Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 213/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 213/COM
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol judecarea recursului comercial d eclarat de recurenta debitoare - SC & SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 303/19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, având ca obiect - procedura insolvenței (deschidere procedură).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta debitoare lichidatorul judiciar, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de debitoare este motivat.
Pentru recurenta debitoare lichidatorul judiciar depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 21 lei conform nr. 20 din 09.02.2010 și timbru judiciar de 0,15 lei. Nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat, solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul lichidatorul judiciar al debitoarei, dna solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii cererii privind deschiderea procedurii simplificate a falimentului, conform motivelor arătate pe larg în cererea de recurs.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 4.05.2009 și înregistrată sub nr- la Tribunalul Constanța, debitoarea SC & SRL, reprezentată legal prin lichidator, a formulat, în temeiul art.32 și 107 alin.1 lit.A, lit.a) coroborat cu art.1 alin.2 lit.c) punctele 1, 2 și 4 și lit.e), art.27 și art.28 alin.2 din Legea nr.85/2006, cerere de deschidere a procedurii insolvenței solicitând intrarea în faliment prin procedura simplificată.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin încheierea nr.25182/30.08.2007 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanțas -a dispus dizolvarea de drept a debitoarei și a fost desemnat lichidator. Lichidatorul precizează că a notificat societatea debitoare pentru a-i preda actele contabile, demers la care aceasta nu a răspuns, precum și creditorii bugetari, singurul care s-a înscris la masa credală fiind Direcția Generală a Finanțelor Publice C cu o creanță în sumă de 812 lei.
În drept, s-au invocat disp. art.27 alin.1 și 3 raportat la art.1 alin.2 pct.2 și 3 din Legea nr.85/2006.
În dovedirea cererii, s-au depus următoarele înscrisuri: încheierea nr.25182/30.08.2007, certificat constatator emis de ORC, copiile notificărilor transmise, declarația de creanță a DGFP C, ofertă financiară.
Prin sentința civilă nr.303/19.10.2009, judecătorul sindic respins ca nefondată cererea formulată de debitoarea SC & SRL, prin lichidator judiciar, reținând că, potrivit art.1 alin.2 lit.c) pct.2 din Legea nr.85/2006, procedura simplificată se aplică debitorilor aflați în stare de insolvență, care se încadrează în categoria societăților comerciale la care actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite.
Insolvența este definită de art.3 pct.1 din lege ca fiind "acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile; insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori".
Când debitorul cere deschiderea procedurii, avem de-a face cu o recunoaștere a stării de insolvență. Or, în speță, recunoașterea provine de la lichidatorul societății care nu cunoaște situația contabilă a debitoarei, după cum a și precizat, recunoașterea sa nefiind astfel în legătură cu fapte personale.
Așadar, starea de insolvență trebuie dovedită cu alte mijloace de probă. Cum în cauză lipsesc documentele contabile care trebuia să însoțească în mod obișnuit cererea de deschidere a procedurii formulată de debitoare (art.28), nu se poate reține în mod neîndoielnic existența unor datorii exigibile doar pe baza unui titlu executoriu care a fost întocmit de DGFP după primirea notificării lichidatorului de înscriere la masa credală, titlu care nu a fost comunicat societății până la data soluționării prezentei cereri.
Pe de altă parte, a motivat judecătorul sindic, insolvența vădită presupune că debitorul se află într-o evidentă și acută criză de lichidități, iar dificultățile financiare sunt grave, pasivul debitorului fiind de o valoare semnificativă, concluzie care se desprinde și din interpretarea art.3 pct.12 care impune creditorului o anumită valoare prag pentru formularea cererii de deschidere a procedurii.
Deși o asemenea cerință nu este reglementată expres și pentru cererea debitorului, scopul legii, astfel cum este definit de art.2, nu poate fi atins, cât timp recuperarea creanțelor împotriva averii debitoarei în această procedură presupun efectuarea de cheltuieli exagerat de mari (minim 3.000 lei - onorariu lichidator judiciar) în raport cu valoarea datoriilor afirmate de un creditor, respectiv 812 lei.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs debitoarea prin lichidatorul judiciar care a criticat soluția judecătorului sindic ca fiind nelegală și netemeinică.
A susținut reprezentantul debitoarei că la data formulării cererii de deschidere a procedurii falimentului, societatea avea datorii față de DGFP C mai vechi de 30 de zile pentru acoperirea cărora debitoarea nu dispune de fonduri bănești care să permită îndestularea creditorului. Astfel cum rezultă din indicatorii economico financiari prezentați pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, societatea debitoare înregistrează un volum de datorii de 33726 mii lei, creditori neidentificați și o pierdere de 37852 mii lei.
Față de cele prezentate, consideră reprezentantul recurentei că aceasta se află în stare de insolvență, așa cum este definită de art.3 din Legea nr.85/2006, fiind în imposibilitatea de plată a datoriilor sale cu sumele de bani disponibile. Acest aspect este reținut și de instanța de judecată, care menționează și faptul că atunci când debitorul cere deschiderea procedurii ne aflăm într-o recunoaștere a stării de insolvență. Așadar în această situație nu ar fi trebuit să existe niciun impediment pentru intrarea în faliment a societății debitoarei.
A mai arătat recurenta că în mod eronat și netemeinic instanța a reținut că, întrucât recunoașterea provine de la lichidator, aceasta nu operează în cauză. Mai mult, se reține în mod greșit că în lipsa documentelor contabile prevăzute de art.28 din legea insolvenței nu se poate reține existența unor datorii exigibile, fără a se avea în vedere dispozițiile art.1 alin.2 pct.4 care prevăd în mod expres că tocmai lipsa acestor documente conduc la intrarea în faliment prin procedura simplificată.
De asemenea, în mod nejustificat se reține că nu există o datorie exigibilă, deși în acest sens debitoarea prin lichidator a făcut dovada că DGFP a formulat cerere de creanță întemeiată pe titluri executorii, verificarea cărora nu intră în atribuțiile lichidatorului și nici a judecătorului sindic. Chiar dacă debitorul nu a făcut dovada contestării acestor titluri, nu se poate reține faptul că nu au fost comunicate debitorului, nefiind de altfel solicitată nicio probă în acest sens.
Recurenta a mai susținut că motivarea instanței privind stabilirea unei anumite valori prag pentru cererea creditorului ceea ce denotă o insolvență vădită, respectiv o valoare considerabilă a pasivului, este aplicată greșit pentru cererea formulată de debitor.
În concluzie, recurenta consideră că a făcut dovada în cauză că societatea se află în situația prevăzută de dispozițiile art.1 alin.2 lit.c pct.1, 2, 3 și alin.2 lit.e, în sensul că are datorii certe, lichide și exigibile dovedite cu titluri executorii pentru plata cărora nu dispune de fonduri bănești disponibile.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 raportat la art.304/1 Cod procedură civilă.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, se reține că debitoarea a fost dizolvată de drept potrivit art.237 al.1 lit.b din Legea nr.31/1990 motivat de faptul că nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerțului.
Potrivit art.27 din Legea nr.85/2006, debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență, iar dispozițiile art.1 alin.2 lit. e) prevăd că procedura simplificată se aplică debitorilor aflați în stare de insolvență, care se încadrează în categoria societăților comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive.
Curtea reține, de asemenea, că scopul Legii nr.85/2006, astfel cum acesta a fost definit prin art.2, este acela de a institui o procedură colectivă pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. Procedura colectivă este procedura în care creditorii recunoscuți participă împreună la urmărirea și recuperarea creanțelor lor, în modalitățile prevăzute de lege.
Prin urmare, formularea cererii de deschidere a procedurii simplificate asupra debitoarei SC & SRL de către lichidatorul acesteia numit în temeiul Legii nr.31/1990 trebuie să se circumscrie scopului prevăzut de lege, și anume urmăririi și recuperării creanțelor ce grevează patrimoniul debitoarei.
Ori, singura creanță ce justifică cererea formulată de lichidator este cea invocată de DGFP C în valoare de 812 lei, iar potrivit susținerilor lichidatorului, societatea nu înregistrează bunuri impozabile pe raza Municipiului C, nu au fost identificate disponibilități bănești care să asigure plata datoriilor, actele contabile nu au fost găsite, iar la sediul legal declarat al debitoarei aceasta nu desfășoară niciun fel de activitate și nu au fost identificate puncte de lucru.
Prin urmare, finalitatea deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006 nu poate fi atinsă atâta timp cât recuperarea creanțelor împotriva averii debitoarei în această procedură presupune efectuarea de cheltuieli exagerat de mari (minim 3000 lei - onorariu lichidator judiciar) în raport cu valoarea datoriilor afirmate de singurul creditor fiscal (812 lei).
Cum însăși legislația fiscală prevede, la art.178 Cod de procedură fiscală, anularea creanțelor fiscale în situațiile în care cheltuielile de executare sunt mai mari decât creanțele fiscale supuse executării silite, Curtea apreciază că soluția de respingere a cererii de deschidere a procedurii insolvenței este temeinică și legală, urmând a respinge recursul ca nefondat, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursuldeclarat de recurenta debitoare - SC & SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 303/19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 Februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud.fond
red.dec.jud.
3 ex./11.03.2010
18.02.2010
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
