Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 48/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.48
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Secrețeanu Adriana Florina
JUDECĂTOR 2: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 3: Duboșaru
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de lichidatorul, cu sediul în P, nr. 26,. 4.. 2, județul P, împotriva sentinței nr.1453 din data de 9 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâteleSC SRLprin curator special, cu sediul în P,-, județul P șiSC SRL, cu sediul în S BN 1 E 15 KM 4. 8. județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-lichidator judiciar, prin reprezentant și intimata-pârâtă SC SRL, reprezentantă de avocat - G, din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat G, pentru intimata SRL, depune la dosar întâmpinare, comunicată și părții adverse.
Reprezentant lichidatorului judiciar, solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru a lua cunoștință de întâmpinare și, de asemenea, pentru a depune la dosar înscrisuri, întrucât există o confuzie cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, deoarece a promovat două acțiuni în anulare pentru două contracte de vânzare-cumpărare diferite, instanța de fond făcând vorbire, în motivarea sentinței, despre imobilul ce face obiectul celeilalte acțiuni. Arată că va depune un certificat de grefă în acest sens.
Apărătorul intimatei arată că nu se opune cererii formulată de lichidatorul judiciar.
La solicitarea instanței, lichidatorul arată că va face dovada cu înscrisuri a împrejurării că a promovat două acțiuni în anulare pentru două contracte de vânzare-cumpărare diferite, iar cea de a doua acțiune nu a fost soluționată până la acest moment.
Curtea respinge proba cu înscrisuri solicitată de recurentă, apreciind că cele ce se doresc a fi dovedite cu aceste înscrisuri rezultă din actele existente la dosarul de fond, și, pentru a da posibilitatea acesteia să ia cunoștință de întâmpinare, lasă cauza la a doua strigare.
După reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-lichidator, prin reprezentant, și intimata-pârâtă SC SRL, reprezentată de avocat -
Reprezentanta lichidatorului judiciar depune la dosar înscrisuri și concluzii scrise, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul intimatei-pârâte, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în combaterea recursului.
Curtea ia act de susținerile părților, prin reprezentanții lor, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii cererii de anulare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3998 din 25.08.2004, obligarea pârâtei SRL să restituie averii debitoarei bunul ce a făcut obiectul contractului.
Primul motiv al recursului îl reprezintă nepronunțarea instanței de fond pe temeiul pe care l-a invocat. Astfel, inițial a invocat art.80 lit.c din Legea nr.85/2006, deși în cererea de chemare în judecată, în modificarea și, respectiv, precizarea acesteia, a invocat ca temei de drept art.80 lit.a și, ulterior, lit.b din lege, sens în care instanța de fond în mod greșit face referire la art. 80 lit.c, ca temei al soluției, câtă vreme lichidatorul nu a invocat acest temei de drept al cererii.
Mai arată că nu se mai pune problema de a dovedi reaua-credință a pârâtei, împrejurarea rezultă din înscrisurile depuse la dosar, și anume că au fost înstrăinate mai multe bunuri decât cele prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare, iar pentru bunul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nu a fost achitat integral prețul.
Instanța de fond nu a sesizat că sunt două acțiuni în anulare, iar imobilul despre care face vorbire instanța face obiectul celeilalte acțiuni în anulare.
În consecință, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței, urmând ca instanța să se pronunțe pe obiectul cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată această cerere.
Avocat - G, pentru intimata-pârâtă SC SRL, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală.
În cauză nu este vorba despre o confuzie a instanței, este vorba de două acțiuni în anulare, prin care s-a solicitat anularea a două contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu SC SRL.
Mai arată apărătorul intimatei că instanța de fond a invocat art.80 lit.c, tocmai pentru a da caracter de admisibilitate acțiunii în anulare.
Prin contractul de vânzare-cumpărare a cărui anulare s-a solicitat și care face obiectul litigiului de față, s-au cumpărat anumite bunuri pentru care, la nivelul anului 2004, s-a achitat un preț foarte mare, respectiv 1.669.468.071 lei, care a fost achitat de îndată cu OP 404/2004; suma a fost achitată anterior autentificării actului de vânzare-cumpărare, împrejurare ce o absolvă pe pârâta-intimată de reaua-credință invocată de reclamantă.
În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta lichidatorului solicită ca, în situația respingerii recursului, să nu fie obligată la plata cheltuielilor de judecată; având în vedere că a promovat recursul în calitate de reprezentant legal al debitoarei, aceasta trebuie să fie obligată la cheltuieli.
Apărătorul intimatei arată că nu solicită cheltuieli de judecată de la lichidator.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la 11.10.2007, în dosarul nr-, reclamanta SPPI și, lichidator judiciar al SC SRL, a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții SC SRL și SC SRL, să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3998 din 25.08.2004 de BNP, să fie obligată pârâta SRL la restituirea bunului ce i-a fost transferat prin această convenție, iar în cazul în care bunul nu mai există, la plata valorii acestuia la data transferului, respectiv 1.399.553.000 lei.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că debitoarea a depus o parte din actele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, iar în urma analizării situației înstrăinării pe cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, a concluzionat că în anul 2004 această societate a înstrăinat activele ce se aflau în patrimoniul său, cum este și cel vândut pârâtei SC SRL, deși în aceea perioadă se afla în stare de insolvență, însă nu se depusese cerere în acest sens, iar prețul înscris în contract nu a fost încasat de debitoare, din actele contabile nu rezultă că respectiva sumă a intrat în contul societății, nici modalitatea în care a fost cheltuită, în lipsa unei astfel de dovezi sunt aplicabile prevederile art. 80 alin.1 lit.a din Legea insolvenței, fiind vorba de un act de transfer cu titlu gratuit. S-a mai susținut de reclamantă că, prin înstrăinarea acestui bun, debitoarea a urmărit fraudarea creditorilor, fiind evident că prin ieșirea acestui bun din patrimoniul său, activitatea a fost destabilizată, în raport de obiectul de activitate al societății debitoare, respectiv benzinărie.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta SC SRL, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât contractul de vânzare-cumpărare a cărui anulare se solicită nu este un act cu titlu gratuit, anterior autentificării plătindu-se suma de 1.669.468.071 lei, conform Ordinului de Plată nr. 404 din 22.07.2004 și extrasului de cont nr. 142 din 23.07.2004, plata rezultând și din evidența contabilă a societății, iar reprezentantul SC SRL a declarat în fața notarului public că prețul a fost plătit în întregime înainte de semnarea actului.
După administrarea probei cu înscrisuri, judecătorul sindic a pronunțat sentința nr. 1453 din 9.10.2009, prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de lichidator, reținându-se că în cauză nu s-a făcut dovada incidenței art.80 lit.c din Legea insolvenței, lichidatorul judiciar era obligat a proba participarea la fraudă a contractanților, însă o astfel de dovadă, în sensul că SC SRL cunoștea starea de insolvență a debitorului la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, convenția încheindu-se cu intenția părților de a sustrage bunul de la urmărire de către creditori, nerezultând din înscrisurile depuse la dosar, vânzarea contestată fiind încheiată înainte de înregistrarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
S-a mai reținut de prima instanță că apărarea reclamantei, potrivit căreia prețul plătit ar fi fost cu mult mai mic față de valoarea de circulație raportată la anul 2004 și că acest preț este pentru mai multe bunuri înstrăinate din patrimoniul debitoarei, este nerelevantă, întrucât principala obligația a cumpărătorului este de a plăti prețul în ziua și la locul determinat prin contract, a fost îndeplinită de pârâtul SC SRL, regulile prevăzute de art. 1361-1370 cod civil fiind supletive, făcându-se dovada plății prețului cu factura nr.- din 14.07.2004, iar la momentul încheierii contractului, reprezentantul vânzătoarei a declarat că a primit în întregime prețul de la cumpărătoare.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta, criticând sentința nr. 1453 din 9.10.2009, pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea acestei hotărâri, în sensul admiterii acțiunii, anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3998 din 25.08.2004 și obligarea pârâtei SC SRL să restituie averii SC SRL, bunurile ce au făcut obiectul acestui contract.
În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, ori străine de natura pricinii, instanța invocă în considerente prevederile art. 80 alin.1 lit.c din Legea insolvenței, deși în cererea de chemare în judecată, în modificare și în precizare, temeiul de drept a fost art. 80 lit.a și, ulterior, lit.b din Legea nr.85 /2006, instanța, încercând să motiveze soluția pe dispozițiile lit.c din lege, în sensul că nu s-a făcut dovada participării la fraudă a cocontractanților, în condițiile în care motivul invocat de recurentă a fost acela că prestația debitoarei depășește în mod vădit pe cea primită de la cumpărătoare, se vorbește în considerente și de această susținere, însă nu se concluzionează pe acest aspect.
S-a mai arătat de recurentă că sentința este lipsită de temei legal față de argumentele instanței de fond cu privire la faptul că reclamanta s-ar afla în eroare asupra obiectului contractului, în raport de concluziile scrise depuse, respectiv că obiectul contractului l-ar constitui și un teren de 3500 mp situat în extravilanul comunei, în realitate, obiectul contractului autentificat sub nr. 3998 din 25.08.2004 l-a constituit numai o construcție în regim de parter, etaj și rezervoare, instanța făcând o confuzie, întrucât lichidatorul a promovat două acțiuni în anulare pentru două contracte de vânzare-cumpărare, imobilul la care face referire instanța făcând obiectul contractului nr. 4005 din 26.08.2004, nefiind vorba de o eroare asupra obiectului contractului nr. 3998 din 25.08.2004.
Prin întâmpinarea depusă la termenul din 18.01.2010, intimata-pârâtă SRL a solicitat respingerea recursului, întrucât actul a cărui anulare s-a solicitat a fost încheiat între cei doi pârâți anterior deschiderii procedurii insolvenței, nefăcându-se nici un fel de dovadă din care să rezulte concernul fraudulos dintre vânzătoare și cumpărătoare, trimiterea la dispozițiile art. 80 lit.c din Legea insolvenței justificând promovarea în termen legal a acțiunii în anulare, în cauză s-a făcut dovada că prețul a fost achitat, iar această valoare, raportată la nivelul anului 2004, este foarte mare.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civilă, constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce succed:
Reclamanta-recurentă a investit judecătorul sindic la 11.10.2007, cu o acțiune prin care a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3998 din 25.08.2004 de BNP, temeiul de drept al acesteia fiind art.79 și 80 alin.1 lit.a din Legea nr. 85/2006, motivat de faptul că respectivul contract este unul cu titlu gratuit, iar la 10.12.2007, cererea de chemare în judecată a fost modificată în sensul că temeiul de drept al acțiunii în anulare este art.80 alin.1 lit.b din Legea insolvenței.
Instanța de fond a concluzionat că nu există motive pentru care contractul autentificat sub nr. 3998 din 25.08.2004 să fi anulat în condițiile în care prețul stabilit pentru imobilul ce a făcut obiectul acestei convenții a fost achitat înainte de autentificarea contractului, iar la respectivul moment, reprezentantul vânzătoarei a declarat că prețul a fost primit în întregime, contractul nu este unul fraudulos, nefăcându-se dovada că a fost încheiat cu rea-credință, pentru a fi lezate drepturile creditorilor.
Potrivit art. 79 din Legea insolvenței, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate solicita judecătorului sindic anularea actelor frauduloase, încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, iar art. 80 alin.1 enumeră motivele pentru care o constituire sau un transfer de drepturi patrimoniale către terți poate fi anulată.
Astfel, pe lângă dovedirea și incidența unuia din cazurile enumerate de art. 80 (1) lit.a-g din Legea insolvenței este necesar a se proba că respectivul act a fost încheiat fraudulos în dauna drepturilor creditorilor, în prezenta cauză, reclamanta susținând aplicabilitatea prevederilor art. 80 (1) lit.a și b, care au fost analizate de către judecătorul sindic, care a concluzionat că aceste dispoziții nu sunt îndeplinite, în condițiile în care contractul nu este cu titlu gratuit și s-a făcut dovada plății prețului stabilit de către părți, înainte de autentificarea convenției.
În ceea ce privește motivul de recurs, potrivit căruia sentința recurată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, în condițiile în care temeiul de drept este art. 80 alin.1 lit.a și b din Legea nr. 85/2006, și nu art. 80 alin.1 lit.c din acest act normativ, Curtea constată că nu este fondat, întrucât exercitarea unei acțiuni în anulare de către administratorul judiciar sau, după caz, de lichidator este condiționată de dovedirea caracterului fraudulos al respectivului act, de prejudicierea drepturilor creditorilor și de incidența unuia din cazurile enumerate de art. 80 (1) lit.a-g, ori în cauza de față nu s-a făcut dovada acestui caracter fraudulos al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3998 din 25.08.2004, în condițiile în care pârâta SC SRL nu cunoștea starea de insolvență a SC SRL, iar la respectiva dată nu fusese înregistrată cererea de deschidere a procedurii insolvenței.
Referirea instanței la dispozițiile art. 80 alin.1 lit.c din Legea insolvenței este corectă în condițiile în care acest text de lege privește acte, în general, încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, altele decât cele prevăzute de lit.a,b,d,e,f,g, iar judecătorul sindic a concluzionat că respectivul contract a cărui anulare s-a solicitat nu este unul de transfer cu titlu gratuit, nicio operațiune comercială în care prestația debitorului depășește vădit pe cea a primită.
Nici motivul de recurs, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii, în condițiile în care instanța de fond argumentează soluția prin faptul că recurenta se află în eroare asupra obiectului contractului, respectiv că acesta ar fi constituit și de un teren de 3500 mp situat în intravilanul comunei, în realitate, obiectul contractului nr.3998/25.08.2004 fiind reprezentat de o construcție în regim de parter, etaj și rezervoare nu este întemeiat, întrucât în dosarul de fond au fost depuse de lichidatorul judiciar concluzii scrise atât cu privire la acțiunea în anulare a contractului nr.4005 din 26.08.2004, cât și referitoare la acțiunea în anulare a contractului nr.3998 din 25.08.2004, ce au obiecte diferite, însă judecătorul sindic a analizat motivele de anulare a contractului nr.3998 din 25.08.2004, al cărui obiect este spațiul comercial în regim de parter și etaj și rezervoare, concluzionându-se că SC SRL, în calitate de cumpărător a îndeplinit principala sa obligație de a plăti prețul convenit, înainte de autentificarea convenției.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod corect Tribunalul Prahovaa concluzionat că nu se impune anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3998 din 25.08.2004, în condițiile în care respectivul act nu este cu titlu gratuit, prețul stabilit de părți a fost achitat înainte de perfectarea convenției, nefăcându-se dovada că acest preț este mult mai mic față de valoarea de circulație raportată la anul 2004, deși încuviințată proba cu expertiză constructor, prin încheierea din 13.02.2008, în ședința publică din 2.10.2009 s-a renunțat la administrarea acesteia, iar caracterul fraudulos al convenției și prejudicierea drepturilor creditorilor nu au fost dovedite, sentința recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca în conformitate cu disp. art. 312 alin.1 pr.civilă, să fie respins.
Întrucât instanța va respinge recursul, calea de atac fiind promovată de lichidator în calitate de reprezentant al societății debitoare SC SRL, Curtea o va obliga pe aceasta, în conformitate cu art. 274 pr.civilă, la plata cheltuielilor de judecată către intimata-pârâtă SC SRL, în cuantum de 2000 lei ce reprezintă onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de lichidatorul, cu sediul în P, nr. 26,. 4.. 2, județul P, împotriva sentinței nr.1453 din data de 9 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâteleSC SRLprin curator special, cu sediul în P,-, județul P șiSC SRL, cu sediul în S BN 1 E 15 KM 4. 8. județul
Obligă debitoarea SC SRL la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
- --- - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
5 ex./26.01.2010
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Secrețeanu Adriana FlorinaJudecători:Secrețeanu Adriana Florina, Stoicescu Maria, Duboșaru
| ← Acțiune în anulare. Decizia 859/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
