Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1822/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1822/2009
Ședința publică de la 26 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 584 din 17 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimata - SRL, având ca obiect procedura insolvenței, deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal se prezintă din partea intimatei, avocat, lipsă fiind recurenta.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul nu este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 19,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că, la data de 21 mai 2009, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei, prin care solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În cursul dimineții, s-a înregistrat la dosar, o cerere din partea recurentei, transmisă prin fax, prin care învederează faptul că își menține recursul formulat și solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului formulat de creditoarea - SRL, raportat la prev. art. 11 coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, întrucât, recurenta a luat cunoștință prin citația primită, de dispoziția timbrajului cu 19,5 lei taxa judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, dar nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
Reprezentanta intimatei solicită admiterea excepției și anularea ca netimbrat a recursului declarat de creditoare, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform facturilor depuse la dosar.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.584 din 17 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a admis contestația formulată de debitoarea - SRL.
S-a respins cererea formulată de creditoarea - SRL C N, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL C-
A fost obligată creditoarea să plătească suma de 9.559,3 lei cheltuieli de judecată în favoarea debitoarei.
În motivare se arată că, prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus la data de 20 noiembrie 2008, creditoarea - SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL, apreciind că această societate se află în stare de insolvență și nu mai poate face față obligațiilor sale comerciale, invocând existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 163.079,67 lei, cererea fiind întemeiată pe disp. art. 31 din Legea nr.85/2006.
Între părți au existat în cursul anului 2008 operațiuni de natură comercială, iar debitoarei i-au fost vândute materiale de construcții, respectând cantitatea și calitatea solicitată, sens în care s-au emis facturi fiscale a căror contravaloare nu a fost achitată și care totalizează suma ce reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Cererea creditoarei a fost comunicată debitoarei, iar la data de 10 decembrie 2008 debitoarea a formulat contestație (86-89), solicitând respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței și obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, debitoarea a solicitat obligarea creditoarei să consemneze în termen de 15 zile la o bancă o cauțiune de 10% din valoarea creanței pretinse.
Facturile fiscale și centralizatorul anexat cererii introductive (6-67), nu fac dovada raporturilor contractuale existente între părți și nici dovada creanței certe, lichide și exigibile, nefiind acceptată la plată de către debitoare.
Prin extrasele de cont anexate (91-97), debitoarea a făcut dovada că are disponibil bănesc în sumă necesară pentru a acoperi creanța invocată de către creditoare.
Există dovada raporturilor contractuale dintre părți, respectiv contract de vânzare comercială încheiat la 26.02.2008, cu o durată de până la 31.12.2008, în baza căruia creditoarea s-a obligat să vândă mărfuri potrivit cataloagelor de produse și listelor de prețuri, menționându-se că documentul care atestă sortimentele și cantitățile de marfă comandate de către cumpărător, va fi "comandă fermă" emisă de acesta în scris care va fi predată agentului de vânzări al vânzătorului sau va fi expediată de cumpărător prin fax la numărul de fax al vânzătorului (art.II pct. 2.2).
S-a stipulat că documentul care atestă sortimentele, cantitățile și prețul mărfii efectiv cumpărată de către cumpărător, respectiv recepționată, va fi factura fiscală acceptată prin semnare de către un reprezentant al cumpărătorului.
Prin același contract s-a stipulat faptul că factura fiscală se va emite în momentul livrării mărfurilor, iar marfa va fi livrată de către vânzător, pe baza comenzii ferme a cumpărătorului, la punctul de lucru al vânzătorului sau la depozitul unde are sediul cumpărătorul sau la adresa indicată de cumpărător în comanda fermă (art. IV), iar la art. VI din contract, s-a stipulat scadența de plată a prețului (131), sub sancțiunea plății unor penalități de întârziere, inserată în clauza penală (art. XIV).
anexate de către creditoare și care susține aceasta că ar proveni de la debitoare, sunt de fapt emise de către creditoare și nu poartă ștampila debitoarei (133-144), sens în care, judecătorul sindic nu le-a putut reține ca făcând dovadă în sensul arătat de către creditoare.
De asemenea devine irelevantă analiza aspectului invocat de către debitoare prin contestație, acela cu privire la împrejurările în care s-au emis sau nu un anume bilet la ordin, precum și apărările creditoarei raportat la acest aspect pe care judecătorul sindic îl apreciază că depășește strict contextul de analiză al existenței creanței invocate, respectiv al rezistenței stării de insolvabilitate. Între părți litigiul se poate clarifica doar pe calea dreptului comun, prin administrare de probe, din coroborarea cărora să rezulte o concluzie clară, respectiv dacă suma pretinsă de creditoare prin prezenta cerere reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă față de - SRL.
Aceste concluzii coroborate cu faptul că s-a făcut dovada că debitoarea are disponibil bănesc și nu este în stare de insolvență, a determinat judecătorul sindic ca în baza art. 33 alin.5 din Legea nr. 85/2006, să respingă cererea creditoarei și să admită contestația debitoarei.
Împotriva sentinței a declarat recurs " ", solicitând admiterea recursului formulat împotriva sentintei comerciale nr. 584 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj În dosarul nr-, și pe cale de consecință admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de subscrisa creditoare " " împotriva debitoarei "P ", criticând sentința comercială nr. 584 din 17 februarie 2009 ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivare se arată că societatea debitoare "" a făcut plăti, în mod regulat, în baza contractului de vânzare-cumpărare comercială din data de 26 februarie 2008, până la data de 19 iunie 2008, după care, în mod nejustificat a sistat orice plată a mărfii livrate și facturate, deși livrarea mărfurilor și facturarea acestora s-a realizat în baza aceluiași contract.
In concluzie, facturile fiscale, acceptate la plată de către societatea debitoare prin semnătura unor persoane care lucrau în numele și pentru aceasta, fac pe deplin dovada existentei creanței, certe, lichide și exigibile, în cuantum total de 163.079,67 RON.
Prin sentința comercială nr. 584/17.02.2008 prima instantă de judecată retinut că "Prin extrasele de cont anexate (91-97), debitoarea a făcut dovada că are disponibil bănesc în sumă necesară pentru a acoperi creanta invocată de către creditoare."
Cele reținute de instanța de judecată nu reprezintă realitatea, deoarece cursul evenimentelor din perioada iunie 2008 - decembrie 2008, sumele de bani rulate prin contul societății debitoare și trecerea unei perioade mai mari de 30 de zile de la data scadentei sunt suficiente pentru a dovedi starea de insolvență a societății debitoare.
În prezenta cauză, prezumția legală privitoare la starea de insolvență vădită a societății debitoare, fundamentată pe faptul că societatea debitoare a lăsat să treacă mai mult de 30 de zile de la data scadentă și nu a achitat datoria fată de creditoare, nu a fost răsturnată de către societatea debitoare, aceasta nefăcând dovada că ar fi solvabilă.
Creditoarea a făcut dovada că debitoarea se află în stare de insolvență prin faptul că aceasta nu a achitat la scadentă creanța certă, și exigibilă deținută de creditoare, moment în care a devenit operantă prezumția legală privitoare la starea de insolventă vădită a societății debitoare.
A admite că societatea creditoare nu deține o creanță certă, și exigibilă, numai pe baza simplului refuz al societății debitoare de a recunoaște această creanță, în pofida tuturor actelor depuse și a relației comerciale derulată până la data de 19 iunie 2008, ar reprezenta un precedent extrem de periculos, deschizându-se calea unor grave abuzuri, din partea oricărui debitor, care ar putea preîntâmpina deschiderea procedurii insolventei, prin simpla contestare a raporturilor comerciale.
În mod eronat prima instanță de judecată ajunge la concluzia că litigiul s-ar putea clarifica pe calea dreptului comun, deoarece la baza acestei concluzii a stat numai susținerea nedovedită a debitoarei prin care a arătat că nu a primit marfa și nu a recepționat facturile emise, fără a lua în considerare toate dovezile prezentate de creditoare.
Cu privire la disponibilul bănesc pe care I-ar avea societatea debitoare, suma necesară acoperirii biletului la ordin a fost depusă pro cauza de către asociatul uni, pentru a evita un incident de plată. Referitor la acest aspect trebuie avută în vedere durata de timp mai mare de 30 de zile de la data scadentei în care societatea debitoare nu a efectuat plata sumei datorate de 163.079,67 RON, la care se adaugă și valoarea penalităților de întârziere.
Examinând recursul, instanța constată că acesta este netimbrat, urmând fi anulat din următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.11 din Legea nr.146/1997 s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita 19,5 lei taxă judiciară de timbru, iar in conformitate cu art.1 din OG nr.32/1995 timbru judiciar in sumă de 0,15 lei RON.
În temeiul dispozițiilor art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997 recurenta a fost înștiințată ca, în termen de 5 zile de la data comunicării înștiințării să achite sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și art.308 alin.4 pr.civ.
Prin art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că recursul nu a fost timbrat cu suma stabilită, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art.308 alin.4 pr.civ, raportat la art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997, respectiv ale art.35 alin.5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta - SRL împotriva sentinței civile nr. 584 din 17.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
2 ex/11.06.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
