Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 93/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 93
Ședința publică de la 18 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Miler Iulia
JUDECĂTOR 3: Poiană Cipriana
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței comerciale nr. 404/S din 16.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin buletinul procedurilor de insolvență și potrivit codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de taxă de timbru.
Văzând că la dosar s-a solicitat judecata recursului în temeiul art. 242 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 404/S/16.10.2007, a Tribunalului Iași, judecător sindic, s-a hotărât:
Respinge cererea formulată de creditorul B, cu sediul ales în B, str. -, nr. 21 vizând autorizarea introducerii acțiunii prevăzută de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar Lichidator I și, în consecință,
În temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006,
Dispune închiderea procedurii falimentului debitorului "" cu sediul în, comuna Podu-.
Dispune radierea debitorului din registrul comerțului și evidențele
În temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006,
Descarcă pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 135 din Legea nr. 85/2006,
Dispune notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Jud. I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a reținut că prin sentința civilă nr. 135/COM/18.03.2003 s-a deschis procedura reglementată de Legea nr. 64/1995 (act normativ atunci în vigoare) împotriva debitorului "", procedură care a continuat sub forma falimentului, conform încheierii nr. 4/20.01.2004.
Bunurile identificate în averea debitorului au fost valorificate în cadrul procedurii, sumele astfel obținute fiind distribuite conform încheierii nr. 246/17.04.2007, fără a se reuși acoperire în întregime a creanțelor înregistrate în tabelul creanțelor.
Pe acest motiv, prin cererea înregistrată la data de 03.04.2007, lichidatorul judiciar a solicitat, pe temeiul art. 138 alin. 1 lit. "a,d și e" din Legea nr. 85/2006, angajarea răspunderii personale a administratorului social pentru pasivul rămas nerecuperat urmare valorificării activelor identificate.
Prin sentința comercială nr. 266/S/05.06.2007, judecătorul-sindic a admis acțiunea în răspundere promovată de lichidatorul judiciar, astfel încât creditorii au posibilitatea de a proceda la executarea silită împotriva administratorului social în condițiile art. 142 din Legea nr. 85/2006.
Constatându-se că în patrimoniul debitorului nu mai există alte bunuri din a căror valorificare să poată fi plătite integral creanțele admise în procedură, la data de 03.08.2007 lichidatorul judiciar a înregistrat raportul final cu propunere de închidere a procedurii pe temeiul art. 132 din Legea nr. 85/2006, propunere notificată părților interesate fără a se formula obiecțiuni.
În eroare cu privire la stadiul litigiului, prin cererea înregistrată la data de 08.08.2007, creditorul Bas olicitat lichidatorului judiciar să promoveze acțiune în răspundere iar în situația în care acesta omite un astfel de demers, să fie autorizat pentru promovarea acțiunii.
Cererea de autorizare urmează a fi respinsă față de prevederile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 care nu conferă fiecărui creditor drept individual de a promova acțiune în răspundere personală ci consacră acest drept numai pe seama comitetului creditorilor și numai dacă administratorul sau lichidatorul judiciar omit să indice în rapoartele lor cauzele insolvenței, persoanele culpabile de ceasta sau să formuleze o astfel de acțiune iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie și de împrejurarea că în cauză, prin sentința comercială nr. 266/S/2007 a fost deja instituită răspunderea personală a administratorului statutar, la solicitarea lichidatorului judiciar.
În condițiile în care, după cum s-a constatat, debitorul nu mai are în patrimoniu bunuri care să justifice continuarea procedurii în chip util, în vederea plății integrale a creanțelor reclamate, urmează a se dispune închiderea procedurii și radierea debitorului din registrul comerțului și evidențele fiscale, în conformitate cu art. 132 din Legea nr. 85/2006, cu descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B susținând că:
Art. 2 - "Scopul legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, fie prin reorganizarea activității acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului, fie prin faliment".
Art. 5 alin. 1 - "Organele care aplică procedura sunt instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul și lichidatorul.
Art. 138 alin. 1 - "Judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență".
Art. 140 - "Sumele depuse potrivit art. 138 alin. 1 vor intra în averea debitorului și vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activității debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului".
Art. 136 - "Prin închiderea procedurii judecătorul sindic, administratorul/Lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat, sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați".
Art. 142 alin. 1 - "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 137 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform codului d e procedură civilă".
Din analiza textelor de lege sus-menționate rezultă următoarele concluzii:
- Procedura de instituire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale faliților este parte componentă a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 (dovada și faptul că judecarea acestor cereri este de competența judecătorului sindic) și poate fi aplicată atât în cadrul fazei de reorganizare judiciară cât și în cadrul fazei de faliment.
- Hotărârea prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului, se pronunță în raport cu debitorul, creând astfel un drept de creanță al acestuia față de membrii organelor sale de conducere pentru sumele cu care instanța i-a obligat și nu dă naștere unui drept de creanță al creditorilor față de persoanele sus-menționate.
- Sumele recuperate în urma punerii în executare a hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic prin care s-a instituit răspunderea membrilor organelor de conducere ale falitului sunt destinate, în caz de faliment (cum este situația de față), pentru acoperirea pasivului, fiind distribuite de lichidatorul judiciar, conform art. 123 din Legea nr. 85/2006.
- Întreaga procedură de valorificare a bunurilor debitorului, de recuperare a creanțelor falitului (cum este și cazul creanței pe care acesta le are față de foștii membri ai organelor sale de conducere) și de distribuire a sumelor obținute în cadrul acestei lichidări, este în sarcina lichidatorului judiciar.
În acest context legislativ, motivația instanței de fond prin care a dispus închiderea procedurii de faliment a "", fără a dispune mai întâi punerea în executare de către lichidatorul judiciar a sentinței prin care a dispus atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului falitei este nu numai greșită ci și nelegală, întrucât din analiza textelor de lege sus-menționate rezultă că executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidența Legii nr. 85/2006 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform dispozițiilor art. 138, se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc.
Prin art. 142 alin. 1 în care se arată că "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform codului d e procedură civilă", legiuitorul nu a făcut decât să precizeze limitarea de competență pe care lichidatorul judiciar o are în valorificarea și recuperarea creanțelor (indiferent titlul din care rezultă și de natura obligației, inclusiv al creanțelor rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) de la debitorii falitului și anume faptul că executarea silită a acestor creanțe nu se face de către lichidatorul judiciar (care de altfel nu are această competență) ci de către executorul judecătoresc, singurul îndrituit de lege să facă o astfel de procedură.
Aceasta nu înseamnă că, judecătorul sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului judiciar să execute titlurile de creanță (inclusiv cele rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) și nu înseamnă că lichidatorul judiciar nu are obligația rezultată din Legea nr. 85/2006) și dreptul procesual (în calitatea sa de reprezentant al falitei) să pună în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de debitorii săi.
În acest context, din analiza gramaticală a dispozițiilor art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 în care se arată că "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", rezultă că acest text de lege poate,fi interpretat în sensul că executarea silită trebuie începută de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de insolvență prevăzute de Legea nr. 85/2006 (întrucât instituirea răspunderii persoanelor prevăzute de art. 138 alin. 1 și executarea silită a acestora se realizează atât în faza reorganizării judiciare cât și a falimentului) și că ar putea fi continuată după închiderea procedurii de faliment de creditori în cadrul procedurii de executare silită instrumentată de executorul judecătoresc.
În fapt, consideră că interpretarea corectă a acestui text de lege trebuie făcută numai în sensul că executarea silită a persoanelor prevăzute de art. 138 alin. 1 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială, trebuie efectuată de lichidatorul judecătoresc prin intermediul executorului judecătoresc numai în cadrul procedurii de faliment din următoarele considerente, deoarece art. 142 alin. 2 cuprinde dispoziții care nu pot fi puse în aplicare după închiderea procedurii de faliment.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 142 alin. 2 "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile acestei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", situație care este imposibilă după închiderea procedurii de faliment întrucât potrivit dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 85/2006 "Prin închiderea procedurii judecătorul sindic, administratorul sau lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat, sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați".
În acest context, este evident faptul că, dacă tabelul definitiv consolidat nu a fost pus la dispoziția executorului judecătoresc în timpul procedurii, odată cu începerea executării silite către lichidator, după închiderea procedurii de faliment acest fapt nu este posibil (dat fiind faptul că nu se cunoaște la ce executor judecătoresc se va executa hotărârea, data la care se execută - putând fi executată în termenul de prescripție și de către cine).
De asemenea, prin interpretarea art. 142 alin. 2 în sensul că executarea silită trebuie efectuată de creditori după închiderea procedurii, prin intermediul executorului judecătoresc și prin distribuirea sumelor obținute conform tabelului definitiv consolidat și dispozițiilor Legii nr. 85/2006 s-ar ajunge la situația de a se transforma executorul judecătoresc în lichidator judiciar, competență pe care acesta nu o poate avea.
Aceeași concluzie rezultă și din faptul că printr-o astfel de interpretare s-ar nesocoti Legea nr. 85/2006 care cuprinde dispoziții speciale privind judecarea contestațiilor la planurile de distribuire a sumelor obținute și a instanțelor abilitate să le judece (în cazul Legii nr. 85/2006 - judecătorul sindic din cadrul tribunalului d e la sediul debitorului iar în cazul codului d e procedură civilă - instanța de executare, respectiv judecătoria).
De asemenea, ține să precizeze că sunt în cadrul unei proceduri concursuale, menită să acopere întreg pasivul debitoarei. În acest sens arată că modificările aduse de Legea nr. 85/2006 sunt în sensul promovării cererii de angajare a răspunderii patrimoniale de către administratorul/lichidatorul judiciar sau de către comitetul creditorilor, ca organ reprezentativ, tocmai pentru apărarea intereselor tuturor creditorilor înscriși la masa credală. Având în vedere aceste aspecte, atâta timp cât lichidatorul judiciar este în posesia unui titlu executor, acesta este obligat în îndeplinirea atribuțiilor sale legale, să-l pună în executare, tocmai pentru acoperirea pasivului debitoarei, procedura insolvenței profitând în mod echitabil tuturor creditorilor înscriși în tabelul creditorilor, conform ordinii de prioritate stabilită de art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere cele de mai sus, solicită modificarea în parte a hotărârii recurate, constatarea ca prematură a închiderii procedurii de insolvență și obligarea lichidatorului judiciar la angajarea unui executor judecătoresc în vederea executării silite a sentinței prin care fosta conducere a fost obligată la plata pasivului.
Analizând aspectele relevate prin prisma dispozițiilor legale în materie, se constată că recursul nu este întemeiat.
Prin sentința civilă nr. 135/COM/18.03.2003, s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr. 64/1997 atunci în vigoare, împotriva debitorului "", procedură continuată sub forma falimentului. Bunurile din averea debitorului au fost valorificate iar sumele obținute au fost distribuite celor în drept fără însă a se acoperi în întregime creanțele înscrise pe tabel.
Așa fiind, lichidatorul judiciar, a solicitat angajarea răspunderii personale a administratorului pentru pasivul neacoperit în urma valorificării activului, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. "a,d,e" din Legea nr. 85/2006.
Prin sentința comercială nr. 266/2007, s-a admis acțiunea lichidatorului judiciar, încât creditorii au posibilitatea de a proceda la executarea silită împotriva administratorului social în baza art. 142 din Legea nr. 85/2006.
La data de 03.08.2007, lichidatorul judiciar a depus raportul final propunând închiderea procedurii în baza art. 132 din Legea nr. 85/2006, iar această propunere a fost notificată tuturor părților.
Bas olicitat lichidatorului judiciar, să introducă acțiune în răspundere personală iar dacă omite să fie autorizat, să promoveze acest creditor o astfel de acțiune.
însă a omis faptul că era înregistrată o astfel de cerere încă de la data de 08.08.2007, încât corect s-a respins această cerere față de prevederile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, care nu dă posibilitatea fiecăruia din creditori să introducă o astfel de acțiune.
Această acțiune o poate face comitetul creditorilor cu încuviințarea judecătorului sindic numai în situația în care administratorul sau lichidatorul judiciar nu precizează în rapoartele lor motivele insolvenței și persoanele culpabile sau să formuleze o acțiune de această natură când răspunderea persoanelor culpabile este în situația de a se prescrie.
Prin sentința comercială nr. 266/S/2007, a fost stabilită răspunderea personală a administratorului statutar care a fost cerută de lichidatorul judiciar.
Față de aceste împrejurări nici unul din motivele de recurs invocate nu se justifică, încât se va respinge recursul și va fi menținută sentința instanței de fond fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 404/S/16.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
21.02.2008
2 ex.-
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Miler Iulia, Poiană Cipriana
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
