Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 211/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 211/2009
Ședința publică de la 04 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 3: Eugenia Florescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanta GRUP S împotriva Sentinței comerciale nr. 1556/C din 06 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă avocat pentru reclamanta recurentă, fiind lipsă pârâta intimată International S și în calitate de administrator al pârâtei intimate.
Procedura de citare cu pârâta intimată este viciată, fiind realizată prin afișare.
Avocatul reclamantei recurente consideră că procedura de citare cu pârâta intimată este îndeplinită și cauza se poate judeca la acest termen. Nu are alte cereri de formulat.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocatul reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive și deschiderea procedurii insolvenței față de International, cu obligarea societății pârâte la plata cheltuielilor de judecată. Arată că, creanța reclamantei rezultă din Sentința nr. 4863/12.10.2007 pronunțată de Judecătoria Sibiu, devenită irevocabilă la 11.12.2007, iar celălalt act pe care-și întemeiază certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței este procesul verbal de constatare și insolvabilitate încheiat de executorul judecătoresc iar, potrivit art. 371 alin. 4 Cod procedură civilă, cheltuielile de executare stabilite constituie titlu executoriu în baza procesului verbal încheiat de executorul judecătoresc.
Mai susține că sunt întrunite dispozițiile art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, și consideră că insolvența este chiar iminentă față de susținerile executorului judecătoresc. Pentru aceste motive solicită deschiderea procedurii insolvenței față de International
Depune la dosar chitanță care atestă plata onorariului de avocat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Prin Sentința comercială nr.1556/6 octombrie 2008, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiua respins cererea reclamantei SRL Grup S, având a obiect deschiderea procedurii executării silite concursuale a pârâtei SRL Internațional din.
Pentru a pronunța sentința arătată, judecătorul sindic a reținut în esență că din înscrisurile reclamantei, respectiv, contractul de construire a unei hale de producție și facturile emise nu au calitatea de titluri executorii astfel că cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute de art.3 alin.1 pct.6 din Legea nr.85/2006 întrucât, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă în sensul cerut de art.379 alin.3 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs susținând că creanța opusă pârâtei rezultă din Ordonanța nr.4863/12 octombrie 2007 dată de judecător în procedura somației de plată care este titlu executoriu.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează.
În temeiul art. 26 alin. 1 și art. 31 din Legea nr. 85/2006 poate cere deschiderea procedurii reorganizării judiciare sau a lichidării judiciare totale a unui debitor având calitatea de comerciant, creditorul care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă localizată în patrimoniul comerciantului pârât.
Conform art. 149 din aceeași lege, dispozițiile sale se completează cu prevederile compatibile ale Codului d e procedură civilă, ale Codului civil, și ale Codului comercial român.
În baza acestui principiu, și raportat la prevederile art. 372, art. 374 și art. 379 Cod procedură civilă, Curtea constată că însușirea unei creanțe de a fi certă, lichidă și exigibilă este atestată de acel înscris căreia legea îi recunoaște calitatea de titlu executoriu în specia sa juridică. Pe de altă parte, pornirea executării silite nu este admisibilă decât în temeiul unui titlu executoriu care poate fi o hotărâre judecătorească sau un înscris căreia legea îi recunoaște expres acest caracter.
În speță, judecătorul sindic a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele impuse de lege, referitoare la calitățile creanței invocate de către reclamantă, și a apreciat că deschiderea procedurii executării silite concursuale nu este admisibilă întrucât, existența însăși a unui titlu executoriu se află sub semnul incertitudinii generată de lipsa condițiilor cerute expres și imperativ de lege.
Într-adevăr, cercetând pricina sub toate aspectele, în sensul art.304 Cod procedură civilă, se reține că Legea nr. 295 din 15 mai 2002 pentru aprobarea G nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, a instituit regimul juridic aplicabil unei alte proceduri de executare silită judiciară, dată în competența judecătorului competent să judece pricina în fond, cererea de încuviințare a somației de plată probându-se pe un înscris însușit prin semnătura ambelor părți.
Cu alte cuvinte, în procedura guvernată de Legea nr. 295/15 mai 2002 pentru aprobarea G nr. 5/2001, ordonanța încuviințează executarea silită judiciară, și are valoarea juridică deplină a somației de plată, fiind însă improprie pentru a declanșa o altă executare silită, respectiv, executarea silită concursuală guvernată de dispozițiile particulare ale Legii nr.85/2006.
Aceeași concluzie se desprinde din textul art.149 din Legea nr.85/2006 conform căruia, "Dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilității, cu cele ale Codului d e procedură civilă, Codului civil, Codului comercial român și ale Legii nr.637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat în domeniul insolvenței".
Este evident că legiuitorul a restrâns aplicabilitatea în procedura executării silite concursuale, a altor dispoziții decât a acelora compatibile cu Legea nr.85/2006, din actele normative enunțate expres.
De altfel, chiar și în cadrul procedurii somației de plată, pornirea executării silite asupra averii debitorului este supusă unor reguli speciale de a căror îndeplinire, depinde recunoașterea calității de titlu executoriu a ordonanței judecătorului.
Astfel, admisibilitatea cererii de investire cu formulă executorie este condiționată de respectarea dreptului "debitorului" de a fi informat într-o manieră neechivocă asupra începerii procedurii de executare.
Sub acest aspect, prin Decizia nr. 11/20 martie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a interpretat prevederile art.6 alin 4 și art.9 alin.2 din Legea nr. 295/15 mai 2002 pentru aprobarea G nr. 5/2001, statuând că: "Cererea de învestire cu formulă executorie a ordonanței de admitere, în tot sau în parte, a somației de plată nu este admisibilă dacă aceasta nu a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire."
De asemenea, legiuitorul nu a recunoscut ordonanței neatacate în justiție prin contestația în anulare, plenitudinea unei hotărâri judecătorești prin care este finalizat litigiul pe fondul dreptului, și deci nici calitatea de titlu executoriu în specia juridică de hotărâre judecătorească, la care se referă art. 372 Cod procedură civilă.
Aceasta este rațiunea pentru care, în concepția art. 11 indice 1 alin.1 din Legea nr. 295 din 15 mai 2002 (astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 142/ 24 octombrie 2002), "Ordonanța privind somația de plată, nu are autoritate de lucru judecat privitor la fondul raporturilor juridice dintre părți", și pentru care, art. 10 alin.1 și alin.2 din aceeași lege, împotriva ordonanței de admitere a somației de plată, care nu a făcut obiectul contestației în anulare, cel interesat poate face contestație la executare, potrivit dispozițiilor Codului d e procedură civilă, în cadrul căreia se pot invoca apărări de fond.
Raportat la considerentele ce preced, se reține că în baza ordonanței supusă Legii nr.295/2002, poate fi pornită exclusiv procedura executării silite supusă dispozițiilor Codului d e procedură civilă și nicidecum și cea guvernată de Legea nr.85/2006.
Concluzia este fortificată de art.11 indice 1 alin.2 din Legea nr. 295/15 mai 2002 care, distingând între cele două proceduri de executare silită, trimite imperativ la incidența prevederilor art. 388 Cod procedură civilă conform cărora, îndeplinirea tuturor actelor și operațiunilor de executare se află în competența executorului judecătoresc, fiind deci exclusă intervenția judecătorului sindic, administratorului sau lichidatorului judiciar.
În speță, nu au fost îndeplinite nici una din cerințele Legii nr.85/2006 astfel că recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - Grup SRL S împotriva sentinței comerciale 1556/C din 6 oct. 2008 pronunțată de judecător sindic în Dosar - al Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
red. și dact.
ex.2/03.04.2009
jud fond
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Doina Hârceagă, Eugenia Florescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
