Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 215/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 215
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
PREȘEDINTE: Doina Lupea
JUDECĂTOR 2: Carmen Mladen
JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
GREFIER - -
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 15 februarie 2010, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie privind soluționarea recursurilor declarate de pârâții C și împotriva sentinței nr.1028 din 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - lichidator al debitoarei SC SRL.
La apelul nominal nu au răspuns părțile.
Procedura completă.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. nr.1028 din 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr-, s-a admis cererea, cu completarea ulterioară, formulată de lichidatorul judiciar desemnat pentru debitoarea SC SRL, s- dispus antrenarea răspunderii patrimoniale pârâților C și, în solidar, pentru suma de 147.137 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la 27.11.2006 la Tribunalul Gorj, creditoarea Tg-J a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL, invocând o creanță certă,lichidă și exigibilă în sumă de 108.504 lei.
Prin sentința nr.1038/19.12.2006 s-a admis cererea creditoarei Tg-J și în temeiul art.33 alin. 6 s-a deschis procedura generală împotriva debitoarei, fiind numit administrator judiciar TG-J.
În tabelul definitiv al creanțelor figurează DGFP G cu o creanță de 108.504 lei.
Prin sentința nr.1014 din 6 noiembrie 2007, judecătorul sindic a admis cererea formulată de administratorul judiciar și a dispus trecerea debitoarei la procedura falimentului, constatând că debitoarea și-a declarat intenția de reorganizare dar nu a propus un plan, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.107, alin. 1 litera B din Legea 85/2006.
La data de 12 ianuarie 2009, lichidatorul judiciar a depus la dosar cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâților C și, pentru suma de 699.673,04 lei, reprezentând pasivul debitorului stabilit conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor.
În raport, se menționează că cei doi administratori au folosit bunurile societății în interes propriu, precum și al altei persoane,caz ce se încadrează în disp.art.138 lit.a din Legea 85/2006, că, prin contractul de vânzare cumpărare nr.2421/28.03.2005, s-au vândut către SC DE SRL un teren de 2500. situat în comuna Bălești, la prețul de 70.000 lei, active depozite, construcții la prețul de 30.000 lei, care urma să se achite după radierea ipotecii, cumpărătorul intrând în stăpânirea imobilelor la data încheierii contractului. Imobilul a fost ipotecat în favoarea Băncii Romena B, ipoteca fiind înscrisă în cartea funciară nr.394/N a localității Bălești, sub nr.326/2004.
Lichidatorul judiciar arată că din contractul de garanție mobiliară ntr.35/16.01.2004, rezultă că profitând de calitatea de asociați și administratori ai garantului SC SRL, pârâții au fost de acord cu constituirea ipotecii în interesul SC SRL, ai cărei asociați sunt.Fiind de acord cu vânzarea celor mai importante active ale debitoarei către SC DE, au lăsat practic societatea fără principalele active necesare realizării obiectului de activitate. Rezultă în mod clar că pârâții au folosit bunurile societății în interesul propriu sau al altei persoane.Contractul a fost semnat din partea debitoarei SC SRL, de pârâții și, iar din partea beneficiarei împrumutului SC SRL de aceeași pârâți, care erau de fapt asociați și administratori ai celor două societății.
Se mai arată în raport că, la data de 31.10.2008, în patrimoniul societății debitoare figura un sold în casierie de 134.300,68 lei, care nu a fost predată, fiind folosită în interes personal. La data de 30.06.2006, soldul debitor al contului 461 " debitori diverși", era de 313.978,59 lei, iar la 30.11.2006 ( luna anterioară deschiderii procedurii) era de 311.128,59 lei, acești bani fiind datorați de către cei doi administratori.
La data de 10.02.2009, s-a depus la dosar cerere precizatoare din partea lichidatorului judiciar care a solicitat antrenarea răspunderii pentru suma de 147.137 lei, reprezentând pasivul debitorului conform tabelului definitiv al creanțelor.
Instanța a reținut că din contractul de garanție imobiliară rezultă în mod clar că cei doi pârâți au semnat, din partea debitoarei SC SRL, garanția constituită sub formă de ipotecă de gradul I pentru o altă societate, SC SRL, ai căror administratori erau tot ei.
Prin raportul nr.1609/23.03.2009, lichidatorul judiciar răspunde la întâmpinarea pârâților, motivând pe larg cererea de antrenare și arătând că subzistă prevederile art.138 alin.1 lit.a din Legea 85/2006, pârâții folosind bunurile societății în interesul propriu sau al altei persoane, precum și prevederile art.138 alin.1 lit.e, în sensul că pârâții au deturnat o parte din activul persoanei juridice.
Susținerea că cei doi pârâți au folosit în interes propriu bunurile societății, rezultă și din faptul că la data de 30.11.2006 datora societății 155.564 lei, iar C 155.564,59 lei.
Lichidatorul judiciar arată în raportul 1609/23.03.2009, că la 31.10.2008 în patrimoniul debitoarei figura un sold în casierie de 134.300,68 lei, sumă care nu a fost depusă niciodată, fiind folosită în interes personal de pârâți.
Faptul că cei doi pârâți au ascuns sau au deturnat o parte din activul debitoarei rezultă din lipsa bunului motostivuitor - cont.2133, cu o valoare de inventar de 10.000 lei și din lipsa sumei de 106.355,74 lei, din solul contului 371 "mărfuri", care nu au fost prezentate lichidatorului judiciar.
Aceste sume din contul 2133 și 371( 10.000 lei și 106.355,74 lei) sunt evidențiate în mod clar în contabilitatea debitoarei, lichidatorul judiciar cerând de mai multe rânduri pârâților, predarea acestora.
Din raportul de expertiză s-a reținut că debitoarea a fost prejudiciată prin constituirea ipotecii în favoarea Băncii Romena și prin încheierea contractului de vânzare cumpărare 2421/2005, cumpărătoarea SC DE SRL intrând în posesia imobilelor ipotecate înainte de a se plăti prețul, care nu a fost plătit nici până la data întocmirii raportului de expertiză ( iunie 2009); că, motostivuitorul de 10.000 lei nu a fost pus la dispoziția lichidatorului judiciar pentru inventariere și valorificare; la data de 30.11.2006 soldul contului 461- debitori diverși, era de 311.128,59 lei; la data de 31.12.2006 soldul contului 371- mărfuri, era de 232.456,8 lei,iar la 31.10.2008 era de 106.355,74 lei; pârâții au folosit fondurile societății debitoare în interes propriu și au ascuns o parte din activul societății, raportul de expertiză confirmând în totalitate aspectele relatate de lichidatorul judiciar în cererea de antrenare.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții C și, criticând-o ca netemeinică și nelegală și solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea cererii lichidatorului judiciar.
Recurenții au susținut că instanța de fond a reținut eronat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a și e din Legea nr. 85/2006 și că au prejudiciat societatea prin aceea că au acceptat clauza din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2421/28.03.2005, conform căreia prețul urma să fie plătit după radierea inscripției ipotecare constituită în favoarea Băncii - Romena
Au precizat că au acceptat ca prețul să fie achitat la data de 15.07.2005, data radierii ipotecii, însă prin faptul că societatea a continuat să folosească în continuare spațiul, nu au prejudiciat cu nimic activitatea acesteia, sau constituirea ipotecii nu poate fi considerată, în opinia recurenților, ca nereprezentând o folosire a bunurilor în interes propriu sau al altei persoane.
Concluziile expertului existente la fila 3 a raportului de expertiză au fost apreciate, în esență, ca lipsite de fundament, din moment ce activitatea desfășurată în spațiul respectiv a condus în continuare la obținerea de profit de către societate.
Criticile raportului de expertiză au mai vizat faptul că expertul nu a respectat obiectivele stabilite de instanță și și-a întemeiat concluziile pe simple bănuieli.
În drept, recurenții au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 pr.civ.
Recursurile sunt nefondate.
Conform dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a și e din Legea nr. 85/2006, pe care se întemeiază cererea lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei, persoană juridică, ajunsă în insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitoarei prin: folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane (lit. a) sau prin deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice sau mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia (lit. e).
Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză rezultă că imobilul proprietatea debitoarei, în valoare de 245 060 Euro, conform raportului de evaluare întocmit la data de 14.01.2004 de SC SRL, a fost vândut la data de 28.03.2005 cu suma de 100 000 lei, respectiv 23 800 Euro. Prețul urma să fie achitat de către cumpărătoarea SC DE SRL la data de 15.07.2005, prin ordin de plată, în contul SC SRL deschis la Bank Tg. J, condiția achitării fiind însă aceea ca până la data de 15.07.2005 debitoarea să radieze inscripția ipotecară notată sub nr. 326/2004.
Vânzarea imobilului proprietatea debitoarei cu o sumă reprezentând 9,71% din valoarea acestuia stabilită prin raportul de evaluare efectuat anterior, prin condiționarea plății de radierea inscripției ipotecare constituită în favoarea SC SRL, societate ai cărei asociați sunt recurenții, constituie o faptă ce intră sub incidența art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, astfel încât criticile recurenților ce vizează acest aspect sunt nefondate.
Faptul că debitoarea a continuat să folosească bunul nu înlătură incidența dispozițiilor legale menționate mai sus, în condițiile în care instituirea ipotecii în favoarea SC SRL a condus la vânzarea bunului cu un preț ce nu reflectă valoarea reală a acestuia, iar condiționarea plății prețului de radierea ipotecii, operațiune ce nu s-a realizat nici până în prezent, a condus la dobândirea bunului de către cumpărător fără achitarea prețului.
Totodată, folosirea în interes personal de către administratorul debitoarei a fondurilor societății, rezultă și din faptul că suma de 134 300, 68 lei, existentă în casierie la data de 31.10.2008 nu a fost predată lichidatorului judiciar, precum și din împrejurarea că la data de 30.11.2006 soldul contului 461 "debitori diverși" era în sumă de 311 128,59 lei, reprezentând sume ridicate din gestiunea debitoarei de către cei doi administratori statutari.
Cum săvârșirea acestor fapte, este de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, cu consecința antrenării răspunderii pârâților pentru un prejudiciu superior celui de 147.137 lei, cât reprezintă pasivul debitorului, este de prisos analizarea incidenței în cauză a dispozițiilor art. 138 lit. e din Legea insolvenței.
Cât privește criticile ce vizează activitatea expertului contabil desemnat în cauză, se constată că sunt neîntemeiate, în condițiile în care în practicaua sentinței recurate sunt prezentate argumentele ce au condus la respingerea obiecțiunilor, iar concluziile expertizei constituie, ca și celelalte mijloace de probă, numai elemente de convingere lăsate la libera apreciere a judecătorului, instanța nefiind ținută de concluziile raportului de expertiză.
Din considerentele sentinței rezultă că judecătorul sindic a avut în vedere doar împrejurările de fapt asupra cărora expertului s-a solicitat să-și exprime părerea, împrejurări care au legătură cu obiectul pricinii și au condus la soluționarea acestora, și nu aprecierile expertului cu privire la modul de dezlegare a unor probleme de drept.
Față de considerentele expuse mai sus, urmează ca, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 1 pr.civ. să se respingă recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții C, domiciliată în Tg. J, B- - -,. 4,.1,.3,.8, județul G și, domiciliat în Tg. J, B- - -,.47,.1,.3,.13, județul G, împotriva sentinței nr.1028 din 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - lichidator al debitoarei SC SRL, cu sediul în Tg. J,-, județul
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 februarie 2010.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red.jud. 3 ex.
tehnored. / 22.03.2010
jud.sindic
25 Februarie 2010
Președinte:Doina LupeaJudecători:Doina Lupea, Carmen Mladen, Sanda Lungu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
