Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1503/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1503/2009
Ședința publică de la 28.04.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Andrei Axente Irinel
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
Pe rol examinarea contestației în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr. 2592/11.11.2008, pronunțată în dosarul Curții de Apel Cluj nr- în contradictoriu cu intimații - -, având ca obiect procedura insolvenței-restituire bunuri în patrimoniu.
La apelul nominal se prezintă pentru contestatorul, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a achitat taxa judiciară 10 lei și s-a aplicat timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, după care se constată că pentru acest termen de judecată, instanța de fond a trimis dosarul nr-, numerotat de la fila 415 la fila 625 și dosarele atașate, respectiv - al Tribunalului Comercial Cluj, dosar - al Curții de Apel Cluj și 2 volume de declarații de creanță înregistrate la dosar nr-.
Se constată că la data de 24 aprilie 2009, s-a înregistrat la dosar, din partea contestatorului, răspuns la întâmpinare, ( 40-41).
Reprezentanta contestatorului arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, după deliberare, nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond asupra contestației în anulare.
Reprezentantul contestatorului solicită admiterea contestației, desființarea deciziei atacate și rejudecarea recursului, cu consecința admiterii recursului și modificarea în totalitate a sentinței recurate, pentru motivele invocate în scris și susținute oral cu ocazia acordării cuvântului pe fond. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin decizia civilă nr. 2592/11.11.2008, pronunțată în dosarul Curții de Apel Cluj nr- s-au respins recursurile declarate de pârâții, și împotriva sentinței comerciale nr. 1304 din 2 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care a menținut-o în întregime.
Prin sentința comercială nr. 1304 din 2 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a admis cererea de chemare in judecata introdusa de către lichidatorul judiciar, desemnat în procedura falimentului debitoarei - C -, împotriva pârâților, si.
S-a dispus anularea contractelor sub semnătură privată încheiate intre - C - prin reprezentant legal si pârâti, contracte cu numărul 184/29.07.2005, 142/9.05.2005, 60/16.02.2005.
S-a dispus restituirea în patrimoniul debitoarei a imobilelor construcții pentru care a operat transferul dreptului de proprietate prin aceste contracte.
Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a arătat că, conform art. 80 alin. 1 din Legea 85/2006,administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acțiune pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți si pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise si a valorii altor prestații executate, realizate de către debitor prin următoarele acte:.b) operațiuni comerciale in care prestația debitorului depășește vădit pe cea primita, efectuate in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, c) acte incheiate in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile".
Astfel, prin cele trei contracte sub semnatura privata, debitoarea prin administrator statutar a,instrainat,: grajd cresa maternitate + teren cu suprafata de 3.415, 92 mp, (257), ferma -cladiri + teren aferent 24.160, 95 mp (267) si Complexul de vaci T cu terenul aferent in suprafata de 5800 mp.
Un prim aspect care trebuie relevat este acela ca actele juridice analizate au fost incheiate sub semnatura privata, situatie in care nu au avut aptitudinea de a transfera dreptul de proprietate asupra terenului. In cazul actelor de transfer a proprietatii asupra unui teren, forma autentica este necesara,ad validitatem, iar nerespectarea acestei forme sanctioneaza cu nulitatea absoluta actul analizat. In baza principiului conversiunii actelor juridice, contractele de vanzare-cumparare sub semnatura privata incheiate cu privire la aceste terenuri, desi nule ca si contracte de vanzare-cumparare, au valoare de antecontracte de vanzare-cumparare, prin care s-a transferat un simplu drept de creanta in baza caruia promitentul cumparator poate obliga in viitor promitentul vanzator la incheierea unui contract de vanzare-cumparare in forma autentica.
In cazul imobilelor constructii, forma autentica a actelor de dispozitie nu este necesara,ad validitatem, situatie in care transferul dreptului de proprietate poate fi realizat si in baza unui contract de vanzare-cumparare sub semnatura privata.
In consecinta, contractele sub semnatura privata anterior enuntate au valoare de contract de vanzare-cumparare cu privire la imobilele constructii si de antecontract de vanzare-cumparare cu privire la imobilele terenuri. Pentru acest motiv se poate afirma in mod lipsit de echivoc faptul ca dreptul de proprietate asupra terenurilor enuntate in cele trei contracte analizate nu a iesit niciodata din patrimoniul societatii comerciale debitoare. Prin contractele enuntate debitoarea a instrainat doar dreptul de proprietate asupra constructiilor si a constituit in favoarea paratilor (in acceptiunea art. 80 alin. 1 lit. b din Legea 85/2006) un drept de creanta in baza caruia paratii au dobandit dreptul de a solicita in viitor incheierea unui act de vanzare-cumparare in forma autentica. Inscrierea drepturilor de proprietate asupra constructiilor in cartea funciara nu este relevanta, deoarece sub imperiul Legii 7/1996 s-a renuntat la caracterul constitutiv de drepturi al inscrierii dreptului in cartea funciara si s-a mentinut doar un caracter de opozabilitate fata de terti al acestei inscrieri.
In baza acestui drept de creanta, paratii au promovat pe rolul instantelor cereri de chemare in judecata prin care au solicitat pronuntarea unor hotarari care sa loc de act autentic de vanzare-cumparare in privinta imobilelor care au facut obiectul antecontractelor anterior descrise. La solicitarea lichidatorului judiciar instantele au dispus suspendarea solutionarii cererilor de chemare in judecata conform dispozitiilor art. 36 din legea 85/2006 (304, 387).
Un alt element deosebit de important in solutionarea cererilor deduse judecatii este legat de pretul stipulat in contractele enuntate, pret care este in toate cele trei contracte intr-un cuantum foarte redus raportat la valoarea de circulatie a imobilelor vizate. Astfel, in contractul incheiat cu paratul (267), pretul prevazut este de 90.000.000 lei vechi (9.000 Ron) pentru un teren de 24.160,95 mp si constructii, in contractul incheiat cu paratul pretul este de 8995 Ron, inclusiv TVA pentru un teren de 3415, 92 Ron teren si constructii, iar in contractul incheiat cu paratul, pretul stipulat este de 240.000.000 lei vechi (24.000 Ron) pentru un teren cu suprafata de 5800 mp si o ferma de vaci (299).
Pretul reprezinta un element de validitate esential si pentru antecontractul de vanzare-cumparare. Avand in vedere dreptul de creanta valabil nascut in patrimoniul paratilor si posibilitatea reala pentru acestia de a obtine o hotarare care sa loc de act autentic de vanzare-cumparare, pretul enuntat in aceste antecontracte trebuie analizat ca pret al vanzarii in sine, deoarece nu exista pentru promitentul vanzator posibilitatea de a obtine o suma suplimentara fata de cea prevazuta in antecontract, in schimbul executarii obligatiei asumate avand ca obiect transferul proprietatii. Raportat astfel la dimensiunile terenurilor si constructiilor care au facut obiectul antecontractelor descrise, judecatorul sindic a apreciat pretul ca fiind unul redus, disproportionat de mic fata de valoarea de circulatie a imobilelor, fiind de notorietate faptul ca pretul imobilelor a urmarit un curs constant ascendent, iar data incheierii antecontractelor nu este foarte indepartata (februarie - iunie 2005). Stabilirea raportului dintre pretul stabilit in contracte si pretul de circulatie al terenului, ca dealtfel si stabilirea seriozitatii pretului, sunt elemente la intima apreciere a judecatorului. Judecatorul sindic a apreciat ca pretul prevazut in antecontracte este inferior chiar valorii materialelor de constructie inglobate in imobilele descrise in antecontracte.
vadit al prestatiilor constituie in opinia judecatorului sindic un indiciu al relei credinte a paratilor promitenti vanzatori care si-au creat prin antecontractele incheiate o situatie privilegiata si un avantaj exagerat. Datorita pretului absolut modic platit, paratii puteau avea in vedere nasterea unei stari de insolvabilitate pentru debitoare, prin instrainarea bunurilor din fondul de comert la preturi net inferioare valorii de circulatie si in consecinta paratii au lezat astfel si drepturile creditorilor, reducand sansele acestora de a-si recupera creantele prin valorificarea bunurilor debitoarei Sunt astfel incidente si dispozitiile art. 80 alin. 1 lit. c, teza finala din Legea 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal pârâții, și care au solicitat modificarea în totalitate a hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii formulată de lichidatorul judiciar pentru anularea contractelor de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiate de pârâți cu debitoarea.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâții arată că hotărârea judecătorului sindic a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât în speță nu s-a dovedit cu nimic fraudarea intereselor creditorilor și nici reaua-credință a pârâților la momentul încheierii actului.
Deși judecătorul sindic a argumentat admiterea acțiunilor în anularea antecontractelor de vânzare-cumpărare pe textul art. 80 alin (1) lit b și c din Legea nr. 85/2006 în sensul că, a apreciat ca element decisiv ce a probat fraudarea intereselor creditorilor, prețul inserat în contract ca fiind unul redus și disproporționat de mic față de valoarea de circulație a imobilelor, aceasta nu a fost probată în speță prin nici un mijloc de probă.
Pe de altă parte, superficialitatea cu care prima instanță a tratat problema fraudării intereselor debitoarei este relevată și de împrejurarea că analiza speței s-a făcut global cu referire la toate cele trei contracte (, și ) și nu distinct așa cum ar fi fost normal să se întâmple.
Prin decizia nr. 2592/2008, s-a respins recursul pârâților.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Lichidatorul judiciar prin formularea acțiunii în anularea antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate de debitoarea - - cu pârâții, și a pornit de la premisa că în speță s-au fraudat interesele debitoarei - - prin intenția părților de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a leza în orice fel drepturile societății comerciale confirmată prin disproporția vădită a prețului raportat la valoarea reală a bunului care a format obiectul vânzării.
Din această perspectivă acțiunea în anulare formulată de lichidatorul judiciar s-a întemeiat pe prevederile art.80 alin (1) lit b și c din Legea nr. 85/2006.
Astfel, debitoarea prin administrator statutar a încheiat cu cei trei pârâți trei contracte de vânzare cumpărare sub semnătură privată prin care a înstrăinat acestora din urmă: "grajd creșă maternitate+teren cu suprafața de 3415,92 mp; fermă -clădiri+ teren aferent de 24.160,95 mp și complexul de vaci T cu terenul aferent în suprafață de 5800 mp".
Întrucât în speță contractele încheiat vizau atât construcții cât și terenuri în mod întemeiat judecătorul sindic a făcut distincția între acestea apreciind că în ceea ce privește construcțiile actul juridic încheiat între părți are valoarea unui contract de vânzare-cumpărare iar cât privește terenurile acestea nu au decât valoarea unor antecontracte de vânzare cumpărare deoarece pentru acestea din urmă legea cere încheierea actelor în formă autentică.
Pentru aceste motive, concluzia este că dreptul de proprietate asupra terenurilor enunțate în cele trei contracte enunțate nu a ieșit niciodată din patrimoniul debitoarei însă, prin aceste debitoarea a înstrăinat doar dreptul de proprietate asupra construcțiilor și a constituit în favoarea pârâților (în accepțiunea art. 80 alin (1) din legea insolvenței) un drept de creanță în baza căruia pârâții au dobândit dreptul de a solicita în viitor încheierea unui act de vânzare cumpărare în formă autentică.
În baza acestui drept de creanță, pârâții recurenți au promovat pe rolul instanțelor acțiuni în prestație tabulară care însă au fost suspendate în temeiul prevederilor art. 36 din legea insolvenței.
Concomitent lichidatorul judiciar a înțeles să atace aceste contracte de vânzare cumpărare pe considerentul că prețul inserat în fiecare din cele trei contracte este într-un cuantum mult redus raportat la valoarea de circulație a imobilelor înstrăinate.
În acest sens, s-a exemplificat faptul că în contractul încheiat cu pârâtul recurent prețul prevăzut este de 9000 RON pentru un teren de 24.160,95 mp și construcții, în contractul încheiat cu pârâtul recurent prețul fiind de 8995 RON inclusiv TVA pentru un teren de 3415,92 mp teren și construcții iar în contractul încheiat cu pârâtul recurent prețul stipulat este de 24.000 RON pentru un teren de 5800 mp și o ferm de vaci.
Textul art. 80 alin (1) lit b (operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită ) se referă la diferența vădită de valoare între prestații în defavoarea debitorului. Practic, textul de lege are în vedere anularea (revocarea) actelor juridice lezionare.
Nu trebuie însă să se considere că ar fi vorba despre leziune ca viciu de consimțământ, însă situația reglementată de art. 80 alin (1) lit b din lege este similară cu viciul leziunii, sub aspectul prejudiciului, care este egal cu disproporția de valoare între contraprestații. Pe de altă parte, prejudiciul nu se produce direct în patrimoniul debitorului, ci, în materia analizată, acesta se reflectă asupra creditorilor.
Deși s-a susținut că în speță nu au fost administrate nici un fel de probe care să stabilească valoarea de circulație a imobilelor ce au făcut obiectul vânzărilor, în mod real judecătorul sindic a apreciat prețul ca fiind unul redus disproporționat de mic față de întinderea dreptului de proprietate asupra imobilelor-terenuri, localizarea acestora iar stabilirea raportului dintre prețul stabilit în contracte și prețul de circulație a terenurilor ca de altfel și stabilirea seriozității prețului sunt elemente la intima apreciere a judecătorului care în mod real a apreciat ca fiind inferior chiar valorii materialelor de construcție înglobate în imobilele descrise în antecontracte.
Cât privește reaua-credință a pârâților recurenți deși aceștia au susținut că nu s-a dovedit în speță, Curtea a reținut că în cazul prevăzut la art. 80 alin (1) lit b frauda debitorului este prezumată de legiuitor deoarece prin încheierea actului debitorul urmărește sau cel puțin acceptă posibilitatea vătămării creditorilor în beneficiul celui cu care a contractat. În aceste condiții dezechilibrul vădit al prestaților constituie un indiciu al relei-credințe a pârâților care prin încheierea actelor și-au încheiat și au creat o situație privilegiată și un avantaj exagerat.
Împotriva deciziei formulat contestație în anulare, pentru motivul prevăzut la art. 318 alin.1 Cod proc.civ. constând în aceea că, instanța respingând recursul omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare, solicitând să se dispună admiterea contestației, desființarea deciziei atacate și rejudecarea recursului, cu consecința admiterii acestuia și modificării în totalitate sentinței recurate.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul arată că, prin decizia civilă nr. 2592/11.11.2008 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr- i s- respins recursul formulat împotriva sentinței comerciale nr. 1304/2008 Tribunalului Comercial Cluj, pronunțată în dosarul unic nr-. recurentul formulează contestație împotriva deciziei menționate în temeiul art. 318 Cod proc.civ. Respingând recursul, instanța a omis din greșeală să cerceteze motivul principal de casare a sentinței invocată, acela că obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 60/16.02.2005 se referă doar la teren în suprafață de 5800 mp și nu la "Complex de vaci " sau "teren în suprafață de 5800 mp și o fermă de vaci", cum în mod eronat a reținut instanța de fond. Întrucât acest motiv nu a fost nici măcar observat, s-a perpetuat și de către instanța de recurs o eroare cu privire la obiectul contractului.
Instanța de recurs nu s-a pronunțat în nici un fel asupra motivului de recurs precizat, nu a făcut nicio referire la acesta, cu toate că în motivarea recursului s-a arătat în mod expres că: " instanța de fond face o confuzie evidentă atunci când comentează obiectivul vânzării din contractul nr. 60/16.02.2005. Astfel, în pag 3 ani. 3 din sentința comercială nr.1304/2008 tribunalul arată că" în concret este vorba despre un contract de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată între cele două părți, având ca obiect Complexul de vaci, identificat la poz. 113 din HG 834/1991. Apoi, pe pag. 4 alin. 2 se reia această idee în sensul readucerii în discuție a obiectivului vânzării și anume Complexul de vaci - T cu terenul aferent de 5800 mp". Această confuzie este fundamentată și are la bază o eroare cu privire la obiectul contractului, întrucât la art. 2 din contract se precizează că "Vânzătorul vinde și cumpărătorul cumpără teren în incinta Complexului de vaci ", în suprafață totală de 5880 mp, în continuare în tot cuprinsul contractului făcându-se referire doar la teren, nu și la construcții, iar prețul a fost stabilit numai cu privire la acesta. În factura fiscală nr. -/16.02.2005 se precizează foarte clar că este vorba despre terenul de 5800 mp, nu și de construcții, anexe, amenajări. La poz. 113 din documentația anexă întocmită de vânzătoare în baza HG nr. 834/1991, este făcută mențiunea "SI", respectiv suprafață liberă, spațiu, fără nicio construcție.
Lichidatorul judiciar prin întâmpinare solicitat respingerea contestației în anulare și menținerea ca legală și temeinică deciziei contestate.
Examinând contestația, curtea reține următoarele:
Potrivit art. 318(1) Cod proc.civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În înțelesul art. 318 Cod proc.civ. greșeală materială înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Deci greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, ori de interpretare dispozițiilor legale.
Aceste greșeli sunt cele cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat, ori făcute de o persoană fără calitate.
Ori, în cauză, nu s-au comis aceste greșeli, astfel că în baza art. 318 Cod proc.civ. se va respinge contestația în anulare.
Instanța a analizat toate motivele de recurs, ea nefiind obligată să răspundă la argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare, ci este îndreptățită să grupeze aceste argumente pentru a răspunde la motivele de casare printr-un considerent comun.
Ori, în cauză, în motivarea deciziei s-a răspuns la toate aspectele cuprinse în motivele de recurs.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.318(1).civ, va respinge ca nefondată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare declarată de împotriva deciziei civile nr. 2592 din 11.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
2 ex/26.05.2009
Președinte:Andrei Axente IrinelJudecători:Andrei Axente Irinel, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
