Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia /2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ /COM
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul comercial d clarat de creditorul DGFP C, cu sediul în C, str.-.- nr.18, județul C, împotriva încheierii nr.2965/13.04.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul debitor SC TRANS SRL prin lichidator judiciar, cu sediul în C,-, județ C și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Recurentul creditor DGFP Cas olicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod pr.civilă.
Curtea constată dosarul în stare de judecată și luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 Cod pr.civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția comercială sub nr.2885/118/27.03.2009, creditoarea DGFP Cas olicitat în temeiul art.19 al.2 din Legea nr.85/2006 confirmarea onorariului lichidatorului judiciar desemnat, onorariu stabilit de creditorul care reprezintă 100% din totalul creanțelor debitoarei (DGFP fiind unicul creditor în cauză), respectiv 400 lei lunar inclusiv TVA și un onorariu de succes de 1% din sumele obținute din valorificarea bunurilor, exclusiv TVA.
Motivând cererea, reclamanta învederează în esență că, fiind creditor majoritar cu o creanță reprezentând 100% din totalul creanțelor debitoarei și înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor cu suma de 18.080 lei, înțelege a solicita instanței schimbarea remunerației lichidatorului judiciar deoarece, prin Sentința civilă nr.1439/02.06.2008 s-a dispus deschiderea procedurii față de debitoare, fiind desemnată în calitate de administrator judiciar, iar prin Sentința civilă nr.878/09.02.2009 judecătorul sindic a dispus intrarea în faliment a debitoarei, stabilind pentru lichidatorul judiciar o remunerație de 3.000 lei și 10% din valoarea de vânzare a activelor și creanțelor încasate.
Prin Încheierea nr.2695/COM/13 aprilie 2009, Tribunalul Constanța - Secția comercială - judecătorul sindic, respinge cererea de confirmare a onorariului lichidatorului, ca prematur formulată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a examinat dispozițiile cuprinse în art.19 al.2 din Legea nr.85/2006, concluzionând în sensul că onorariul este stabilit exclusiv de către judecătorul sindic, aceasta cu atât mai mult cu cât, nu s-a reușit a se intra în posesia documentelor financiar-contabile ale societății debitoare și nu au fost identificate bunuri care ar putea fi valorificate, astfel încât, onorariul lichidatorului urmează a fi plătit din fondul contului de lichidare, conform art.4 din Leghea nr.85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea DGFP, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivație, în esență:
- legea nu face distincție între situația în care în averea debitoarei se află sau nu bunuri, astfel că, în speță sunt perfect aplicabile disp.art.19 al.2 din Legea nr.85/2006.
Examinând actele și lucrările dosarului, și văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul respingerii recursului, ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esență:
Prin Sentința civilă nr.1439/02.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a dispus deschiderea procedurii față de debitoarea SC TRANS SRL, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar, cu o retribuție de 3.000 lei exclusiv TVA și 10% din valoarea fondurilor obținute.
Prin Sentința civilă nr.878/COM/09 februarie 2009, judecătorul sindic admite cererea formulată de administratorul judiciar și în temeiul art.107 lit."a,b,c" din Legea nr.85/2006, dispune începerea procedurii falimentului față de debitoare, desemnând în calitate de lichidator pe cu o retribuție de 3.000 lei exclusiv TVA și 10% din valoarea de vânzare a activelor și a creanțelor încasate.
În contextul dat, în speță a fost dedusă judecății cererea având ca obiect schimbarea remunerației lichidatorului judiciar formulată de recurentă, cu indicarea temeiului de drept prev.de art.19 al.2 din Legea nr.85/2006.
Potrivit art.19 alin.2 din Legea 85/2006 "La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația. În cazul în care remunerația se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvență. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic.".
Urmare Deciziei Curții Constituționale nr.1137/2007, ce a venit să modifice/completeze sus-menționata dispoziție legală citată, potrivit art.19 alin.2/1 din lege "Creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu și să îi stabilească remunerația."
Prin raportul întocmit de lichidatorul judiciar în temeiul art.24 raportat la art.21 alin.1 din Legea 85/2006, s-a stabilit că, până în prezent nu s-a reușit intrarea în posesia documentelor financiar contabile ale societății debitoare și nu s-au putut identifica bunuri care ar putea fi valorificate.
În atare condiții, în mod legal și temeinic judecătorul sindic a reținut că, în cazul în care se constată că societatea debitoare nu mai are în proprietate bunuri care să-i permită reorganizarea activității sau lichidarea acestora pentru plata creanțelor, onorariul lichidatorului urmează a fi plătit din fondul contului de lichidare constituit conform prevederilor art.4 din Legea 85/2006.
Așa se explică că, în speță devin incidente dispozițiile art.19 alin.2, din legea insolvenței, în sensul că, onorariul este stabilit exclusiv de judecătorul sindic, el neputând fi stabilit de adunarea creditorilor sau de creditorul majoritar, astfel cum prevăd dispozițiile art.19 alin.2/1 din Legea 85/2006.
Prin urmare, în această ipoteză creditorii pot negocia toate aspectele legate de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar,mai puțin remunerația,cuantumul acesteia.
Este cunoscut că, obiectul reglementării art.4 din Legea insolvenței îl reprezintă sursele acoperirii cheltuielilor necesare desfășurării procedurii și modul lor de utilizare, în al.1 al textului de lege prevăzându-se, cu valoare de principiu, că toate cheltuielile aferente procedurii vor fi suportate din averea debitorului.
Legiuitorul a avut în vedere ca administrarea fondului de lichidare constituit conform prevederilor art.4 din Legea 85/2006 trebuie să fie atributul exclusiv al judecătorului sindic, cu atât mai mult cu cât plata onorariului și a cheltuielilor de procedură din acest fond nu influențează cu nimic creanțele înregistrate în tabelul obligațiilor debitoarei.
În atare situație, în mod legal și temeinic, instanța de fond a reținut că, până la stabilirea situației bunurilor societății, care să permită plata onorariului lichidatorului judiciar din fondurile obținute în procedură, cererea de confirmare a onorariului administratorului judiciar stabilit de creditorul majoritar apare ca prematur formulată.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursul ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul comercial d clarat de creditorul DGFP, cu sediul în C, str.-.- nr.18, județul C, împotriva încheierii nr.2965/13.04.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul debitor SC TRANS SRL prin lichidator judiciar, cu sediul în C,-, județ C și intimatul Oficiul Registrului Comerțului, cu sediul în C,-, județ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-
Jud.red--
Dact.DS - 2 ex.
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
