Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 376/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA nr. 376/ DOSAR nr-
Ședința publică din 9 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Gabriel Ștefăniță JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan
- - - - JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de creditoarea și intervenienții și, împotriva sentinței civile nr. 339/Sind din 16 aprilie 2008, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 2 septembrie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 9 septembrie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr. 339/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de către debitorul pârât. S-a respins cererea formulată de creditorul reclamant având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
A fost obligat creditorul la plata sumei de 1467,3 lei către debitor cu titlu de cheltuieli de judecată.
A reținut judecătorul-sindic că, contestația debitorului la starea de insolvență este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul - creditor a invocat existența unei creanțe certe, lichide și exigibile față de pârâtul - debitor, în valoare de 14.286,52 lei. Pentru dovedirea acestei creanțe, precum și a cerințelor de admisibilitate a acesteia, creditorul a invocat contractul de vânzare cumpărare încheiat între părți nr.75/27 11 2006, precum și factura fiscală nr.-/22.12. 2006 emisă de creditor față de debitor, aceasta purtând o semnătură la mențiunea "semnătura de primire".
Potrivit art.3 alin.1 pct.1 lit.a si b din Legea nr.85/2006 insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după cca. 30 zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Pe calea contestației la starea de insolvență, în condițiile art. 33 alin.2 din Legea nr.85/2006, debitorul are posibilitatea să facă proba contrară, în sensul răsturnării prezumției legale relative de insolvență.
În speță, debitorul a contestat starea sa de insolvență, iar anexat contestației acesta a depus extrase de cont bancar, aferente perioadei 24.04.2007- 08.05.2007. Din cuprinsul acestor înscrisuri rezultă că debitorul dispune de disponibilități financiare superioare valorii creanței invocate de către creditor prin acțiune. Spre exemplu la data de 08.05.2007 debitorul avea un plafon disponibil de 184.494 lei.
Judecătorul- sindic a apreciat, față de aceste constatări, că debitorul nu se află în stare de insolvență.
S-a constatat căci creditorul, anterior promovării prezentei cereri, nu a obținut un titlu executoriu împotriva debitorului, iar ulterior să încerce executarea silită a acestuia, fără rezultat.
În ceea ce privește certitudinea creanței invocate, atâta timp cât între părți există nelămuriri cu privire la valoarea acesteia, judecătorul - sindic a apreciat că susținerile părților cu privire la această chestiune fac obiectul unei judecăți asupra fondului litigiului. Pe calea procedurii insolvenței judecătorul - sindic este investit numai să constate existența unei creanțe, care îndeplinește cerințele prevăzute de art.379 Cod procedură civilă și să procedeze în consecință. Judecătorul sindic nu este investit să soluționeze fondul pretenției creditorului, acesta făcând obiectul unei acțiuni în justiție de drept comun (acțiune în pretenții, respectiv în executarea contractului, acțiune în rezoluțiunea contractului, etc.).
În consecință, judecătorul - sindic a constatat și că reclamanta nu a dovedit existența unei creanțe, care să îndeplinească condițiile impuse de art.379 Cod procedură civilă, respectiv cerința existenței și certitudinii creanței.
În materia specială a insolvenței judecătorul - sindic are obligația verificării condițiilor pentru admisibilitatea cererii de deschidere a procedurii. Această verificare vizează în principal creanța invocată de către creditoare.
De asemenea judecătorul - sindic are obligația să stabilească că debitorul este în insolvență, în sensul că nu poate face față datoriilor sale cu sumele de bani de care dispune, dar și cu bunurile sale.
Judecătorul - sindic a apreciat că deschiderea procedurii insolvenței față de un debitor este ultima soluție la care se poate recurge pentru îndestularea creditorilor. Astfel, anterior formulării unei astfel de cereri se impune ca creditorul să uziteze de calea executării silite a debitorului, iar în cazul în care acesta nu s-a îndestulat pe această cale să se procedeze la deschiderea procedurii insolvenței. Aceasta presupune ca reclamantul să tindă la obținerea unui titlu executoriu, în urma unei judecăți de drept comun, iar ca urmare a constatării insolvabilității debitorului său să recurgă la această procedură specială.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs creditoarea -. aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și a admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței împotriva. Se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva aceleiași soluții au declarat recurs intervenienții și, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de intervenție. Se solicită cheltuieli de judecată.
În expunerea motivelor de recurs, recurentul creditor arată că judecătorul-sindic a motivat simplist cererea de deschidere a procedurii, înscrisurile depuse nefiind corect interpretate de instanța de judecată. Ori, ele certificau lipsa disponibilităților bănești, sursa financiară a debitoarei, fiind constituită din credite contractate la bănci. Se mai arată că, nelegală este obligarea sa la plata unei cauțiuni de 3.255,7 lei, întrucât textul de lege este dispozitiv, iar debitorul n-a probat motivele temeinice privitoare la paguba suferită urmare a admiterii cererii creditoarei.
Se mai arată că, s-a încălcat principiul dreptului la apărare, nefiindu-i admisă ca probă interogatoriul, în timp ce debitoarei i-a fost admisă proba cu înscrisuri și interogatoriul creditoarei.
În fine se critică soluția, întrucât nu s-au încuviințat în principiu, cererile de intervenție, care relevau realitatea și certitudinea creanței
În drept, art. 8 alin.2 din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 304 și 3041Cod procedură civilă.
În motivarea recursurilor declarate, intervenienții și
arată că greșit a reținut judecătorul-sindic că cererile de intervenție nu viau un drept propriu, întrucât sunt membrii cooperatori ai, iar ca semnatari ai contractului în discuție, fiind cert că există interesul de a se plăti, a fost justificat interesul propriu. Ori, art. 49- 56 Cod procedură civilă nu limitează formularea cererii de intervenție, iar intervenția voluntară principală este o cerere îndreptățită împotriva părților inițiale, atât a reclamantului cât și a pârâtului.
În drept art. 52 alin.2 Cod procedură civilă raportat la art. 3041Cod procedură civilă.
În cauză s-au formulat cereri de aderare la recursul declarat de recurenții și L, de către petenții și -.
În motivarea cererilor de aderare se arată că soluția recurată este lovită de nulitate, față de dispozițiile art. 31 alin.3 din legea nr. 85/2006, ce impuneau judecătorului-sindic să judece împreună toate cererile, respectiv de deschidere a procedurii insolvenței a.
Recursurile sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește cerile de aderare formulate de și, față de dispozițiile ar. 316 Cod procedură civilă, ce rețin că, dispozițiile de procedură privind judecata în apel sunt aplicabile și-n instanța de recurs, sunt inadmisibile, întrucât dispozițiile art. 293 ce reglementează instituția aderării la apel, nu sunt incluse la capitolul II "Judecarea apelului".
Relativ la cererile de intervenție în interes propriu, formulate de și, corect a apreciat judecătorul-sindic că, recurenții nu au invocat un drept propriu, obiectul fiind identic cu cel al creditorului -. Astfel, recurenții nu au calitatea de creditori ai debitoarei și nu pot opune acesteia o creanță certă, lichidă și exigibilă, în sensul art. 3 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006, singura de natură a justifica cererea de intervenție în nume propriu în speță.
Relativ la criticile debitoarei privind respingerea cererii de deschidere procedurii insolvenței la -. ele nu se susțin.
Astfel, depunerea cauțiunii constituie o facultate la îndemâna judecătorului-sindic și la cererea debitorului ce se poate acorda în condițiile art. 33 alin.3 din Legea nr. 85/2006. Norma nu condiționează stabilirea cauțiunii de dovada prejudiciului debitoarei, în această fază procesuală, textul fiind distinct de dispozițiile art. 7231Cod procedură civilă. Textul instituie o normă punitivă la îndemâna judecătorului-sindic împotriva relei-credințe a creditorilor.
Respingerea ori încuviințarea probelor solicitate nu constituie o încălcare a dreptului la apărare, atâta timp cât instanța arată temeiurile pentru care a procedat în consecință. Astfel, corect a apreciat judecătorul-sindic că, neregăsindu-se în cadrul art. 138 din Legea nr. 85/2006, proba cu interogatoriul administratorului unic ca și proba cu expertiza financiar contabilă nu au un caracter util, pertinent și concludent.
În ceea ce privește starea de insolvență, corect a reținut judecătorul-sindic că, față de extrasele de cont bancar, aferente perioadei 24.04.2007 - 8.05.2007 s-a răsturnat prezumția legală relativă de insolvență, din înscrisuri rezultând că, debitorul dispune de disponibilități financiare superioare valorii creanței invocate de creditor prin acțiune.
În fine, critica privind caracterul lapidar al motivării relativ la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, nu se susține, judecătorul-sindic expunând pe larg rațiunile pentru care nu sunt îndeplinite cerințele art. 379 cod procedură civilă.
Astfel, existența creanței face obiectul unei acțiuni în justiție de drept comun, iar creanța nu are caracter cert existând nelămuriri cu privire la valoarea sa, judecătorul-sindic nefiind investit să soluționeze fondul pretenției creditorului.
Pentru motivele de fapt și de drept sus arătate, curtea, conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursurile creditoarei -. și intervenienților și menținând ca temeinică și legală sentința recurată.
Va respinge ca inadmisibile cererile de aderare formulate de petenții și.
Ca parte căzută în pretenții conform art. 274 Cod procedură civilă recurenta -. va fi obligată să plătească intimatei, suma de 1428 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditorul și intervenienții și împotriva sentinței civile nr. 339/16.04.2008, pronunțată de judecătorul-sindic în dosar nr- al Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o menține.
Respinge ca inadmisibile cererile de aderare, la recursurile formulate de și declarate de și.
Obligă recurentul la plata sumei de 1428 lei către intimata cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 septembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./22.09.2008
Tehnored:.C/29.09.2008/2 ex.
Jud.sindic:
Președinte:Gabriel ȘtefănițăJudecători:Gabriel Ștefăniță, Carmen Bujan, Codruța Vodă
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Acțiune în anulare. Decizia 287/2008. Curtea de Apel Brasov → |
|---|
