 mai 2009 întocmite de lichidatorul judiciar M Insolvency Specialists.
S-a reținut în considerentele sentinței atacate faptul că, creditoarea a contestat faptul că planul de distribuire prevede plăți doar în contul creanțelor deținute de creditorii și, care ar avea o creanță garantată, în condițiile în care aceștia, conform susținerilor contestatoarei nu au nici un fel de garanție. Contestatoarea a mai precizat că după anularea vânzării imobilului debitoarei Com SRL, înscris în CF nr. 94916/N Târgu-M, a încercat să reînscrie sechestrul, însă cererea i-a fost respinsă pe motiv că împotriva debitoarei s-a declanșat procedura insolvenței.
Judecătorul sindic a ținut cont de faptul că, la 30 martie 2009 fost înregistrat la grefa instanței tabelul definitiv consolidat cuprinzând obligațiile debitoarei Com SRL, necontestat de niciunul dintre creditorii înscriși în tabel, în condițiile art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată iar planul de distribuire contestat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Maf ost întocmit în baza tabelului de obligații. Întrucât creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M nu a contestat în termenul legal tabelul de obligații, nu poate aduce critici asupra modului de alcătuire al acesteua, în acest stadiu al procedurii.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de către creditoarea contestatoare Direcția Generală a Finanțelor Publice M, care a solicitat modificarea planului de distribuire în sensul distribuirii și către recurentă a sumelor obținute din valorificarea bunurilor debitoarei falite.
În motivarea recursului s-a arătat că, nu a contestat tabelul definitiv consolidat pentru că nu i-a fost comunicat și nici publicat în buletinul procedurilor de insolvență, motiv pentru care apreciază că sunt întrunite condițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006 republicată. Recurenta consideră că există situația unei erori esențiale referitoare la dreptul de preferință al creditorilor și, care de fapt au calitatea de terți dobânditori ai imobilului cumpărat în baza contractului autentificat sub nr. 2085 din 16 iulie 2007, contract anulat în temeiul art. 80 din Legea insolvenței. Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 83 din același act normativ, creditorii indicați ar putea deține o creanță chirografară față de averea falitei și nu o creanță prioritară în raport cu creanța bugetară deținută de organul fiscal.
Recurenta a criticat faptul că prin planul de distribuire contestat s-a propus distribuirea fondurilor obținute în cadrul procedurii de lichidare doar creditorilor prevăzuți de dispozițiile art. 121 pct. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006 republicată, iar lichidatorul judiciar nu a ținut cont de ipoteca deținută de contestatoarea pentru suma de 99.832 lei înscris în CF în temeiul Încheierii nr. 40158 din 17 iulie 2007.
Lichidatorul judiciar al debitoarei a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului creditoarei contestatoare, precizând că modificarea tabelului definitiv este o măsură luată de lichidatorul judiciar fiind impusă de dispozițiile sentinței nr. 1518 din 22 octombrie 2008 prin care s-a dispus repunerea în situația anterioară, situație ce a deschis creditorilor și posibilitatea depunerii unei cereri de admitere a creanței. În condițiile date, la îndemâna creditoarei recurente a stat numai contestația la raportul conținând această soluție, raportul în discuție fiind depus la grefa instanței la data de 18 martie 2009, iar tabelul rezultat din propunerile făcute în raport fiind afișat la 30 martie 2009, conform dovezii de la fila 4 din volumul IV dosar.
Intimata a mai învederat că dreptul de preferință la distribuire a creanței creditorilor față de creanțele bugetare ale recurentei, nu este rezultatul unei erori esențiale în sensul dat de art. 75 din Legea nr. 85/2006, deoarece includerea creditorilor în ordinea de preferință la distribuire, reglementată de art. 123 pct. 3 din Legea nr. 85/2006 a fost determinată de momentul în care a intervenit această obligație de plată respectiv după declanșarea procedurii insolvenței. S-a precizat astfel că nu calitatea de creditori garantați a stat la baza distribuirii contestate.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul creditoarei contestatoare este nefondat.
Contestatoarea recurentă a solicitat modificarea planului de distribuire în condițiile în care, așa cum corect a reținut judecătorul sindic, tabelul definitiv de obligații care a stat la baza întocmirii planului de distribuire, nu se dovedește că ar fi fost contestat. Într-adevăr, recurenta invocă faptul că nu i-ar fi fost comunicat tabelul definitiv consolidat de creanțe și nici publicat în buletinul procedurilor de insolvență, însă, nu rezultă că ar fi fost formulat contestație împotriva tabelului respectiv, fie și peste termenul de contestare și că ar fi cerut repunerea în termenul de contestare pentru motivul invocat, acela că nu a luat la cunoștință de conținutul tabelului.
Instanța nu avea cum să analizeze motive legate de distribuirea sumelor și eventual să modifice planul de distribuire câtă vreme rămase nemodificat, nefiind investită legal și procedural să verifice modul de înscriere în tabelul definitiv de creanțe, tabel care în mod firesc stă la baza întocmirii planului de distribuire.
Incidența prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2006 republicată poate fi analizată în cadrul unei contestații împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, nu în cadrul unei contestații formulate împotriva unui plan de distribuire.
Lichidatorul judiciar se apără prin faptul că tabelul în care apare înscrierea creanței celor doi creditori, este tabelul afișat la 30 martie 2009 (fila 4 din.IV) însă în raportul întocmit la 18 martie 2009, apare propunerea de includere a creanței respective printre creanțele de procedură, propunere care nu a fost contestată în termen procedural de creditoarea recurentă.
Lichidatorul judiciar face și precizarea că nu calitatea de creditori garantați a determinat modalitatea de distribuire contestată, ci efectul hotărârii judecătorești prin care s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare a unui imobil aparținând debitoarei și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară.
Măsurile luate de lichidatorul judiciar privind modalitatea de punerea în executare a efectelor hotărârii judecătorești prin care s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare din litigiu, privind înscrierea în tabelul definitiv și apoi distribuirea sumelor, cuprinse în raportul întocmit de lichidatorul judiciar, nu se dovedește că ar fi fost contestate la vremea respectivă de creditoarea recurentă.
Față de cele ce preced, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -. -, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței nr. 1520 din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Grefier,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond:
-12.03.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 340/2009.... → |
|---|
