Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1908/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - insolvență -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1908
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Turculeț Ana Maria
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Artene
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea MEF-ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. B,-, jud. împotriva sentinței nr. 154 din 9 aprilie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr. 2259/F/40/2008).
La apelul nominal au lipsit recurenta, debitoarea intimată - " " SRL B, creditorii intimați AVAS B și Primăria mun. B și pârâtul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu disp. art. 150 Cod proc. civ. rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 154 din 9 aprilie 2009, Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - judecător sindic - a respins ca nefondată cererea Administrației Finanțelor Publice B, care a solicitat atragerea răspunderii materiale a fostului administrator al societății falite - " " SRL B -.
În motivarea soluției - în esență - s-a reținut că, la dosar nu există probe convingătoare care să susțină cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice B - în calitate de mandatară a Comitetului Creditorilor - în sensul conturării elementelor care definesc fapta prev. de art. 138 (1) lit. d din Legea nr. 85/2006 și care să conducă la antrenarea răspunderii materiale a fostului administrator al societății falite.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs creditoarea B și a arătat că lipsa actelor contabile și refuzul pârâtului - fost administrator - de a da curs notificărilor lichidatorului judiciar pentru a depune documentele contabile prev. de art. 28 din Legea nr. 85/2006 generează prezumția săvârșirii de către pârât a faptei prev. de art. 138 (1) lit. d din lege și care conduce la antrenarea răspunderii sale materiale.
Recursul este nefondat.
Jurisprudența și doctrina sunt unanime în a statua că neîndeplinirea de către administrator a obligației de a preda evidența contabilă lichidatorului judiciar se prezumă că administratorul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau a făcut să dispară documentele contabile.
Prezumția astfel instituită este o prezumție simplă, ce poate fi răsturnată de părți prin orice mijloc de probă.
În speță, din verificarea lucrărilor dosarului se poate constata că nu există un refuz al pârâtului - administrator al societății falite - de a preda evidența contabilă lichidatorului judiciar, câtă vreme notificările expediate de lichidatorul judiciar au fost restituite cu mențiunea "destinatar necunoscut", așa încât cerințele prev. de art. 138 lit. d din lege pentru antrenarea răspunderii materiale a pârâtului nu sunt îndeplinite.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea MEF-ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. B,-, jud. împotriva sentinței nr. 154 din 9 aprilie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. AD
Jud.
Tehnored. MM
2 ex. - 04.12.09
Dosar nr-
OPINIE SEPARATĂ
Contrar opiniei majoritare, am opinat pentru soluția admiterii recursului declarat de B și modificarea sentinței judecătorului sindic, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei - " " SRL B, din următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 35 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, "În termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, potrivit prev. art. 33 alin. (4) sau (6), debitorul este obligat să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prev. la art. 28 alin. (1)".
Conform disp. art. 10 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului sau altei persoane care se ocupă cu gestionarea unității respective.
În speță, debitoarei - " " SRL B, reprezentată prin administrator, i-a fost comunicată sentința nr. 288 din 19.06.2008 a Tribunalului Botoșani - judecător sindic, sentință prin care s-a deschis procedura insolvenței față de debitoare, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare ( 113 ds. fond), hotărârea fiind predată personal funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței.
Prin urmare, debitorul a avut cunoștință despre deschiderea procedurii insolveneței și avea obligația ca, prin reprezentantul său, pârâtul, să-și îndeplinească obligația prev. la art. 35 din Legea nr. 85/2006, de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prev. la art. 28 alin. (1) din același act normativ, în termen de 10 zile de la data deschiderii procedurii.
Și este firesc să fie așa, atâta timp cât abia după depunerea acestor acte și informații, administratorul judiciar poate să facă notificările prev. la art. 61, după cum rezultă din însuși cuprinsul acestui text în conformitate cu care: "În urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. (c), ori, după caz, în condițiile art. 32 alin. (2), debitorului și oficiului registrului comerțului ."
Cu toate acestea, întrucât pârâtul nu și-a îndeplinit obligația menționată în textele de lege mai sus citate, lichidatorul l-a notificat pe acesta în repetate rânduri despre deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății pe care o reprezintă și despre obligațiile care-i revin în urma acestei măsuri, notificarea fiindu-i trimisă prin scrisoare recomandată la sediul social al firmei din-, -.3,. C,. 25, mun. B, așa cum rezultă din copiile recipiselor depuse la dosar ( 34-36 ds. recurs).
Contrar celor reținute în motivarea deciziei de față, scrisorile recomandate au fost înapoiate lichidatoruluinucu mențiunea "destinatar necunoscut", ci cu mențiunea: "reavizat, destinatar neprezentat, expirat termen păstrare".
Ori, culpa neprezentârii pârâtului pentru a-și ridica corespondența recomandată nu-i aparține decât acestuia și nu lichidatorului care oricum, după cum rezultă din textele legale mai sus citate, nu avea obligația de a-l notifica pe pârât pentru a depune actele și informațiile prev. la art. 28 alin. (1), acesta fiind obligat prin art. 35 să ia o astfel de măsură fără vreo altă formalitate, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii insolvenței.
Prin urmare, recursul trebuia soluționat pe fond, urmând să se analizeze dacă în cauză sunt date condițiile prev. la art. 138 alin. 1) lit. d) din Legea nr. 85/2006 pentru a dispune sau nu atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului.
După cum s-a reținut și în motivarea deciziei, atât jurisprudența cât și doctrina au statuat, în multe cazuri că, neîndeplinirea de către administrator a obligației de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prev. la art. 28 alin. 1) din Legea nr. 85/2006, prezumă că acesta a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, faptă prev. la art. 138 lit. d) din același act normativ.
Această faptă, prezumă la rândul ei, până la proba contrarie, că a cauzat starea de insolvență a debitorului, titularul cererii de atragere a răspunderii patrimoniale nefiind obligat să facă dovada existenței unui raport de cauzalitate între faptă și rezultat, după cum rezultă din însuși cuprinsul textului art. 138 alin. (1) care folosește sintagma "carea cauzat starea de insolvență, prin una din următoarele fapte." și nu sintagma "dacăa cauzat starea de insolvență."
Firește că este vorba despre două prezumții simple, care ar fi putut fi răsturnate în timpul procesului de către pârât, lucru pe care acesta însă nu l-a făcut.
În concluzie, am apreciat că sentința judecătorului sindic a fost dată cu aplicarea greșită a legii, încât recursul creditoarei trebuia să fie admis în sensul menționat mai sus.
Judecător,
- -
Președinte:Turculeț Ana MariaJudecători:Turculeț Ana Maria, Nechifor Veta, Artene
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
