Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 187/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 187
Ședința publică de la 07 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Miler Iulia
JUDECĂTOR 3: Șfabu Traian
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de " " I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței comerciale nr. 496/S din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat apărătorul societății recurente SC " "SA I și avocat apărătorul lichidatorului I, lipsă fiind societatea intimat-debitoare "M " I și intimatul-creditor a Județului
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin buletinul procedurilor de insolvență și potrivit codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă, că recursul este la al 2-lea termen de judecată.
Părțile prezente învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat apărătorul societății recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris,casarea sentinței comerciale nr. 496/S din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că instanța de fond a ignorat înscrisurile aflate la filele 46, 47 dosar, din care rezultă că societatea debitoare a solicitat creditoarei a Județului I acordul privind vânzarea directă a bunurilor cu, condiția ca suma rezultată din vânzarea directă să fie virată în contul datoriilor debitoarei către bugetul de stat; iar la fila 48 dosar se află ordinul de plată emis de societatea SC " "SA I prin care acceptă ca această sumă să fie virată către bugetul de stat.
La filele 50 și 51 dosar sunt depuse adresele emise de către către societatea debitoare în care se specifică că este de acord să întocmească și să comunice raportul de evaluare al bunului și că în termen de 5 zile de la luarea la cunoștință să procedeze la stingerea creanțelor la bugetul consolidat al statului.
Apreciază apărătorul recurentei că în mod eronat instanța de fond nu a luat în considerare aceste înscrisuri ce au fost depuse și la Tribunalul Iași - Judecător Sindic,neluând în considerare că promisiunea de vânzare a fost încheiată înainte de deschiderea procedurii insolvenței.
Față de aceste susțineri solicită admiterea recursului și pe fond solicită respingerea acțiunii formulată de reclamantul-intimat, fără cheltuieli de judecată.
Avocat apărătorul lichidatorului invocă nulitatea recursului, motivând că la acest termen de judecată au fost relatate de către apărătorul recurentei alte motive de recurs care nu au fost prezentate și în scris, iar aceste aspecte nu determină menținerea acestui contract de vânzare-cumpărare.
Susține apărătorul lichidatorului judiciar că, caracterul fraudulos al contractului și prejudicierea creditorilor nu face obiectul recursului de față, recurentul motivând legalitatea contractului prin prisma acordului creditorului privilegiat și stabilirea prețului pe baza unei expertize tehnice de specialitate. Deși în cauză nu există un astfel de acord probat, apreciază că, procedura insolvenței fiind o procedură concursuală în cadrul căreia trebuie să se respecte principiul egalității între creditori, urmărindu-se îndestularea tuturor creanțelor prin valorificarea eficientă a patrimoniului și nu recuperarea creanței doar de creditorul majoritar, în cauză fiind vorba de creditorul bugetar.
Apreciază lichidatorul că în mod corect instanța de fond a constatat că prețul stabilit prin expertizele efectuate în cauză este un preț minim de pornire a unei eventuale licitații. Consideră, că nu se poate aprecia asupra legalității antecontractului prin prisma dispozițiilor art. 948 Cod civil, așa cum a solicitat recurenta, în condițiile în care temeiul acțiunii, îl reprezintă cadrul special, instituit de prevederile art. 79 și 80 din Legea nr. 85/2006, legiuitorul instituind o prezumție relativă de fraudare a creditorilor prin înstrăinarea patrimoniului în altă modalitate decât cea stabilită prin hotărârea adunării creditorilor. Mai mult acea hotărâre nici nu a fost publicată în Monitorul Oficial.
Avocat arată că, față de data încheierii antecontractului, care a fost acea zi cu data deschiderii procedurii, incapacitatea de plată a debitorului la acel moment, solicită respingerea recursului ca nefondat, să se mențină ca fiind legală și temeinică sentința de fond pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
În replică, avocat apărătorul recurentei susține că nu este intenția părților de a frauda creditorii, în cauză nu s-a vândut întreg activul societății debitoare ci, doar o secție și un teren, din suma primită au fost îndestulați și alți creditori. De asemenea susține, că Iaf ost creditorul care a declanșat procedura insolvenței împotriva debitoarei fiind un creditor privilegiat, dar societatea debitoare având o garanție, a făcut un împrumut și a plătit și ceilalți creditori.
Solicită a se reține că, recurenta înțelege să susțină toate motivele de recurs așa cum au fost formulate în scris și depuse la dosar.
În replică, avocat apărătorul lichidatorului susține că prețul în lei obținut de societatea debitoare este de 23 miliarde lei, iar creanța către bugetul de stat este de 200 miliarde lei, și în cauză nu s-a cerut valorificarea garanției.
Declarându-se închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința comercială nr.496/S/20.11.2007, a Tribunalului Iași - judecător sindic, s-a admis cererea formulată de administratorul judiciar în contradictor cu debitorul-vânzător M I și pârâta-cumpărătoare
Anulează contractul de vânzare-cumpărare, cu promisiunea irevocabilă de vânzare, autentificat prin încheierea nr.2153/14.06.2006 la., dintre debitorul-vânzător și pârâta-cumpărătoare, privind imobilul proprietatea debitorului situat în I, nr.2A, compus din teren în suprafață de 14910,10. împreună cu Secția de (clădire industrială sub denumirea unitatea UB cu număr de inventar 1007, în suprafață de 1742. construită, arie desfășurată de 5.226. regim de înălțime, cu fundație din beton și suprastructură tip cadre).
Dispune repunerea părților în situația anterioară perfectării antecontractului sus-indicat, în sensul reintroducerii bunului în patrimoniul debitorului vânzător.
Se reține că prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr.2153/14.06.2006 la BNP, debitorul-promitent se obligă irevocabil să înstrăineze către SC SRL I imobilele teren în suprafață de 14.910,10. și construcții, respectiv întreaga incintă cu împrejmuirile aferente cunoscută sub numele de FABRICA + Secția MIp entru prețul de 1.109,350 euro. Așa cum rezultă din cuprinsul încheierii de autentificare, acest antecontract s-ar fi încheiat pentru debitor în baza hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor societății din data de 17.10.2005.
La dosar s-a depus actul denumit "Hotărâre din 17.10.2005" prin care la art.1 "se aprobă vânzarea de active ale societății pentru plata creanțelor bugetare" dar această hotărâre este deficitară pentru că dincolo de faptul că nu se specifică ce fel de active urmau a fi înstrăinate, nici prețul de vânzare ori modalitatea de evaluare a lor nu se analizează, nu există nici o dovadă a convocării adunării generale extraordinare și nici a publicării hotărârii respective în Monitorul Oficial potrivit art.131 alin.4 din Legea 31/1990. În lipsa publicării, potrivit art.131 alin.5 din Legea nr.31/1990, hotărârea adoptată nu putea fi executată.
În pofida acestor impedimente legale și a interdicției de înstrăinare, urmare sechestrului aplicat de creditorul bugetar, chiar în ziua deschiderii procedurii față de debitor, administratorul unic al acestuia a trecut la formularea unei promisiuni irevocabile de vânzare pentru activele indisponibilizate care reprezintă de fapt voința debitorului este inexistentă prin încălcarea normelor procedurale de convocare a adunării și publicitate a hotărârii dar și fraudulos, pe această cale încercându-se nu numai ocolirea interdicției de înstrăinare dar și diminuarea masei active cu reducerea substanțială a șanselor creditorilor de a-și recupera creanțele, intenția reală frauduloasă rezultând din circumstanțele încheierii actului.
Astfel, promisiunea de înstrăinare s-a făcut la un preț inferior, chiar și în raport de valoarea estimată prin expertizele efectuate în vederea executării silite de către creditorul bugetar și prin favorizarea nepermisă a acestuia, fie el și garantat, în mare grabă, chiar în ziua deschiderii procedurii deși debitorul cunoștea că împotriva lui au fost promovate mai multe cereri pentru a fi supus procedurii.
Faptul că încheierea acestui antecontract s-a realizat cu acordul creditorului bugetar, deși un astfel de acord nu a fost probat, nici nu are relevanță, față de încheierea actului cu încălcarea prevederilor art.79 și art.80 din Legea nr.85/2006.
Chiar dacă ar fi existat un astfel de acord, este lipsit de relevanță, actul încheiat prejudiciind atât interesul debitorului cât și interesele creditorilor concurenți întrucât crează un avantaj material cert creditorului bugetar prin stingerea parțială a creanței acestuia care, potrivit obligațiilor, este în sumă de 21.370.755 lei, a valorii derizorii a bunurilor ce urmau a fi înstrăinate, de numai 1.109.350 euro, echivalentul sumei de 3.903.802,65 lei.
Susține terțul-beneficiar al promisiunii că urma să plătească prețul stabilit prin expertiza de evaluare întocmită chiar de creditorul bugetar numai că așa cum rezultă din aceste expertize, valoarea estimată pentru aceste imobile de 3.928.409 lei fără TVA (suma de 2.418.820 lei pentru terenul în suprafață de 14.910,10. și respectiv suma de 1.509.589 lei pentru secția tricotaje) reprezenta doar valoarea de pornire a licitației ce urma să se organizeze în cadrul executării silite de drept comun de către creditorul bugetar.
Independent de acest aspect, dacă rațiunea acestor înstrăinări de active a fost aceea de a se achita datoriile la bugetul de stat iar debitorul se afla în situația de a scoate la vânzare active din patrimoniu, amenințat fiind de executarea silită, se presupune în această împrejurare că încearcă să obțină un preț cât mai mare, însă în mod cu totul neobișnuit și fără justificare față de situația financiară precară în care se afla și de uzanțele comerciale, debitorul încheie antecontractul la un preț inferior chiar valorii estimate prin expertizele efectuate de creditorul bugetar, promițând irevocabil vânzarea la acest preț fără posibilitatea majorării, indiferent de evoluția inflației și a cursului de schimb valutar ori evoluția pieței imobiliare. În aceste împrejurări, nu se poate reține că valoarea contraprestației adică prețul activelor ar fi putut constitui vreun motiv determinant pentru încheierea antecontractului, scopul real al acestuia fiind acela de a-și diminua patrimoniul, sustrăgând bunurile de la gajul general al creditorilor ale căror șanse de a-și recupera creanțele au devenit astfel mult diminuate.
Totodată, debitorul și-a asumat în această operațiune obligații care sunt vădit disproporționate față de contraprestația terțului beneficiar al promisiunii care, cu un avans plătit de doar 10.000 lei, cunoscând existența cel puțin a creditorului bugetar, promisiunea încheindu-se tocmai în scopul plății creanțelor acestuia și în lipsa acordului acestui creditor care avea instituit sechestre asupra bunurilor (acord solicitat de terț dar neprimit) și-a creat avantaje sub forma "penalităților de întârziere de 1.000 euro/zi de întârziere" și a "daunelor interese" egale cu prețul stabilit prin antecontract.
Ca atare, cunoscând incapacitatea debitorului de a-l plăti pe creditorul bugetar și că parte din activele ce urmau a-i fi transmise sunt indisponibilizate, nu se poate reține că terțul beneficiar al promisiunii era îndreptățit a considera că nu există nici o legală la cumpărarea acestora, ceea ce caracterizează conduita sa ca fiind de rea-credință, cu atât mai mult cu cât a acceptat să plătească și un preț inferior valorii reale a bunurilor și mai mic chiar decât valoarea estimată prin expertiză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs I solicitând modificarea în tot și respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:
La 14.06.2006, între debitoare și pârâta Iai ntervenit un antecontract de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.2153 din acea zi privind suprafața de 14910,10. împreună cu suprafața construită de 1742. cu suma de 687.360 Euro privind terenul și 428.962 privind construcția conform rapoartelor de evaluare ale creditorului bugetar I nr.50963 și 50958/1.06.2006. Vânzătoarea a fost reprezentată de administrator și în baza hotărârii AGA din 17.10.2005 a cerut acceptul creditorului pentru scoaterea la vânzare directă a imobilelor iar sumele obținute se vor vira direct creditorului în contul datoriilor bugetare.
I, cu adresa nr.53125/14.06.2006 a cerut cumpărătorului acceptul de a cumpăra terenul și clădirile care aparțin altei societăți, respectiv, fiind grevate de garanții. În urma verificărilor întreprinse, s-a constatat că sunt grevate de sechestru, instituit de creditorul bugetar, celelalte garanții nefiind actuale, omițându-se doar radierea.
cumpărător a comunicat acordul la 16.06.2006 virându-i în cont avansul convenit, urmând ca la perfectarea contractului să vireze întreaga sumă.
Prin aceeași hotărâre AGA s-a aprobat vânzarea terenului în suprafață de 19.000. și clădiri cu doar 700.000 dolari, reprezentând 473.000 Euro unei alte societăți, necontestat de lichidator, cu toate că este mai mic față de valoarea de piață și valoarea de vânzare a contractului a cărui anulare se cere.
Prima instanță reține eronat că terenul și clădirile vândute recurentei ar constitui întreaga incintă, deși în realitate 70% s-au înstrăinat la prețuri mult mai mici.
Antecontractul ce face obiectul cauzei de față s-a încheiat cu știrea creditorului privilegiat și cu respectarea condițiilor de validitate prevăzute de art.948 Cod civil, la prețul stabilit legal, nefiind încheiat în frauda intereselor creditorilor.
Prin urmare, promitentul a oferit un preț, cu mult mai mare pe un teren ocupat cu construcții ale altei societăți și mai mare decât cel obținut prin vânzarea a 19.000. altei societăți.
Nu s-a dovedit reaua credință a cumpărătorului, caracterul fraudulos iar hotărârea recurată nu este motivată în drept. Nu s-a făcut dovada că actul s-a încheiat cu viclenie în scopul înșelării creditorilor.
Analizând aspectele vizate în raport de probele administrate și de dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Antecontractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat între părți cu respectarea dispozițiilor legale în materie, constituind legea părților în virtutea dispozițiilor art.969 Cod civil, respectând condițiile de validitate prevăzute de art.948 Cod civil, nefraudând interesele creditorilor.
Nu s-a făcut dovada relei credințe a cumpărătorului, vânzarea fiind aprobată prin hotărârea AGA din 17.10.2005, după ce au fost cerute și comunicate acordurile prealabile ale organelor abilitate, inclusiv al creditorului privilegiat.
Cât privește prețul, acesta este serios în raport cu alte vânzări, fiind mai mare decât vânzarea a 19.000. aprobată prin aceeași hotărâre AGA, fără construcții, ale unei societăți vecine, cum este vânzarea de față. Se impune sublinierea că vânzarea celor 19.000. nu a fost contestată de lichidator, ori astfel de acțiuni nu pot fi discreționare, impunându-se o linie constantă și principală de apreciere.
În contextul dat, considerentele primei instanțe avute în vedere la pronunțarea hotărârii de admitere a cererii formulate de administratorul judiciar sunt doar supoziții fără suport probator.
Mai mult, prima instanță analizează legalitatea hotărârii din 17.10.2005 deși nu este investită cu o cerere care să aibă un asemenea obiect.
Nu s-a constatat existența unor impedimente legale sau interdicții de înstrăinare iar faptul că unele formalități sunt efectuate la momente apropiate nu afectează valabilitatea convenției. Încheierea contractului s-a efectuat cum arătam în precedent cu acordul creditorului bugetar, nefiind violate prevederile art.79 și 80 din Legea 85/2006, în nici un mod.
Așa fiind, se constată că actul s-a încheiat cu respectarea condițiilor de validitate a convențiilor, cu știrea și acordul creditorului bugetar la prețul stabilit de expertizele efectuate la cererea acestuia.
Prin consecință, văzând și prevederile art.312 Cod procedură civilă, se va admite recursul, va fi modificată în tot sentința recurată și va fi respinsă acțiunea formulată de administratorul judiciar
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței comerciale nr.496/S/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o modifică în tot.
Respinge cererea formulată de administratorul judiciar cu sediul în I --, --1,. B,.3,.2, în contradictor cu debitorul-vânzător M cu sediul în I, nr.2A și pârâta-cumpărătoare cu sediul în I, B-dul. - nr.14, având ca obiect anularea antecontractului de vânzare-cumpărare, cu promisiune irevocabilă de vânzare, autentificat prin încheierea nr.2153/14.06.2006 la BNP.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
14.IV.2008.-
2 ex.-
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Miler Iulia, Șfabu Traian
| ← Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 553/2009.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
