Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 222/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 222/2008
Ședința publică de la 23 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 3: Eugenia Florescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâtul împotriva Sentinței comerciale nr. 405/C din 29 februarie 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în Dosar nr- (nr. în format vechi 1829/2006).
La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
Se constată depusă la dosar întâmpinare din partea intimatei creditoare România, jud.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Prin Sentința comercială nr. 405/C din 29 februarie 2008 judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu a închis procedura falimentului față de debitoarea Expora Import Export SRL S și a admis cererea de chemare în judecată formulată de Comitetul creditorilor având ca obiect atragerea răspunderii delictuale a pârâtului, fost administrator al societății falite, reținând că ultimele situații financiare întocmite pe anul 2005 au fost depuse la organele financiar, că societatea a înregistrat o pierdere de 4418 lei iar administratorul, deși a fost notificat, nu a prezentat documentele de evidență contabilă a debitoarei, judecătorul apreciind că acesta a făcut să dispară aceste documente sau nu a ținut evidența contabilă sau a ascuns o parte din activul societății, faptele fiind de natură să atragă răspunderea personală conform art.138 lit.d și e din Legea nr. 85/2006.
Împotriva sentinței, pârâtul a declarat recurs susținând că descrierea generică a faptelor ilicite nu poate constitui temei al răspunderii delictuale și că toate documentele contabile sunt reținute de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu.
Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează.
1. Cu prioritate, și fundamentându-se pe dispozițiile art.15 alin2 din Constituția României, pe cele ale art. 1 cod civil și în intenția de a da efect principiului certitudinii dreptului invocat de jurisprudența Curții de Justiție Comunității Europene, curtea arată, așa cum în mod constant reținut, că în cauza de față sunt aplicabile prevederile Legii nr. 64/1995 sub imperiul cărora, la 10 iulie 2006 s-a deschis și s-a derulat întreaga procedură, și nicidecum cele ale Legii nr. 85/2006.
2.Răspunderea delictuală comercială la care se referă art. 137 din Legea nr. 64/1995 este una subsidiară și limitată la acea parte din pasivul neacoperit al societății debitoare, și va reprezenta prejudiciul provocat reclamantului, numai dacă se dovedește că este consecința săvârșirii uneia sau mai multe din faptele ilicite comerciale expres prevăzute de lege.
Cu alte cuvinte, similar antrenării răspunderii delictuale sprijinită pe dispozițiile art. 998 - 999 Cod civil, răspunderea delictuală comercială la care se referă Legea 64 / 1995, nu poate fi antrenată în baza unor simple alegațiuni ale reclamantului, nici pentru alte fapte decât cele expres și limitativ, prevăzute de lege și nici în baza unor fapte descrise generic în cererea de chemare în judecată, fiind necesară descrierea materială a delictului și dovedirea săvârșirii.
Sub acest aspect, dovada comiterii faptelor ilicite nu cade în sarcina judecătorului sindic și nici a lichidatorului judiciar, ci în sarcina reclamantului conform art. 1169 Cod civil.
În speță, DGFP S și România SRL au afirmat că pârâtul ar fi refuzat să pună la dispoziția lichidatorului judiciar actele contabile dar nu a făcut dovezi din care să rezulte comiterea faptei de către pârât.
Dar o culpă nu poate fi construită în mod artificial, iar alegațiunile părții nu pot constitui probe absolute în dovedirea unui delict comercial, a prejudiciului cert și a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și ajungerea societății în insolvență.
Cum reclamanții înșiși au sesizat organele de urmărire penală, se confirmă susținerea recurentului privitoare la ridicarea documentelor contabile de către alte persoane din afara societății.
Examinând pricina sub toate aspectele, în sensul art. 304 indice 1 Cod procedură civilă se reține că nici una din cele două reclamante nu dețin titluri executorii împotriva societății debitoare, legea nerecunoscând facturilor sau contractului de închiriere acest caracter Pe de altă parte, se constată că procedura executării silite concursuale nu poate fi deschisă în absența originalului CEC-ului, și/sau a deciziei de impunere care trebuia întocmită conform art. 83 din Codul d e procedură fiscală și comunicată în una din modalitățile prevăzute de art.42-44 din același cod, cu depunerea recipisei de comunicare la dosar.
De asemenea, procedura de citare nu a fost îndeplinită față de societatea debitoare conform imperativului prevăzut de art. 92 indice 1 Cod procedură civilă, prin reprezentantul legal al acesteia și prin înmânarea citației funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței.
În aceste condiții, nefiind administrate probe care să reflecte imparțialitate în soluționarea procesului, procedura executării silite concursuale s-a derulat într-o manieră ocultă, iar încălcarea art.6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului nu poate fi convertită în culpă și imputabilă pârâtului căreia, în calitate de administrator și de asociat, alături de cel de-al doilea asociat al societății, nu i s-a creat posibilitatea legală de a-și formula și susține apărarea atât față de cererea de executare concursuală, cât și față faptele invocate generic în cererea de chemare în judecată.
Raportat la considerentele ce preced, recursul va fi admis, sentința judecătorului sindic se va modifica în parte, în sensul că cererea reclamanților va fi respinsă și se va înlătura obligarea pârâtului la plata sumelor cerute de creditorii societății falite cu titlu de despăgubiri. Vor fi menținute restul dispozițiilor din sentință referitoare la închiderea procedurii lichidării judiciare totale a societății falite.
În temeiul Legii nr.146/1997, pârâtul va fi debitat cu sumele reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul pârâtului împotriva Sentinței nr. 405/29 februarie 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu, desemnat în procedura lichidării judiciare totale a falitei "Expora Import Export" SRL
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamanților DGFPS, Consiliul orașului S și " Romania" SRLE. j Iî mpotriva pârâtului având ca obiect obligarea la plata sumelor de 1395 lei, 1.- lei și 90.527,38 lei - despăgubiri către reclamante. Înlătură dispoziția din sentință referitoare la obligația de plată a pârâtului.
pârâtul cu 195.000 lei vechi taxă timbru și cu 1500 lei vechi, timbru judiciar.
Menține restul dispozițiilor din sentința recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 23 aprilie 2008 în ședință publică.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.și dact.
Jud fond
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Doina Hârceagă, Eugenia Florescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
