Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 210/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 210/
Ședința publică din 16 februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de pârâții și, domiciliați în Târgu M,-, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 2038 din 28.10.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural fiind timbrat numai de recurenta cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 lei conform chitanței aflată la fila 12 dosar și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. Pârâtul-recurent, nu s-a conformat dispozițiilor instanței în ce privește plata taxei de timbru, deși a fost citat cu mențiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 60 lei.
De asemenea se constată că ambii recurenți au depus o cerere de amânare a judecării cauzei motivată de angajarea unui avocat, cerere care fiind pusă în discuție a fost respinsă.
Instanța invocă din oficiu excepția netimbrării recursului de către, după care în raport de actele existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față.
Prin Sentința nr. 2038/28.10.2009 a Tribunalului Comercial Mureșs -a admis cererea lichidatorului judiciar Târgu M în contradictoriu cu pârâții și, și s-a dispus angajarea răspunderii acestora, pentru pasivul debitoarei, până la concurența sumei de 281.918,30 lei, fiind obligați să aducă la masa credală a debitoarei această sumă.
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că așa cum rezultă din raportul întocmit de lichidatorul judiciar desemnat în cauză, vinovați de ajungerea debitoarei în stare de insolvență sunt administratorii statutari ai debitoarei falite, pârâții și, care nu au luat măsurile ce se impun pentru conducerea la zi a evidenței contabile în conformitate cu legea și au ascuns activul persoanei juridice, săvârșind astfel faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea nr. 85/2006.
Astfel, pârâții au avut calitatea de asociați și administratori ai debitoarei până la data de 14.12.2006, dată la care au încheiat cu numita un contract de cesiune a părților sociale deținute în societate, aceasta din urmă devenind unic asociat și administrator. Contractul de societate nu a fost înregistrat la ORC de pe lângă Tribunalul Mureș până la data deschiderii prezentei proceduri, însă, prin sentința civilă nr. 6384/2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș, pârâta a fost obligată la efectuarea acestei înregistrări.
În perioada în care pârâții și, au fost administratorii debitoarei au fost efectuate importuri de lămpi electrice prin Vama Târgu M, pentru a fi exceptați de la plata taxelor vamale aceștia declarând că mărfurile importate sunt de origine preferențială, conform acordului României cu Uniunea Europeană.
În urma controlului ulterior, autoritatea vamală germană a transmis autorității vamale române că mărfurile importate nu sunt de origine preferențială și nu beneficiază de exceptarea de la plata taxelor vamale, astfel că pârâții cesionează părțile sociale către numita, în contractul de cesiune, nefăcându-se nicio referire la patrimoniul societății în valoare de 1.077.186 lei, la data de 30.06.2006. Totodată, societatea debitoare nu a mai depus bilanțul contabil la data de 31.12.2006 și nici la data de 31.12.2007.
Judecătorul sindic a constatat săvârșirea de către pârâți a faptei reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu legea, aceștia făcând să dispară documentele contabile ale societății, așa cum rezultă din raportul lichidatorului judiciar desemnat în cauză. În cazul neținerii evidenței contabile în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, la răspunderea delictuală autorul prejudiciului răspunzând și pentru culpa cea mai ușoară ( culpa levissima ).
Judecătorul sindic a reținut că pârâții au săvârșit și fapta prevăzută de art. 138 alin.1 lit. e din Legea nr. 85/2006, întrucât aceștia au ascuns activul societății, concluzie desprinsă din faptul că în contractul de cesiune nu se face nicio referire la patrimoniul societății, în valoare de 1.077.186 lei, la data de 30.06.2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, cei doi administratori pârâți, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susținând în esență că starea de fapt reținută de judecătorul sindic nu atrage incidența dispozițiilor art. 138 alin.1 lit. d și e din Legea nr. 85/2006, și că starea de încetare de plăți se datorează conduitei noului administrator al debitoarei, căreia i-au fost predate documentele contabile și patrimoniul social. Pasivitatea acesteia a fost de altfel sancționată de instanța de judecată, ca urmare a acțiunii formulate de recurenți, prin Sentința nr. 6384/2008. Mai mult, cesionara a declarat că preia activul și pasivul societății, fără însă a opera la ORC modificarea statutară.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În sarcina recurenților s-a stabilit sarcina achitării anticipate a taxei judiciare de timbru, obligație îndeplinită doar de recurentul, astfel că în ceea ce privește celălalt recurent, instanța urmează să-l anuleze ca netimbrat, în raport de dispozițiile art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997.
Referitor la celălalt recurs, Curtea urmează ca potrivit art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, să-l respingă ca nefondat, pentru cele ce urmează:
În raport de condițiile răspunderii speciale, reglementate de Legea nr. 85/2006, Curtea apreciază, în acord cu judecătorul sindic, că acestea sunt incidente în cauză, aceasta întrucât în ceea ce privește conducerea evidenței contabile, deși recurenții susțin că ar fi cesionat părțile sociale în favoarea terțului, respectiv, la 30.06.2006, bilanțurile contabile ale societății nu au fost depuse nici la 31.12.2006 și nici la data de 31.12.2007. În ceea ce privește cesiunea părților sociale către, instanța constată că cesiunea nu a fost operată la ORC de pe lângă Tribunalul Mureș, însă demersul efectuat de recurenți, și anume promovarea acțiunii în vederea obligării noului administrator să înregistreze contractul de cesiune, nu poate fi relevant în cauză, dat fiind faptul că acest demers a fost depus după deschiderea procedurii, ceea ce denotă o atitudine pasivă a recurenților. Mai mult, aceeași atitudine pasivă este de remarcat și în ceea ce privește nedepunerea bilanțului la 31.12.2006, aceasta chiar acceptând că cesiunea ar fi trebuit să producă efecte, la 14.12.2006.
Or, neținerea contabilității în conformitate cu legea, conduce la concluzia că aceștia nu au luat măsurile ce se impuneau pentru păstrarea evidenței contabile în conformitate cu dispozițiile legale, și această prezumție este relevantă în cauză, conduita recurenților fiind culpabilă, date fiind existența și a prejudiciului cert în patrimoniul falitei.
Pe de altă parte neînregistrarea la Registrul Comerțului cesiunii, benevol de către cesionar, conduce la concluzia că nici documentele contabile și nici patrimoniul nu au fost transmise către cesionar, sau chiar dacă ar fi fost transmise, nu s- probat că documentele contabile ar fi fost predate, cu evidența la zi, sau că ar fost identificate elemente de activ și pasiv ce au fost cesionate. Astfel, în mod just judecătorul sindic a prezumat că nepredarea de bază de inventar a patrimoniului falitei conduce la concluzia că recurenții au ascuns activul societății.
În ceea ce privește cererea formulată de cei doi recurenți, referitoare la acordarea unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător, Curtea constată că, în ceea ce-l privește pe recurentul, cererea acestuia nu poate fi primită; având în vedere că netimbrarea recursului de către acesta reprezintă un fine de neprimire, care împiedică instanța să cerceteze această cerere.
Referitor la cererea recurentei, Curtea apreciază că cererea acesteia este nefondată, dat fiind faptul că în raport de data promovării recursului 19 noiembrie 2009 și primul termen de judecată 16 februarie 2010, instanța apreciază că perioada scursă între cele două termene a fost suficientă pentru ca recurenta să pregătească propria apărare care de altfel trebuia să fie cuprinsă în motivele de fapt și de drept ale recursului, astfel că urmează a fi respinsă ca atare.
În aceste condiții, Curtea constată că, prin prisma motivelor invocate în cererea de recurs, acestea sunt nefondate, hotărârea atacată fiind la adăpost de critici. În ceea ce privește susținerile recurentei că judecătorul sindic ar fi reținut elemente de fapt străine pricinii, Curtea reține că, niciunde în considerentele hotărârii nu se reține că ar fi atrasă răspunderea administratorilor pentru importul efectuat de aceștia, acest aspect nefiind relevant în cauză, așa cum de altfel s-a și reținut în considerentele hotărârii.
Pentru că nu au fost identificate alte motive care să tragă reformarea hotărârii atacate, ca urmare a examinării din oficiu a acesteia, Curtea va păstra hotărârea ca legală și temeinică, respingând pe cale de consecință recursul promovat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de, cu domiciliul în Târgu M,-, județul M, împotriva sentinței nr. 2038/2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, în dosarul nr-.
Respinge recursul formulat de, cu domiciliul în Târgu M,-, județul M, împotriva aceleiași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
5 exp./29.03.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
