Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 178/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 178
Ședința publică de la 31 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Poiană Cipriana
JUDECĂTOR 2: Șfabu Traian
JUDECĂTOR 3: Miler Iulia
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de " Leasing România "SA și " Broker de Asigurare" împotriva sentinței comerciale nr. 44/S din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin buletinul procedurilor de insolvență și potrivit codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la primul termen de judecată, cererea de recurs fiind declarată și motivată în termen, legal timbrată.
Văzând că la dosar s-a solicitat judecata recursului în temeiul art. 242 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 44/S/31 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic - s-a dispus:
Respinge cererea formulată de creditorii Leasing România și Broker de Asigurare, cu sediul procesual ales în B, strada -. -. nr.3, sector 5 la Cabinet avocat avand ca obiect deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului I, cu sediul în I,-, bloc 531, scara B, apartament 1, parter.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță reținut că se constată că aceasta nu îndeplinește cerința existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, condiție obligatorie pentru declanșarea procedurii insolvenței.
Chiar dacă Legea nr. 85/2006 nu cere un titlu executoriu, prevederile art. 3 pct. 6 impun ca insolvența să privească o datorie certă, lichidă și exigibilă, fiind deci obligatoriu a se proba caracterul cert al creanței respective.
În cauză, existența creanței reclamate este discutabilă din punct de vedere juridic întrucât facturile anexate: documente întocmite unilateral de creditor și care poartă doar semnătura acestuia, nu îndeplinesc condiția impusă de art. 43 cod comercial, aceea de a fi acceptate la plată de pretinsul utilizator, astfel că sumele înscrise în respectivele documente nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă în sensul art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă.
Susține creditorul că datoria reclamată reprezintă, printre altele, rate de leasing restante numai că mențiunile din facturile anexate cu scopul de a justifica debitul pretins contrazic această afirmație, sumele acolo precizate fiind pretinse cu titlu de "capital și dobândă ".
Conform clauzelor contractului încheiat, art. 6, aceste rate de capital ar reprezenta ratele de leasing rămase de achitat până la expirarea duratei contractului și s-ar datora de către utilizator în situația încetării acestui contract în cazul în care obiectul în leasing devine o pierdere totală tehnică sau economică sau când obiectul în leasing este distrus sau pierdut în alt mod.
În speță nu s-a probat faptul încetării înainte de termen a contractului încheiat, în condițiile convenite de părți, astfel încât nu există îndreptățirea pentru creditorul-finanțator de a încasa aceste rate de capital.
Prin urmare in lipsa unei creanțe certe nu se justifică începerea proceduri care nu este un mijloc de executare silită pentru recuperarea unei creanțe, ci numai o procedură îndreptată împotriva debitorilor care se află în insolvență pentru datorii certe, lichide și exigibile.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs LEASING ROMÂNIA -, județul I și BROKER DE asigurare -, județul I prin reprezentanți legali, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se precizează că:
1. Un prim motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă: "când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia", pentru următoarele considerente:
Instanța de fond nu a luat în considerare, la soluționarea cererii, întreg probatoriul depus la dosarul cauzei din care reiese foarte clar debitul înregistrat la contractul de leasing nr. -/- de către societatea, și anume 31.180,23 lei, care reprezintă 3 (trei) rate de leasing restante și 3 (trei) rate de prime de asigurare CASCO restante.
Un alt aspect pe care instanța de fond nu l-a luat în considerare este acela al neîndeplinirii obligației esențiale și principale asumate prin contractul de leasing, aceea de plată a ratelor de leasing restante timp de 6 luni calendaristice, debitoarea încetând plățile față de societate de aproximativ 180 (o sută optzeci) zile, deci cu mult mai mult decât termenul minim prevăzut de lege și anume 30 (treizeci) de zile.
Totodată, starea de insolvență a debitoarei rezultă și din faptul că debitoarea nu a contestat starea de insolvență în care se află, recunoscând în mod tacit faptul încetării plăților față de societate.
2. Un alt motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct.9 "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii", întrucât instanța de fond în mod eronat a constatat faptul că, în cauză, nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 pentru deschiderea procedurii insolvenței, și anume caracterul cert al creanței, fără să ia în considerare înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Potrivit art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței este "acela a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile".
Or se observă că, față de societate, debitoarea și-a încetat plățile de aproximativ 180 (o sută optzeci) de zile prin neachitarea ratelor de leasing restante și a ratelor prime de asigurare CASCO restante la scadență, în conformitate cu contractul de leasing nr. -/-, deci cu mult mai mult decât termenul legal de 30 (treizeci) de zile prevăzut de art. 3 pct. 1 lit. a, din Legea nr. 85/2006.
Deși art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing modificată prin Legea nr. 287/2006 prevede că: "Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligația de plată a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing", utilizatoarea cu rea credință a refuzat să-și execute obligațiile.
De asemenea se învederează faptul că:
Creanța este certă, deoarece este constatată prin facturile emise și neachitate conform contractului de leasing;
Creanța este lichidă și constă în aceea că se referă la o datorie de plată a unei sume în lei, pe care debitorul nu o poate efectua "cu fondurile bănești disponibile la data scadenței " (art. 3 pct.1 lit. b din Legea 85/2006);
Creanța este exigibilă deoarece termenele de plată au expirat, iar pentru plata acesteia societatea poate obține intervenția coercitivă a forței publice.
3. Instanța de fond, fără temei legal, a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată împotriva debitoarei și greșit a reținut faptul că facturile prezentate ca dovadă nu poartă ștampila debitoarei și semnătura de primire, nefiind acceptate la plată, întrucât potrivit art. 155 pct. 5 și 6 din Codul fiscal: "semnarea și ștampilarea facturilor nu sunt obligatorii".
Astfel, instanța de fond constată caracterul incert al creanței raportându-se la faptul că nu sunt semnate de către societatea debitoare facturile anexate la dosarul cauzei, interpretând în mod eronat dispozițiile art. 46 din Codul comercial, căci acceptarea facturilor nu este similară cu semnarea lor de către debitoare.
Menționează faptul că facturile au fost primite, recunoscute și acceptate la plată de către societatea debitoare, deși nu poartă ștampila și semnătura acesteia, condiția certitudinii creanței fiind constatată printr-un înscris sub semnătură privată recunoscut de către debitor, căci potrivit art. 379 alin. 3 din Codul d e procedură civilă: "Creanța certă este aceea a cărei existentă rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau de dânsul".
De asemenea, menționează că societatea debitoare a cunoscut și acceptat încă de la încheierea contractului de leasing cuantumul fiecărei rate de leasing, precum și termenul scadent al acesteia, având posibilitatea să le achite chiar în eventualitatea în care nu ar fi primit facturile emise de societate, în baza scadențarului emis către aceasta încă de la încheierea contractului de leasing.
Mai mult decât atât, cuantumul creanței poate fi stabilit cu certitudine întrucât este alcătuit din fiecare de leasing și de prime de asigurare CASCO restante aferente contractului de leasing nr. -/-.
Se aduce la cunoștință faptul că societatea debitoare nu a mai achitat nici o de leasing încă din luna martie 2007, așa cum reiese din situația de plăti anexată dosarului cauzei, în tot acest timp utilizând pe nedrept autovehiculul care este proprietatea societății.
De asemenea, face precizarea faptului că, potrivit art. 6 pct. 6.3. din contractul de leasing, acesta a fost reziliat înainte de termen, din vina exclusivă a utilizatorului, vină ce a constat în neplata ratelor de leasing prevăzute în contractul semnat de acesta.
Se învederează faptul că, în prezent, societatea debitoare înregistrează față de societate un debit în valoare de 31.180,23 lei, ce reprezintă 3 (trei) rate de leasing restante și 3 (trei) rate prime de asigurare CASCO restante la contractul de leasing nr. -/-.
În drept se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă și dispozițiile Legii nr. 85/2006 art. 8.
Analizând motivele de recurs în contextul probelor administrate în dosarul de fond atașat și al dispozițiilor Legii nr. 85/2006, instanța de recurs constată că recursul este nefondat.
În motivarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut că în recurs recurenta înțelege să se sprijine pe înscrisurile depuse la instanța de fond pentru a dovedi starea de insolvență a debitoarei I, însă din cuprinsul acesteia nu rezultă că sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de Legea nr. 85/2006 pentru a se putea dispune intrarea în stare de insolvență a intimatei - debitoare, așa cum, de fapt și de drept, a reținut și prima instanță. Astfel se invocă motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, dar recurenta nu probează în mod existența acestor condiții care ar impune casarea sentinței recurate.
Se reține că din dispozitivul și considerentele sentinței recurate nu rezultă faptul că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății schimbând natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, care formează conținutul art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă și nici că aceeași sentință a fost pronunțată fără temei legal ori că ar fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, deoarece prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, când a considerat că datoria debitoarei trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă pentru a produce efectul intrării în procedura insolvenței, neexistând probe concludente în acest sens.
În aceste condiții, soluția primei instanțe este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins iar sentința primei instanțe menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de " Leasing România " și " Broker de Asigurări" împotriva sentinței comerciale nr. 44 S/31 ianuarie 2008 Tribunalului Iași - judecător sindic - pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
13.05.2008
Tribunalul Iași
Jud. sindic.
Președinte:Poiană CiprianaJudecători:Poiană Cipriana, Șfabu Traian, Miler Iulia
| ← Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 254/2008.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
