Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 579/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 579/2008
Ședința publică din data de 4 martie 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Iluț Adriana
JUDECĂTOR 2: Idriceanu Claudia
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de societatea creditoare SC SRL împotriva sentinței comerciale nr. 5165 din 28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr- în contradictoriu cu intimații debitoarea SC SRL, SRL-lichidator judiciar, având ca obiect procedura insolvenței-angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
Se constată că s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea recurentei SC SRL înregistrate la data de 27 februarie 2008 și concluzii scrise formulate de, înregistrate la 3 martie 2008.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 februarie 2008, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr 5165 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea SC SRL privind angajarea răspunderii personale a pârâților și .
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte sau întreg pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor, să fie suportat de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138 lit a- Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii.
Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat-cuprins în actul constitutiv- atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Referitor la raportul de cauzalitate, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei.
Interesul practic al stabilirii naturii juridice a răspunderii civile a administratorilor rezidă în proba și întinderea răspunderii.
În cazul răspunderii civile delictuale, culpa administratorului nu este prezumată, ca la răspunderea contractuală, ci trebuie dovedită împreună cu toate celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale prevăzute de Codul civil.
Prin excepție însă, în cazul incidenței stării de insolvență, devin aplicabile dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 și se poate pune în discuție o eventuală răspundere a administratorilor.
În regimul Legii nr. 85/2006, exercitarea acțiunii în răspunderea administratorilor judiciar sau, după caz, lichidatorului.
Conform textului alin (1) al art. 138, judecătorul sindic poate fi investit de administratorul judiciar, de lichidator sau de comitetul creditorilor.
În speță, lichidatorul judiciar CONSULT a arătat că nu există motive pentru antrenarea răspunderii administratorilor, și pe cale de consecință, nu a formulat o astfel de cerere.
Solicitarea SC SRL de desemnare a unui comitet al creditorilor nu a putut fi luată în considerare în condițiile în care Legea nr. 85/2006 stabilește un minim de trei creditori pentru desemnarea lui iar, în speță, în tabelul definitiv al creanțelor sunt evidențiați doar C și SRL.
Judecătorul sindic reține că SC SRL s-a înființat în anul 2001, fiind înregistrată în Registrul Comerțului, avându-i ca asociați și administratori cu puteri depline pe pârâții și.
În rapoartele sale, lichidatorul judiciar a învederat faptul că între debitoarea SC SRL și SC SRL s-au derulat raporturi comerciale în urma cărora aceasta din urmă figurează în evidențele contabile ale SC cu o creanță de 1.500.000.000 ROL (raportul fiind din 16 mai 2007).
Neînscrierea în tabelul de creanțe al SC nu poate prin ea însăși să atragă angajarea răspunderii pârâților întrucât nu a fost dovedit raportul de cauzalitate dintre obligațiile asumate contractual și starea de insolvență cauzată debitoarei.
Creditoarea nu a făcut dovada faptului că în speță pârâții au determinat starea de insolvență a debitoarei prin una din faptele reglementate de lit a-g ale art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Împrejurarea nedepunerii declarației de creanță nu este de natură să atragă în mod automat angajarea răspunderii administratorilor statutari, în condițiile în care nu s-a dovedit nici ținerea unei evidențe contabile fictive cu privire la aceste sume sau deturnarea ori ascunderea unei părți din activul persoanei juridice ori folosirea unor mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți.
Nu poate fi reținută nici incidența art. 138 lit b din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 1444alin (1) lit d din Legea nr. 31/1990 deoarece, nici în acest caz nu s-a făcut dovada efectuării de către pârâți a unor acte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice.
certificatului de înmatriculare nu se află în raport de cauzalitate cu stare de insolvență astfel încât nu poate fi reținut ca motiv de angajare a răspunderii patrimoniale a pârâților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, creditoarea SC SRL solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de angajare a răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei așa cum a fost formulată și obligarea acestora în solidar la acoperirea întregului pasiv al societății debitoare SC SRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea-recurentă arată că hotărârea judecătorului sindic este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 138 lit a-g din Legea nr. 85/2006.
Astfel, deși în hotărârea atacată judecătorul sindic enumeră în mod corect condițiile angajării răspunderii organelor de conducere iar premisele teoretice de la care a pornit sunt corecte, analizând starea de fapt în speță, acesta a constatat în mod greșit că nu s-a făcut dovada vinovăției și nici a raportului de cauzalitate între faptele săvârșite de către administratorii debitoarei și starea de insolvență cauzată acesteia.
Cu privire la vinovăție este adevărat că față de terți, răspunderea administratorilor nu poate fi decât delictuală și sarcina dovedirii acestora incumbă terților, în speță creditoarea a făcut dovada faptului că totalitatea faptelor săvârșite de către administratori exced sferei unui management defectuos obișnuit neimputabil acestora, constând în faptul că cei doi administratori nu au respectat obligație legală prevăzută la acea dată de Legea nr. 64/1995 respectiv aceea de a declara creanța de 1.500.000.000 lei în vederea înscrierii lor în creditorilor SC SRL.
Pe de altă parte, aceasta reiese și din rapoartele întocmite de administratorul judiciar în care se arată foarte clar că, starea de insolvabilitate a debitoarei a fost generată de falimentul SC SRL, care nu a putut restitui contravaloarea mărfurilor achiziționate iar debitoarea falită nu s-a înscris în creditorilor SC SRL deși erau obligați în acest sens.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate s-a dovedit fără prisosință de către lichidatorul CONSULT SRL că acesta este în legătură directă cu prejudiciul de 1.500.000.000 lei ce a constat în neîncasarea creanței pe care debitoarea o avea față de SC SRL.
Pârâta intimată prin concluziile scrise a solicitat respingerea recursului ca nefondat și arată că nedepunerea declarației de creanță în dosarul de faliment al SC SRL nu s-a datorat unei stări de pasivitate ci faptului că, fără nici o intervenție din partea acesteia, s-a comunicat la domiciliul său sentința comercială nr. 643/2005 din conținutul căreia a luat la cunoștință de mențiunea judecătorului delegat din încheierea nr. 8204/2004 prin care s-a dispus radierea de la ORC C a SC SRL.
Chiar și în ipoteza în care și-ar fi înscris creanța la masa credală, debitul ar fi rămas oricum neîncasat întrucât în cadrul procedurii de faliment a SC SRL nu s-a distribuit nici o sumă creditorilor.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Judecătorul sindic a fost investit de către creditorul SC SRL cu soluționarea acțiunii în răspunderea membrilor organelor de conducere a debitoarei SC SRL în speță pârâții și ambii având calitatea de administratori ai debitoarei.
În acest sens, în mod corect judecătorul sindic a reținut că, în regimul Legii nr. 85/2006 exercitarea acțiunii în răspunderea administratorilor aparține administratorului judiciar sau după caz, lichidatorului iar în subsidiar de către comitetul creditorilor.
În speță, lichidatorul judiciar CONSULT a arătat că în opinia sa nu există motive pentru antrenarea răspunderii administratorilor și pe cale de consecință nu a formulat o astfel de cerere.
Solicitarea SC SRL de desemnare a unui comitet al creditorilor nu a putut fi luată în considerare în condițiile în care Legea nr. 85/2006 stabilește un minim de trei creditori pentru desemnarea lui, iar în speță în tabelul definitiv al creanțelor sunt evidențiați doar C și SC SRL.
În aceste condiții, pentru a asigura egalitate de tratament pentru creditori în cadrul procedurii insolvenței și pentru a nu priva partea interesată de exercitarea unui drept recunoscut de lege dar condiționat de un număr minim de creditori pentru constituirea unui comitet al acestora, judecătorul sindic a autorizat la termenul de judecată din 26 septembrie 2007 pe creditoarea SC SRL să formuleze cererea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Analizând cererea astfel formulată, judecătorul sindic a reținut că SC SRL s-a înființat în anul 2001 având ca asociați și administratori cu puteri depline pe pârâții și.
Pentru nepreschimbarea certificatului de înmatriculare în temeiul art. 30 din Legea nr. 359/2004 SC SRL s-a dizolvat de drept fiind numit lichidator iar în cele din urmă s-a deschis procedura insolvenței în formă simplificată cu numirea lichidatorului SC CONSULT.
Cererea creditorului SC SRL s-a întemeiat pe faptul că membrii organelor de conducere ale debitoarei au folosit bunurile (patrimoniul debitoarei) în folosul SC SRL (la care au deținut calitățile de asociați și administratori).
Din rapoartele lichidatorului judiciar rezultă că între debitoarea SC SRL și SC SRL s-au derulat raporturi comerciale în urma cărora aceasta din urmă figurează în evidențele contabile ale SC cu o creanță de 1.500.000.000 ROL- potrivit raportului din 16 mai 2007.
SC SRL a intrat în faliment, fiind lichidată în 2006 însă SC nu a formulat declarație de creanță în dosarul de faliment al celeilalte societăți.
De altfel, lichidatorul judiciari se contrazice în rapoartele sale așa încât din această perspectivă nu pot fi luate în considerare ca valabile toate aceste susțineri atâta vreme cât din însăși actele din dosarul de faliment al SC SRL rezultă că fără putință de tăgadă că debitoarea SC SRL nu și-a declarat creanța în falimentul acesteia.
Rezultă deci că cei doi administratori ai debitoarei SC SRL pârâții intimați și nu au respectat o obligație legală, prevăzută la acea dată de Legea nr. 64/1995, respectiv de a declara creanța înscrierii lor în creditorilor SC SRL.
De altfel, acest lucru a fost reținut și de către judecătorul sindic însă acesta a respins cererea de angajarea răspunderii celor doi administratori pe considerentul că în speță nu s-a dovedit culpa acestora și nici raportul de cauzalitate.
Astfel, s-a reținut că faptul de a sta în pasivitate și de a nu proceda la recuperarea datoriilor de la un partener de afaceri nu s-a realizat în scopul de a folosi bunurile societății în scop personal sau în interesul altei persoane.
Deoarece răspunderea administratorilor are caracterul unei răspunderi delictuale, sarcina dovedirii vinovăției aparține în acest caz terților.
În speța de față s-a făcut dovada faptului că totalitatea faptelor săvârșite de către administratori exced sferei unui management defectuos obișnuit neimputabil acestora deoarece cei doi administratori au prevăzut rezultatul faptei lor și anume că fără a fi înscrisă în creditorilor SC SRL în procedura de faliment nu ar exista o posibilitate ca acea creanță de 1.500.000.000 lei să mai poată fi recuperată.
În concluzie, cei doi administratori au putut prevedea rezultatul negativ pentru debitoarea SC SRL al pasivității lor care înregistra în contabilitate un prejudiciu de 1.500.000.000 lei și au acceptat producerea lui sau au socotit fără temei că el nu se va produce.
Astfel, în orice ipoteză ne-am afla rezultă fără dubiu că cei doi administratori cunoșteau situația debitoarei SC SRL și faptul că aceasta avea înregistrat în contabilitate la data dezbaterii dosarului de faliment al SC SRL datoria către creditorul SC SRL și este de domeniul evidenței faptul că au înțeles că prin nerecuperarea datoriei de la SC nu vor avea resurse să plătească la rândul lor către creditorul SC SRL.
Nu este necesar ca fapta de nedeclarare a creanței să fie însoțită de altă faptă ilicită (ca de exemplu ținerea unei evidențe contabile fictive) așa cum în mod greșit a reținut judecătorul sindic.
Acestea două sunt două fapte ilicite distincte și uneori este suficient să utilizezi mijloace legale de acțiune (în cazul de față principiul disponibilității creditorului de a face sau nu vreun demers pentru recuperarea creanței sale) pentru ca rezultatele să aibă consecințe negative nelegale față de terți.
După cum s-a reținut atât în practica judiciară cât și în literatura de specialitate prin nerecuperarea unor datorii de la partenerii de afaceri, organele de conducere rămânând în pasivitate, bunurile persoanei juridice au fost folosite în interesul persoanelor respective și aceasta îmbracă fapta prevăzută și enumerată expres în textul art. 138 lit a din Legea nr. 85/2006.
Cu privire la raportul de cauzalitate acesta a fost dovedit în speță deoarece însuși lichidatorul SC CONSULT SRL a afirmat în repetate rânduri (raportul din 16 mai 2007, raportul din 13 iunie 2007) că nerecuperarea creanței a condus în mod indubitabil la apariția stării de insolvență și intrarea în faliment a SC SRL.
Pe de altă parte, însăși pârâta își asumă responsabilitatea personală pentru datoriile SC SRL prin procesul verbal de conciliere și respectiv prin formularea poziției procesuale depusă odată cu întâmpinarea.
Nu este de ignorat faptul că, relațiile de rudenie dintre asociații și administratorii SC SRL și SC SRL au dus la derularea unor raporturi comerciale între cele două societăți în interesul cooptării debitoarei SC SRL în garantarea datoriilor lui SC SRL,profitând acesteia din urmă și implicit asociațiilor administratori nefiind nicidecum o dovadă a bunei-credințe ci mai degrabă o modalitate de întârzia creditorii în executarea silită a creanțelor.
Pe de altă parte, în speță este întrunită și cerința ipotezei prevăzute de art. 138 lit c din Legea nr. 85/2006 în sensul că administratorii au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea la încetare de plăți și nu poate fi acceptată cu ușurință împrejurarea că nepreschimbarea certificatului de înmatriculare este lipsită de relevanță juridică.
Pasivitatea de care au dat dovadă cei doi administratori care au neglijat cu bună știință să preschimbe certificatul de înmatriculare, cunoscând consecințele legale ale acestei omisiuni a determinat ca activitatea debitoarei să stagneze aceasta ajungând în insolvență și nemaidesfășurând în mod intenționat activități comerciale, fiind evident că s-a urmărit desființarea acesteia.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, Curtea constată că în speță sunt incidente prevederile art. 138 alin (1) lit a-c din Legea nr. 85/2006 iar hotărârea judecătorului sindic a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă, urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă să se admită recursul declarat de creditorul SC SRL iar hotărârea judecătorului sindic să fie modificată în sensul admiterii cererii creditoarei pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâților și care vor fi obligați în solidar la plata pasivului debitoarei SC SRL în sumă de 226.376 lei reprezentând creanța de 208.890 lei a creditoarei SC și creanța de 24.486 lei a creditorului ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea SC SRL împotriva sentinței civile nr. 5165 din 28.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o modifică în sensul că admite cererea creditoarei SC SRL pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâților și pe care-i obligă în solidar la plata pasivului debitoarei SC SRL în sumă de 226.376 lei din care creanța 201.890 lei creditoarei SC SRL și 24.486 lei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./6.03.2008
Jud.fond.-
Președinte:Iluț AdrianaJudecători:Iluț Adriana, Idriceanu Claudia, Danusia Pușcașu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
