Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 207/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 207/
Ședința publică din 16 februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de, cu domiciliul în comuna nr. 47, jud. H, împotriva sentinței nr. 1398/26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termen și este legal timbrat, fiind achitată taxa de timbru de 19,50 lei prin chitanța CEC depusă la fila 12 dosar și s-a anulat timbru judiciar de 0,30 lei.
Se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de 18 ianuarie 2010, întâmpinare din partea debitoarei prin lichidator judiciar.
De asemenea, se constată că Lichidatorul judiciar a depus prin serviciul registratură situația datoriilor înregistrate în perioada administratorului, iar reprezentanta recurentului a depus concluzii scrise.
În raport de actele existente la dosar și față de împrejurarea că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.1398 din 26 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Harghita a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar și în consecință, în baza art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, a obligat pârâții și să plătească în contul de faliment al debitoarei SC""SRL, suma de 41.726,45 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în conformitate cu prevederile art.138 alin.1 lit.a și d din Legea nr.85/2006, numiții și, în calitate de administratori ai debitoarei sunt răspunzători în mod solidar pentru suma de 1.255.003,75 lei, reprezentând lipsuri în gestiune precum și pentru nepredarea evidenței contabile administratorului judiciar care creează prezumția că s-a ținut o contabilitate fictivă sau au făcut să dispară documentele contabile.
S-a reținut că până la data de 11.04.2008 conducerea a fost asigurată de în calitate de administrator. După această dată, când societatea a fost cesionată de numitul, conducerea debitoarei a fost efectuată de acesta
Din analiza creanțelor înscrise la masa credală rezultă că datoriile debitoarei au fost născute atât în perioada în care societatea a fost administrată de cât și în perioada cât a fost administrată de.
Astfel, răspunderea pentru starea de insolvență a debitoarei revine ambilor administratori.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul și a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii și respingerea cererii de angajare a răspunderii personale.
În motivele de recurs s-a arătat că a încheiat un act de cesiune prin care din aprilie 2008 i-a încetat calitatea de administrator în cadrul societății debitoare.
Recurentul a arătat că aceste mențiuni au fost înregistrate la Registrul Comerțului, conform încheierii judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Harghita nr.1963/2008, iar judecătorul sindic trebuia să țină seama de acest act. De aceea, recurentul a arătat că nu se poate reține faptul că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, el nemaiavând calitatea de administrator.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
În cadrul dosarului nr- al Tribunalul Harghita judecătorul sindic instrumentează procedura falimentului debitoarei SC""SRL.
În cadrul acestei proceduri lichidatorul judiciar a formulat cerere de angajare a răspunderii fostului și actualului administrator statutar în baza art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006, invocând lipsuri în gestiune și neținerea contabilității în conformitate cu legea.
În ce privește dispozițiile art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, acestea reglementează răspunderea în situația în care administratorii au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
În acest sens s-a arătat în raportul lichidatorului judiciar că există lipsuri la inventar a bunurilor și lichidităților bănești, conform ultimelor documente contabile deținute de debitoare.
Pârâții nu au contestat nici raportul lichidatorului și nici această stare de fapt, poziția lor echivalând cu o recunoaștere în condițiile art.225 pr.civ.
Aceste dispoziții sunt aplicabile și pentru art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, deoarece pârâții nu au făcut dovada întocmirii documentelor contabile ulterior introducerii acțiunii și nici în faza recursului.
Astfel, art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 prevede că se angajează răspunderea personală dacă administratorii au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Legea la care se face referire în acest text este evident legea contabilității.
Legea nr.82/1991 rep. prevede obligativitatea ținerii unor registre și a întocmirii unor acte pentru fiecare operațiune efectuată de societate.
Din raportul lichidatorului judiciar de la 112 din dosarul de fond reiese că nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și că debitoarea a depus la organul fiscal teritorial bilanțul contabil aferent anului 2007, când administratorul debitoarei era.
Acest raport nu a fost contestat în condițiile legii.
Conducerea societății de la înființare până la data de 11.04.2008 a fost asigurată de .
La data de 11.04.2008, părțile sociale sunt cesionate de către, astfel acesta devenind asociatul unic, conform adresei nr.9625/09.09.2008, emisă de H aflată la dosarul cauzei, la această dată în funcția de administrator a fost numit.
Nu există nicio dovadă că acest act nu a fost încheiat formal și că s-ar fi predat actele și registrele societății pentru ca noul administrator să-și înceapă activitatea.
Dimpotrivă, de la această dată societatea și-a încetat activitatea.
Din analiza creanțelor înscrise la masa credală, rezultă că datoriile debitoarei au fost născute atât în perioada în care societatea a fost administrată de cât și în perioada în care conducerea a fost asigurată de către. Astfel răspunderea pentru starea de insolvență a debitoarei, revine ambilor administratori.
Aceste aspecte reies din raportul cu cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență, raport neatacat în condițiile legii.
Potrivit art.73 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990 rep. administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
Art.73 alin.2 din Legea nr.31/1990 rep. prevede că acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr.64/1995 (în prezent Legea nr.85/2006).
Art.138 alin.4 teza I din Legea nr.85/2006 prevede că în caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la art.1 este solidară, cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-au exercitat mandatul ori în care au deținut poziția care ar fi putut cauza insolvența.
Art.148 alin.1 din Legea nr.31/1990 rep. arată că administratori sunt răspunzători de îndeplinirea tuturor obligațiilor potrivit art. 72 și 73 din aceeași lege.
Art. 72 prevede că obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute de această lege.
Art.73 alin.1, prevede că administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru situațiile prevăzute la literele a -
Litera "e" din acest articol face referire la stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea și actul constitutiv le impun.
Astfel solidaritatea administratorilor se extinde cu privire la toate obligațiile prevăzute de lege.
Ori, art. 138 din noua lege, vizează tocmai situațiile în care din cauza nerespectării dispozițiilor legale de către administratori sau alți membri ai organelor de conducere se ajunge la insolvența societății.
Legea nr.31/1990 rep. reglementează răspunderea solidară a administratorilor față de societate în art. 73 alin. 1.
Aceeași lege prevede în art.73 alin. 2 că acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de Legea nr.85/2006.
Este evident astfel că atâta vreme cât răspunderea față de societate este solidară, această solidaritate se păstrează și în situația introducerii acțiunii în răspundere potrivit legii speciale ce reglementează falimentul.
Cum am arătat mai sus, art.72 Legea nr. 31/1990 rep. face referire la instituția mandatului când analizează răspunderea administratorilor.
Potrivit art. 374 Cod Comercial mandatul comercial are ca obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama și socoteala mandatului.
Pentru activitățile desfășurate în perioada în care au fost administratori aceștia au avut mandat din partea societății iar în situația în care și-au depășit mandatul oricum răspund cu patrimoniul personal potrivit dispozițiilor art. 381 Cod Comercial.
Potrivit art.148 alin.4 din Legea nr. 31/1990 rep. administratorii societății sunt solidari răspunzători cu predecesorii lor imediați, dacă, având cunoștință de neregulile săvârșite de aceștia, nu le denunță cenzorilor.
Din acest text de lege rezultă ca administratorii anteriori nu sunt absolviți de răspundere pentru faptele săvârșite în timpul mandatului lor prin simpla înlocuire.
Neconducerea contabilității în conformitate cu legea nu presupune doar neîntocmirea bilanțului ci a oricărui act contabil pentru care legea contabilității prevede obligativitatea existenței acestuia.
În speță, administratorul societății nu a întocmit nici bilanțul, nici alte acte contabile care să permită obținerea unor date reale cu privire la patrimoniul debitoarei. Lipsa registrului-jurnal, a registrului-inventar și a registrului unic de control, au determinat imposibilitatea exercitării controlului asupra activității societății.
Prin neîntocmirea actelor contabile mai sus menționate administratorul putea să ascundă situația reală a operațiunilor efectuate prin societate.
Lipsa unor evidențe în condițiile legii a dus la scăparea de sub control a societății, la neplata datoriilor și implicit la starea de insolvență.
Susținerea recurentului că obligațiile debitoarei provin din perioada în care el nu mai era administrator sunt nefondate. Lichidatorul judiciar a verificat și a arătat că există acte care fac dovada nașterii debitelor în perioada în care recurentul era administrator al societății. Debitele provin din neplata taxelor fiscale născute încă din anul 2005, conform actelor depuse de creditoarea DGFP
Este evidentă astfel legătura de cauzalitate între neținerea contabilității, lipsurile din gestiune și starea de insolvență.
În consecință, considerăm că folosirea bunurilor societății în interes personal și neținerea contabilității în conformitate cu legea sunt dovedite prin probele aflate la dosar și că au determinat ajungerea societății în stare de insolvență, situație în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006.
Potrivit art.138 alin.1 din lege săvârșirea uneia dintre faptele menționate în acest articol este suficientă pentru a atrage răspunderea administratorilor.
În consecință, în baza art.312 pr.civ. instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de, cu domiciliul în comuna nr.47, județul H, împotriva sentinței nr.1398/26.06.2009 a Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică la 16 februarie 2010.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
5 exp.
23.02.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Alte cereri. Decizia 692/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
