Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 202/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 202/
Ședința publică din 04 Martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de AVAS, cu sediul în B str.- nr.50 sector 1, împotriva sentinței nr.274/29.10.2007 a Tribunalului Harghita - Biroul judecătorului sindic.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru, recurenta solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 2711/29 octombrie 2007 Tribunalului Harghita - Biroul judecătorului sindic, s-a aprobat raportul final din 28.09.2007 întocmit de lichidatorul GENERAL CONSULT Târgu M, dispunându-se închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei SC " V" SRL O
S-a reținut că, chiar în condițiile în care s-a dispus angajarea răspunderi personale a administratorului societății falite, prin sentința nr. 1655/12.12.2005, nu au fost identificate bunuri în patrimoniul administratorului, astfel că, în aprecierea judecătorului sindic nu se justifică continuarea procedurii, atâta timp cât procedura apare ca ineficientă prin prisma acestor considerente; mai ales că debitoarea nu mai are bunuri de valorificat iar fondurile obținute nu sunt suficiente pentru a acoperi în întregime cheltuielile ocazionate de derularea procedurii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea AVAS B, criticând hotărârea atacată ca nelegală, invocând disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând în esență nelegalitatea hotărârii atacate, întrucât nu s-a realizat scopul consacrat de lege, că soluția de închidere a procedurii este una nelegală, având la bază o concepție părtinitoare a judecătorului sindic, contrară caracterului colectiv al procedurii, instituit de lege, și că nu a fost făcută dovada efectuării tuturor demersurilor și diligențelor pentru identificarea de bunuri în averea administratorului, că judecătorul sindic nu a stabilit în sarcina lichidatorului obligația de a contacta un executor judecătoresc pentru executarea hotărârii, că nu i-a pus la dispoziție acestuia tabelul creditorilor.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu potrivit disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, curtea constată următoarele:
Susținerile recurentei potrivit cărora prin închiderea procedurii nu s-ar realiza scopul instituit de Legea nr. 64/1995 sunt nefondate în condițiile în care finalitatea procedurii rezidă tocmai în asanarea mediului comercial, prin eliminarea comercianților care introduc insecuritate în relațiile comerciale în care sunt parte.
Mai exact, prin închiderea procedurii în cazul de față, încetează existența societății falite ca persoană juridică și în aceeași măsură se sting și raporturile juridice în care aceasta a fost parte, încercându-se, în raport de disp. art. 2 din Legea nr. 64/1995, acoperirea pasivului debitoarei prin lichidarea unor bunuri din averea lui.
Or, în prezenta cauză s-a dispus și angajarea răspunderii personale a administratorului, tocmai în vederea realizării scopului instituit de legiuitor, dar împrejurarea că atât societatea falită cât și administratorul nu dețin bunuri mobile sau imobile, urmăribile în prezenta procedură este de natură a atrage, după cum a reținut și judecătorul sindic, tocmai închiderea procedurii falimentului.
Pe de altă parte, nimic nu împiedică îndestularea creditorilor și ulterior procedurii în condițiile în care în patrimoniul administratorului ar exista bunuri supuse urmăriri, în condițiile procedurilor de executare silită reglementate de codul d e procedură civilă.
Astfel, aceștia vor proceda la continuarea executării prin intermediul procedurii dreptului comun, neputându-se susține cu suficient temei nelegalitatea hotărârii atacate pentru simplul motiv că judecătorul sindic nu a cuprins în dispozitivul hotărârii atacate obligația lichidatorului de a contacta un executor judecătoresc și de a-i pune la dispoziție tabelul definitiv al creanțelor; pentru că, oricare dintre creditorii îndreptățiți și care vor justifica legitimitatea procesuală activă, vor putea proceda la sesizarea executorului judecătoresc, tocmai în temeiul tabelul definitiv al creanțelor care îi îndreptățește la deschiderea procedurii executării silite.
În consecință, prin prisma acestor considerente, curtea apreciază că se impune, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, respingerea recursului promovat în cauză și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de, împotriva sentinței nr.274/29.10.2007 a Tribunalului Harghita - Biroul judecătorului sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 04 Martie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Judecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
